Analiză The Economist. Curiosul caz al aviației militare ruse. În primele două săptămâni de război, aceasta a jucat un rol minor în conflictul din Ucraina.

Vara trecută, comandantul adjunct al Forțelor Aeriene ruse Serghei Dronov afirma că armata urmează să primească peste 60 de avioane noi până la sfârșitul anului, printre care avioane de luptă Su-30, Su-35 și Su-57, alături de bombardiere Su-34. Dronov a transmis atunci că aceste aeronave “au fost testate în condiții de luptă” în Siria.

În ultimul deceniu, Rusia a alocat miliarde de dolari pentru îmbunătățirea capabilităților militare ale forțelor sale aeriene. Între 2009 și 2020, a construit aproximativ 440 de aeronave noi cu aripi fixe, dar și mii de drone. Așadar, la începutul războiului din Ucraina, analiștii din domeniul apărării au presupus că Rusia va câștiga rapid duelul cu forțele aeriene ucrainene și va obține astfel trecere liberă deasupra țării, folosindu-se apoi de superioritatea aeriană pentru a elimina forțele ucrainene.

Dar în primele două săptămâni de război, forțele aeriene ale Rusiei au jucat un rol minor. Activitatea aeriană este greu de urmărit, iar atacurile aeriene rusești din ultimele zile este posibil să se fi intensificat atât ca număr, cât și în complexitate. Se pare că armata Rusiei a decis să nu-și etaleze în totalitate capacitățile în războiul aerian. 

Justin Bronk, din cadrul think-tank-ului britanic specializat în domeniul apărării și securității, Royal United Services Institute, a precizat că “avioanele de luptă ale Rusiei au efectuat doar survolări limitate în spațiul aerian ucrainean, în perechi sau individual, întotdeauna la altitudini mici și în special noaptea”. 

La începutul invaziei, Rusia a încercat fără succes să distrugă bazele aeriene din Ucraina. Eșecul poate fi pus pe seama tacticilor ucrainenilor, care și-au dispersat sistemele de apărare aeriană, complicând astfel eforturile armatei Rusiei.

Se pare că rachetele antiaeriene Stinger cu lansare de pe umăr, primite de Ucraina de la SUA, Letonia și Lituania, care pot ținti motoarele fierbinți ale aeronavelor care zboară sub 3.500 metri, ridică probleme deosebite pentru piloții ruși, care sunt nevoiți să zboare la astfel de altitudini mici pentru a evita rachetele Buk.

O altă teorie este că stocul Rusiei de muniții ghidate de precizie se epuizează. Michael Kofman de la CNA, un think-tank american, este de părere că Rusia are muniții în rezervă, fie pentru a le folosi mai târziu în acest război, fie în așteptarea unuia mai mare. 

Rezultatul este că Rusia a pierdut un număr substanțial de avioane. Mai mulți analiști au studiat imaginile disponibile pe site-urile de socializare pentru a stabili numărul de pierderi confirmate ale Rusiei, care se rezumă la 11 avioane, 11 elicoptere și două drone. Guvernul Ucrainei susține că a distrus cel puțin 39 de avioane și 40 de elicoptere, dar aceste cifre nu sunt verificate. Prin comparație, SUA a pierdut aproximativ 40 de avioane în timpul întregului război aerian de cinci săptămâni din Irak, în 1991.

Eșecul Rusiei de a elimina apărarea antiaeriană ucraineană “devine un obstacol serios”, spune Rob Lee de la King’s College London, care probabil că va fi considerată una dintre “greșelile cheie” ale acestui război. Avioanele rusești nu pot patrula liber cerul pentru a le elimina pe cele ucrainene și astfel, avioanele de atac nu pot oferi sprijin aerian adecvat trupelor de la sol. Avioanele de supraveghere la sol și aeronavele de avertizare timpurie sunt nevoite să stea departe de câmpul de luptă, reducând fluxul de informații.

Eșecul inițial al Rusiei de a câștiga superioritatea aeriană ar putea fi explicat prin secretomania Kremlinului cu privire la decizia de a intra în război și prin lipsa timpului de planificare, potrivit lui Bronk. Dar, în opinia sa, pasivitatea forțelor aeriene ar putea reflecta și lipsa de experiență sau incompetența. Forțele aeriene ruse, cu un timp de zbor mai mic pentru fiecare pilot și lipsite de simulatoare avansate și de razele extinse de antrenament disponibile forțelor aeriene occidentale “nu au capacitatea instituțională de a planifica, scurta și pilota operațiuni aeriene complexe la scară mare”, dar aceste lucruri vor fi clarificate în săptămânile următoare de război.

Analiza completă la The Economist

Sursa Foto: Ilya Oslyakov / Dreamstime