Consilier al Guvernatorului BNR: Politicienii care arată cu degetul spre Banca Națională trebuie să-și clarifice faptul că ei contribuie la inflație prin politicile pe care le concep.

Consilierul Guvernatorului BNR, Lucian Croitoru, a scris pe blogul său că politicienii care învinuiesc BNR în legătură cu inflați din România ar trebui să-și clarifice faptul că ei contribuie la inflație prin politicile concepute.

Lucian Croitoru face o comparație a României cu Germania, în acest sens: „La întrebarea dacă preferă ca inflația să fie relativ mică, atât românii cât și, de exemplu, germanii ar răspunde „da”. Și totuși, aceasta nu înseamnă că atunci când decid, fiecare la locul lui, în sectorul privat sau în cel public, pentru consum, pentru investiții, pentru solidaritate sau pentru sustenabilitate românii și germanii se comportă la fel. Atitudinile lor față de inflație sunt diferite. Noi, românii, tolerăm o inflație relativ înaltă, iar germanii nu. Noi avem o atitudine laxă față de inflație, iar germanii una fermă. De aceea, în România inflația a fost, în ultimii 28 de ani mai mare ca cea din Germania.”

Consilierul explică modul în care se manifestă atitudinea față de inflație:

„În esență, răspunsul este dat de atitudinea pe care o are publicul față de anticipațiile sale referitoare la competitivitatea firmelor. O atitudine laxă față de inflație înseamnă că publicului românesc nu îi pasă dacă competitivitatea firmelor s-a deteriorat sau urmează să se deterioreze sub un anumit nivel. Pentru a arăta că atitudinea față de competitivitatea firmelor este în final similară cu atitudinea față de inflație, într-un articol recent („Cum pot atitudinile diferite față de inflație să zădărnicească visul european”) am pornit de la o anumită definiție a inflației.

În acel studiu am scris că „teoria neokeynesistă definește inflația curentă ca pe o sumă actualizată pe un orizont infinit a anticipațiilor referitoare la devierea costurilor marginale de la nivelul lor natural. Aceste devieri depind de șocurile în variabile reale cum sunt preferințele consumatorilor, tehnologia, cheltuielile guvernamentale reale, forța de muncă, reglementarea financiară etc. În consecință, atitudinea față de competitivitatea firmelor și, implicit, față de inflație este în esență, o atitudine față de anticipațiile referitoare la aceste abateri neobservabile de la costurile marginale naturale (de la competitivitate) ale firmelor.”

Consilierul Guvernatorului s-a referit și la politicienii care învinuiesc BNR în legătură cu inflația:

„…lăsând la o parte creșterile inflației venite din influențe ce nu au legătură cu politicile economice, cum ar fi, de exemplu, cele climaterice, inflația relativ înaltă a reflectat în ultimii 28 de ani și continuă să reflecte atitudinea nației noastre referitoare la inflație. Rezultă, că atunci când cineva critică BNR pentru nivelul relativ înalt al inflației trebuie să țină cont de asimetria menționată. Mai ales politicienii care arată cu degetul spre BNR trebuie să-și clarifice faptul că ei contribuie la inflație prin politicile pe care le concep. Câteodată au fost principalii contributori. Ei nu au îndrăznit și nu îndrăznesc nici în prezent să proiecteze politici fiscale, de venituri salariale sau reforme structurale fără a reflecta în ele, în întregime sau, de multe ori în exces, preferința noastă națională pentru creștere economică și solidaritate și neglijența sau cvasi-indiferența noastră referitoare la sustenabilitate, concept care probabil este neclar pentru cei mai mulți cetățeni.”

Postarea integrală aici.