„Obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.I pct.37 [cu referire la art.402 din Codul de procedură civilă] și pct.58 [cu referire la art.497 din Codul de procedura civilă] și art .III pct.3 [cu referire la art. XVIII alin.(2) din Legea nr.2/2013] și pct.4 [cu referire la art.XVIII1 din Legea nr.2/2013] din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, obiecție formulată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile Unite.
În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi,
1. A respins, ca neîntemeiată, obiecţia de neconstituţionalitate formulată şi a constatat că dispoziţiile art.I pct.37 [cu referire la art.402 din Codul de procedură civilă] şi pct.58 [cu referire la art.497 din Codul de procedură civilă] din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
2. A admis obiecţia de neconstituţionalitate formulată şi a constatat că art.III pct.3 [cu referire la art.XVIII alin.(2) din Legea nr.2/2013] şi pct.4 [cu referire la art.XVIII1 din Legea nr.2/2013] din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative sunt neconstituţionale.
În privința soluției de admitere mai sus indicate, Curtea a statuat că este inadmisibil ca, în corpul uneia şi aceleiaşi legi, aceeaşi sintagmă, respectiv „data intrării în vigoare a prezentei legi”, cuprinsă în două articole succesive, aflate, la rândul lor, într-o strânsă interconexiune, să aibă două înţelesuri diferite, având în vedere că aceasta vizează atât Legea nr.2/2013, cât şi prezenta lege supusă controlului de constituţionalitate.
Această formulare imprecisă duce la retroactivitatea normei procedural civile, în sensul că ar urma să confere o cale extraordinară de atac pentru hotărârile definitive pronunţate anterior Deciziei Curţii Constituţionale nr.369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.582 din 20 iulie 2017, aşadar, în cauze deja finalizate; în aceste condiţii, norma juridică contravine art.1 alin.(5) în componenta sa privind securitatea raporturilor juridice şi art.15 alin.(2) din Constituţie.
Curtea a mai constatat că textul criticat, pe de o parte, pare să condiţioneze aplicarea Deciziei Curţii Constituţionale nr.369 din 30 mai 2017 de faptul ca data pornirii procesului civil să fie ulterioară publicării deciziei antereferite şi, pe de altă parte, pare să stabilească faptul că hotărârile pronunţate după publicarea deciziei Curţii Constituţionale devin susceptibile de recurs tale quale în temeiul legii supuse controlului de constituţionalitate, fără a lua în considerare decizia Curţii Constituţionale antereferite. Prin urmare, Curtea a constatat, cu privire la acest aspect, încălcarea art.1 alin.(5) şi art.15 alin.(2) şi a art.147 alin.(4) din Constituție.
Totodată, Curtea a apreciat că dispoziţiile legale criticate nu stabilesc în mod clar raportul în care se află cu dispoziţiile Codului de procedură civilă referitoare la aplicarea în timp a legilor şi omit să reglementeze competenţa de judecată a recursurilor formulate după 20 iulie 2017, drept pentru care, şi din această perspectivă, a constatat încălcarea art.1 alin.(5) din Constituţie.
Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică Președintelui României, președinților celor două Camere ale Parlamentului, prim-ministrului și Înaltei Curți de Casație și Justiție.”
Echipa Biziday nu a solicitat și nu a acceptat nicio formă de finanțare din fonduri guvernamentale. Spațiile de publicitate sunt limitate, iar reclama neinvazivă.
Dacă îți place ce facem, poți contribui tu pentru susținerea echipei Biziday.