Curtea Supremă a votat cu unanimitate sesizarea CCR privind legea care îi scapă de pușcărie pe evazioniștii fiscali (cu prejudiciu mai mic de 100 de mii de euro), aprobată în ultima zi de activitate a actualului parlament.

În comunicatul Înaltei Curți se arată că varianta votată de Camera Deputaților marți, în ultima zi de lucru înainte de dizolvarea actualului parlament, este total diferită de cea votată de Senat, ceea ce încalcă principiul bicameralismului.

Inițiată de deputatul PSD Cătălin Rădulescu în 2017, inițial legea prevedea ca dosarele de cercetare pentru infracțiunile de evaziune fiscală să fie clasate, dacă persoana urmărită penal sau condamnată achită ori se angajează să acopere integral prejudiciul.

Declarată neconstituțională de CCR, legea a fost rescrisă într-o formă în care în cazul prejudiciilor sub 100 de mii de euro achitate, pedeapsa va putea consta doar în amendă, iar în cazul prejudiciilor sub 50.000 euro achitate, va fi aplicată doar amenda.

Comunicatul ICCJ:

La data de 17.12.2020, ora 14, constituită în Secţii Unite, în conformitate cu prevederile art.25 lit.c din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

În prezenţa unui număr de 74 judecători, cu respectarea cerinţelor de cvorum prevăzute de art.34 din actul normativ sus-indicat,

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis, în unanimitate, sesizarea Curţii Constituţionale a României pentru controlul constituţionalităţii, înainte de promulgare, a Legii privind modificarea și completarea Legii nr.241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale (PL-x nr.354/2018/2020).

Sesizarea de neconstituţionalitate priveşte actul normativ în întregime, reţinându-se de către Secţiile Unite că se impune a se examina de către Curtea Constituţională dacă adoptarea actului normativ în discuție s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art.61 alin.(2) și ale art.75 din Constituție referitoare la principiul bicameralismului, în coordonatele trasate prin Decizia nr.679/2020 a Curții Constituționale, dar și prin jurisprudența anterioară a acesteia , întrucât forma adoptată de Camera Deputaților (Camera decizională) modifică substanțial obiectul de reglementare și configurația legii adoptate de Senat, în calitate de Cameră de reflecție.

Totodată, sesizarea privește neconstituționalitatea dispozițiilor articolului unic pct.4 (art.10 alin.(12) din Legea nr.241/2005) în raport cu prevederile constituționale ale art.1 alin.(5) din legea fundamentală, sub aspectul exigențelor privind calitatea legii, astfel cum a fost conturat acest principiu în jurisprudența Curții Constituționale și în cea a Curții Europene a Drepturilor Omului , întrucât, contrar cerințelor impuse de art.1 alin.(5) din legea fundamentală, dispozițiile textului de lege arătat nu permit stabilirea, în mod clar, precis și previzibil, care sunt inculpații care beneficiază de dispozițiile art.10 din Legea nr.241/2005.

În exercitarea atribuției sale constituționale și legale privind sesizarea jurisdicției constituționale pentru controlul constituționalității legilor înainte de promulgare, Înalta Curte de Casație și Justiție rămâne consecventă necesității exercitării acesteia exclusiv pentru considerente legate de asigurarea supremației Constituției și a legii, precum și a calității legii, având în vedere efectele directe pe care astfel de chestiuni le au ulterior pentru cetățenii implicați în proceduri judiciare, examinarea efectuată de către Secțiile Unite vizând exclusiv aspecte de legalitate și nepunând în discuție opțiunile de politică legislativă, care rămân incluse în marja suverană de apreciere a Legislativului.