Analiză FT. Cercetători din toată lumea încearcă să găsească modalități de a dezvolta un vaccin universal împotriva tuturor coronavirusurilor, pentru a evita pe viitor declanșarea unor pandemii. Încercări similare s-au făcut în privința virusurilor gripale, decenii la rând, dar fără succes.

În analiza sa, Financial Times pornește de la experiența variantei Omicron, care a reușit să păcălească răspunsul imunitar inclusiv al celor vaccinați. Chiar dacă aceștia au dezvoltat forme mai ușoare ale bolii decât cei nevaccinați, răspândirea Omicron nu a fost frânată cu aceeași eficiență cu care vaccinurile (concepute pentru varianta originală Wuhan, a Sars-Cov-2) au reușit să încetinească răspândirea variantei Delta în țările cu rată mare de imunizare.

În octombrie anul trecut, cu puțin timp înainte ca varianta Omicron să spulbere speranțele că pandemia se va stinge, Linfa Wang, un specialist în boli zoonotice de la Universitatea din Singapore, a publicat un studiu care arată că, deși persoanele infectate în epidemia de Sars-Cov-1 din 2003 nu au dezvoltat anticorpi și la virusul Sars-Cov-2, după ce s-au vaccinat cu vaccinul Pfizer, sângele lor a generat anticorpi neutralizanți nu numai împotriva Sars-Cov-1 și a trei variante de îngrijorare a Sars-Cov-2 (Alpha, Beta și Delta), dar și împotriva altor cinci coronavirusuri care trăiesc în lilieci și pangolini și care încă nu “au sărit” la om.

Cu adevărat dificil în crearea unui “vaccin universal”, care să antreneze organismul să lupte împotriva unor mutații viitoare ale unui virus, este anticiparea mutațiilor posibile pe care acesta le are. Deși folosirea supercomputerelor și a inteligenței artificiale nu face acest lucru chiar imposibil, cercetătorii se bazează mai mult pe identificarea unor părți ale virusului care nu se schimbă în urma multiplelor mutații.

De exemplu, actualele vaccinuri antrenează organismul să lupte împotriva coronavirusului, identificat ca atare după proteina Spike. Mutația acesteia, mai semnificativă la Omicron decât la Alpha sau Delta, a permis ultimei variante a coronavirusului să se răspândească mai repede în populația vaccinată, iar acest moment era oarecum previzibil. Financial Times arată că acestea sunt indicii că mai multe boostere ale vaccinurilor existente nu vor putea fi soluții pe termen lung, un studiu din Israel arătând că o a patra doză de vaccin BioNTech/Pfizer a fost în mare măsură ineficientă în oprirea răspândirii Omicron, în ciuda creșterii numărului de anticorpi în populația vaccinată. La fel, nici tratamentele cu anticorpi monoclonali făcute de Eli Lilly și Regeneron, care s-au dovedit eficiente împotriva tulpinilor anterioare, nu funcționează bine împotriva Omicron.

Pentru vaccinul universal, cercetătorii încearcă o abordare diferită. Cei mai mulți lucrează la identificarea așa-numitelor “părți conservate” ale virusului – părți de proteină ​​numite epitopi, care sunt prezente în toate coronavirusurile și care rezistă la schimbare, indiferent cât de multe mutații ar avea loc. Ideea este de a avea un vaccin care antrenează organismul să recunoască această regiune conservată, determinând un răspuns imun la o gamă mai largă de coronavirusuri.

În timp ce majoritatea echipelor de cercetare sunt încă în stadiul de demonstrare a conceptului în laborator, câteva dintre ele au ajuns la testele pe oameni. Unul dintre cei mai avansați candidați de vaccin universal împotriva coronavirusurilor a fost dezvoltat de oamenii de știință de la Institutul de Cercetare al Armatei Walter Reed al SUA. A trecut de prima fază clinică în aprilie anul trecut, dar încă nu au fost publicate primele rezultate. Studiul preclinic anterior a sugerat că acest vaccin poate oferi “protecție largă împotriva variantelor de îngrijorare Sars-Cov-2, precum și a altor coronavirusuri“, potrivit unei declarații emise de Institutul Walter Reed în decembrie.

De asemenea, în avangardă se află și un vaccin împotriva grupului de viruși care include Sars-Cov-1 și Sars-Cov-2, dezvoltat de DIOSynVax, un spinout biotehnologic al Universității Cambridge din Marea Britanie. Echipa a identificat mai multe structuri unice pe grupul Sars care nu se schimbă în urma mutațiilor consecutive, “prezentând ținte promițătoare pentru o protecție largă a vaccinului împotriva acestui grup de coronavirus și a variantelor acestora“.

“După trei focare majore de coronavirus – Sars, Mers și Covid-19 – în mai puțin de două decenii, ar fi naiv să presupunem că nu vor mai exista și alte epidemii în viitor, provocate de coronavirus”, spune Anthony Fauci, consilierul medical șef al președintelui american Joe Biden.

Dar generații de oameni de știință s-au luptat în zadar să creeze un vaccin universal pentru o altă familie de virusuri – cele gripale. În fiecare an ei trebuie să elaboreze o versiune diferită a vaccinului antigripal, în urma unor reuniuni care au loc în februarie și septembrie în care încearcă să estimeze ce virusuri gripale vor circula și vor câștiga dominație în următoarele șase până la 12 luni. Este o știință mai puțin exactă, iar eficacitatea metodei variază de la an la an, dar rareori depășește 60%.

Dezvoltarea unui vaccin universal, care să ofere protecție împotriva tuturor variantelor de coronavirus depășește considerentele de sănătate publică, având în vedere șocurile masive pe care le-a suferit economia globală de la începutul anului 2020. Pe de altă parte, un vaccin care oferă protecție globală ar fi, de asemenea, mai ieftin și mai puțin solicitant pentru sistemele de sănătate, dezvoltarea și actualizarea anuală a unui alt vaccin împotriva fiecărei variante noi fiind neviabilă din punct de vedere al costurilor.

Dar, arată analiza Financial Times, un astfel de vaccin nu va putea fi dezvoltat înainte de anii 2024-2025. Pandemia a dovedit că omenirea este capabilă să producă și să distribuie pe scară largă vaccinuri, prin metode care înainte erau de neimaginat.