Într-un articol de opinie asumat de boardul editorial, The Washington Post (WP) arată modul în care echipa a testat botul conversațional ChatGPT al companiei OpenAI, care de câteva săptămâni face furori pe internet – acesta poate susține o conversație, compune poezii în stilul unui autor sau al altuia, sau chiar poate imita discursul unor politicieni scriind eseuri în stilul acestora.

“ChatGPT nu gândește, ci prezice: programul a fost antrenat pe o cantitate semnificativă de texte de pe internet, din care a identificat diferite modele; mai târziu, oamenii “l-au ajustat” prin clasarea calității răspunsurilor sale la anumite solicitări. ChatGPT face cea mai bună ghicire a ceea ce ar trebui să urmeze [într-un text], pe baza cuvintelor, a expresiilor și conceptelor care sunt cel mai frecvent găsite la un loc în setul din care a învățat”, arată WP.

ChatGPT nu se limitează la un anumit domeniu sau la un set limitat de răspunsuri, ci este capabil să participe la “discuții deschise”, dar o sondare ceva mai profundă arată că “și cele mai fluente răspunsuri suferă uneori de colaps al logicii sau conțin lucruri complet inventate”.

Experimentul WP are sensul de a ridica unele întrebări legate de sensul și limitele dezvoltării Inteligenței Artificiale (AI), despre care jurnaliștii americani arată că ar trebui stabilit “cât încă mai controlăm” acest fenomen.

Rezumatul articolului WP:

“Omenirea tinde să trateze orice progres notabil în inteligența artificială cu un amestec de reverență și groază. Dacă computerele pot face asta, atunci oare ce nu pot face ele? (…)

ChatGPT, deocamdată, este practic un tip util de jucărie. Poți vorbi cu el ca și cu un coleg cu care te-ai întâlnit la aparatul de cafea (…) sau ca și cum ai interoga un profesor de istorie despre cauzele războiului sino-japonez. Îi poți cere, de exemplu, să scrie un raport despre reforma Legii electorale sau un discurs despre etica AI în stilul fostului președinte Donald Trump.

Așa cum ar spune autorii unei lucrări fundamentale despre modelele lingvistice mari, este un sistem de îmbinare la întâmplare a secvențelor de forme lingvistice… conform informațiilor probabilistice despre cum se combină acestea, dar fără nicio referire la semnificație: un papagal stocastic (random, care amestecă la întâmplare – nr).

Ce înseamnă asta pentru acum și ce înseamnă asta pentru viitor sunt două lucruri diferite. Poate fi periculos să acorzi prea multă încredere papagalilor stocastici. Aceștia pot fi folosiți într-un mod rău intenționat – fie că este vorba de studenți leneși care vor cere computerelor să scrie eseuri, sau de agenți de dezinformare care generează știri false, dar, dincolo de asta, să te bazezi pe roboți pentru răspunsuri precise, chiar și cu intenții benigne, poate fi periculos.

Deși vor deveni tot mai avansați, aceștia vor comite totuși erori, chiar dacă oamenii tind să nu creadă asta. (…) În plus, aceste modele pot propaga orice opinie părtinitoare care a existat în datele pe care le-au absorbit, iar distribuirea pe rețele a unor texte generate de AI va consolida aceste părtiniri.

A cui este responsabilitatea de a insufla valori unei AI? Ale cui valori ar trebui să fie acelea? Și cum vom ști vreodată cu adevărat ce se află în spatele “creierului unui bot”, dacă vom ajunge să ne bazăm pe el în viața de zi cu zi? (…)

De aceea, este logic să cerem un parcurs pentru aceste modele, atât de la companiile care le produc, cât și de la Congres, reguli care să acopere totul, de la transparență la testare și până la limitări de utilizare – poate că există unele lucruri pe care roboții pur și simplu nu ar trebui să le facă.

Dar există și întrebări mai mari despre modul în care AI ar putea transforma societatea în aceeași măsură radicală ca și alte revoluții tehnologice. Există multe lucruri pe care ChatGPT le poate face deja bine, pe lângă conversație: scrie cod de bază, de exemplu, sau îți poate crea un regim de exerciții fizice de dimineață, bazat pe vârsta și atributele tale fizice. Cu toate acestea, există mult mai multe lucruri pe care modelele similare în limbi mari le-ar putea face și mai bine în următorii ani.

OpenAI prevede o lume în care chatboții vor putea acționa ca experți în nenumărate domenii – consiliere juridică, întocmind contracte, de exemplu, sau oferind posibile diagnostice pentru petele pielii, contabilitate, instrumente de depozitare. Ar putea ajunge să îndeplinească multe sarcini mai bine decât le pot face oamenii.

Unele activități pot fi rezervate oamenilor, fie pentru că sunt încă cei mai pricepuți să le ducă la bun sfârșit, fie pentru că le asociam atât de strâns cu sufletul și geniul umanității. AI poate face artă, dar asta înseamnă că preferăm ca cei mai buni pictori și romancieri să-și lase pensulele și pixurile? Ar trebui să avem încredere în judecata AI atunci când compromisurile implică prin excelență valori umane?

Dezavantajul predării atâtor sarcini către mașini este evident: unii oamenii nu vor mai avea locuri de muncă. Partea pozitivă este inspiratoare, dar o mare parte a ei este pur teoretică. (…)

Utopiștii AI cred că omenirea va găsi mai mult sensul vieții în alt fel, pentru că, în timp ce mașinile vor prelua munca de zi cu zi, oamenii vor fi liberi să exploreze. Poate că vor descoperi poezie pe care nu au avut niciodată timp să o citească sau vor face mai multe drumeții. Poate că își vor putea petrece zilele în discuții profunde cu prieteni dragi, mai degrabă decât în fața ecranelor – sau poate că vor petrece toată ziua în fața ecranelor până la urmă, având conversații cu roboții.

Rămâne de văzut dacă această lume nouă va apărea cu adevărat și dacă suntem pregătiți pentru ea. Ea ar necesita o schimbare în modul în care ne gândim la viața noastră. Oamenii de astăzi sunt încă în control. Avem capacitatea de a decide ce sisteme să construim și de a modela viitorul în care dorim să trăim. În cele din urmă, întrebarea referitoare la dezlănțuirea întregului potențial al tehnologiei este aceasta: la ce sperăm noi, ca specie, să câștigăm din inteligența artificială și – poate mai important – la ce suntem dispuși să renunțăm?”

Articolul integral pe The Washington Post

Foto: Wanan Yossingkum | Dreamstime.com

Echipa Biziday nu a solicitat și nu a acceptat nicio formă de finanțare din fonduri guvernamentale. Spațiile de publicitate sunt limitate, iar reclama neinvazivă.

Dacă îți place ce facem, poți contribui tu pentru susținerea echipei Biziday.

Susține echipa Biziday