Analiză Politico: Pe măsură ce Washingtonul a încercat să prezinte un front unit împotriva Rusiei, Germania păstrează tăcerea, ghidată de interese energetice și comerciale.

În ultimul deceniu, ideea conform căreia Germania nu se mai poate baza pe deplin pe SUA pentru securitate a fost acceptată tacit de majoritatea liderilor germani de-a lungul timpului. Criza în desfășurare în Ucraina dezvăluie acum că realitatea se reduce în ambele sensuri.

Aliații Germaniei sperau că noua coaliție condusă de Olaf Scholz, în care se regăsește și Partidul Verzilor, cunoscut critic al Rusiei, se va îndepărta de politicile favorabile Moscovei, care au marcat perioada de guvernare a Angelei Merkel. Evenimentele recente au arătat că un astfel de optimism este deplasat. 

Pe măsură ce Washingtonul a încercat să prezinte un front occidental unit împotriva intimidărilor din ultimele săptămâni din partea Rusiei, Germania s-a regăsit într-o situație anormală. Atrasă de interesele sale energetice și comerciale, Germania pare că s-a îndepărtat de Occident.

Totuși, Olaf Scholz a declarat miercuri, referitor la adunarea de trupe rusești la granița cu Ucraina, că “după ani de acumulare de tensiuni, tăcerea nu este o opțiune sensibilă”, menționând că Germania susține integritatea teritorială a Ucrainei.

Cu toate acestea, declarațiile guvernului de la Berlin se contrazic cu acțiunile Germaniei. În timp ce Marea Britanie a trimis Ucrainei tancuri, sisteme de apărare și alte echipamente militare, Germania nu a fost de acord să trimită nici măcar arme. 

De asemenea, în loc să alăture americanilor și altor aliați transatlantici pentru a sprijini Ucraina în pregătirea pentru un potențial atac din partea rușilor, Germania a căutat să discute și să liniștească guvernul de la Moscova, aruncând de pe masa de joc unele dintre cele mai puternice “cărți” și mijloace de descurajare ale Occidentului. 

Pe măsură ce criza se accentua, oficialii și reprezentanții germani s-au opus cu fermitate propunerii aliaților cu privire la amenințarea Rusiei cu suspendarea de la SWIFT, sistemul de plăți internaționale din Belgia, un pas care ar face extrem de dificilă implicarea entităților rusești în comerțul internațional.

În același timp, Scholz a semnalat că oprirea gazoductului Nord Stream 2 este o opțiune ce “trebuie discutată” în condițiile în care Rusia invadează Ucraina, noul cancelar s-a oprit cu mult înainte de a se angaja să facă acest lucru. 

Politica conductelor și afinitatea Germaniei pentru Rusia sunt adesea amintite pentru a motiva refuzul Berlinului de a adopta o abordare mai dură față de Rusia. Acești factori sunt semnificativi, dar insuficienți pentru a explica de ce Germania nu ia în considerare o alianță, date fiind interesele sale sincronizate cu cele ale SUA și ale alianței transatlantice.

Îndepărtarea Germaniei de SUA reflectă o schimbare profundă care a început odată cu Războiul din Irak și care a continuat de atunci, mai ales în timpul președinției lui Donald Trump. Acuzațiile aduse de fostul președinte american, cum că Germania nu își îndeplinește atribuțiile în NATO și că încearcă să profite de SUA, au generat conflicte puternice.

Deși plângerile lui Trump au avut o oarecare bază, este de asemenea adevărat că NATO nu funcționează atât de bine fără participarea activă a celei mai mari țări europene. Chiar și numai prin poziția geografică, Germania reprezintă un stâlp de sprijin în alianță.

Într-un efort de a repara daunele cauzate de fostul președinte, Joe Biden a făcut tot posibilul să-și arate simpatia față de Germania. El a anulat planul lui Trump de a retrage aproape toate trupele americane din Germania, a invitat-o pe cancelarul de atunci, Merkel, la Casa Albă și a renunțat la sancțiunile impuse Nord Stream 2, despre care SUA și alți aliați NATO se tem că va oferi Moscovei un instrument puternic de intimidare a Europei.

El a numit multe personalități germane în poziții cheie, printre care secretarul adjunct de stat pentru Europa Karen Donfried și fostul președinte al Germaniei Marshall Fund. Combinația dintre plecarea lui Trump și propunerile lui Biden a avut un efect aproape instantaneu asupra opiniei publice germane.

Noua coaliție a Germaniei a fost vagă în ceea ce privește aderarea la obiectivele NATO de cheltuieli pentru apărarea membrilor săi, țintă pe care Germania o tot ratează de ani de zile. Singurul ajutor real pe care noul guvern l-a oferit Washingtonului a fost angajamentul de a înlocui flota învechită de bombardiere nucleare a țării, o mișcare care este, probabil, mai mult în interesul Germaniei decât al SUA.

Joi, secretarul de stat Antony Blinken este așteptat la Berlin pentru consultări cu omologii germani și europeni și pentru a susține un discurs principal la un eveniment intitulat „De ce avem nevoie unii de alții – Consolidarea parteneriatului transatlantic”.

Analiza integrală la Politico.

Foto: Roman Didkivskiy | Dreamstime.com