Analiză Deutsche Welle. Europa este devastată de incendii de vegetație. Seceta extremă și canicula reprezintă cauza imediată a acestora, dar încălzirea globală agravează și mai mult fenomenele meteo extreme.

Deși ne aflăm abia la mijlocul verii, regiunile afectate de incendii de vegetație din Italia, Balcani și până în sud-estul Mării Mediterane au depășit deja media anuală a daunelor înregistrate după astfel de evenimente. Incendiile forestiere din sudul Europei, provocate fie natural, de către fulgere, fie artificial, de către om, s-au intensificat în urma secetei și a temperaturilor extreme din ultima lună.

Oamenii de știință sunt siguri că schimbările climatice sunt cauza principală a acestui anotimp de foc. În plus, experții înțeleg că adaptarea la aceste schimbări, care are loc în țările care riscă cel mai mult să sufere din cauza incendiilor, nu este suficientă pentru a controla fenomenul incendiilor de vegetație, care va continua să facă ravagii. 

Analiza DW caută explicații pentru ceea ce se întâmplă acum în țările mediteraneene și balcanice și explorează consecințele încălzirii permanente a planetei.  

1. De ce arde regiunea mediteraneană acum?

Incendiile de vegetație din timpul verii sunt o parte naturală și adesea necesară din viața pădurilor mediteraneene. În deceniul de dinainte de 2006, aproximativ 457 de mii de hectare din 48 de mii de păduri au ars anual, de-a lungul celor cinci state europene unde incendiile au loc cel mai des: Spania, Franța, Portugalia, Italia și Grecia. Conform oamenilor de știință, focul poate aduce cu sine regenerarea biodiversității din aceste regiuni, deci nu este în mod necesar un lucru rău. 

Comunitățile din aceste țări au învățat să gestioneze mai bine incendiile obișnuite din zonele foarte aride din sudul Europei. Datorită unor strategii mai sofisticate pentru prevenirea focului, numărul și intensitatea incendiilor a scăzut per total din 1980.  Dar, în ultimii ani, incendiile au devenit mult mai mari și mai intense decât ar fi fost normal. 

Incendiile de vegetație din 2017 și 2018 au curmat viețile a sute de persoane, pe o arie vastă, din Turcia și până în Spania, dar ele au apărut și în țările din centrul și nordul Europei, inclusiv în Suedia. Astfel de evenimente fără precedent sunt inevitabil legate de seceta extremă și de caniculă.

2. Care este cauza incendiilor?

Luna iulie a acestui an a fost a doua cea mai călduroasă lună înregistrată vreodată în Europa, și a treia la nivel global. Sudul continentului a fost epicentrul acestei călduri excesive, temperaturile din Grecia ajungând în această săptămână până la 47 de grade Celsius. De altfel, Grecia și Turcia trec probabil prin cel mai puternic val de caniculă din ultimii 30 de ani, amintind de vara extremă din 1987, în timpul căreia peste 1.500 de persoane au murit numai în Grecia. 

Astfel, în timp ce incendierea voită și cauzele naturale precum fulgerele sunt la fel de responsabile pentru provocarea incendiilor, căldura extremă a devenit principala cauză a distrugerilor din regiunile afectate și care altfel erau obișnuite să administreze incendiile estivale de vegetație. De aceea, până pe 5 august de-a lungul Europei suprafața împădurită care a ars este mai mare cu 55% decât media ultimilor 12 ani. 

Dar uneor chiar și protejarea în exces a pădurilor naturale și un management greșit al acestora pot amplifica distrugerile. De exemplu, un incendiu izbucnit pe 1 august a ars rapid Pineta Dannunziana, o pădure de pini din orașul italian Pescara, forțând 800 de persoane să evacueze zona. Deoarece regiunea face parte dintr-o rezervație naturală protejată, ea nu beneficiază de acțiuni de curățare a lăstarilor sau de arderi controlate ale vegetației uscate și de aici și modul rapid în care a ars.

Între timp, modul de administrare a incendiilor de vegetație a devenit depășit. El nu ține cont de impactul încălzirii globale asupra zonelor cu vegetație sălbatică (câteodată crescută pe terenuri agricole abandonate) și a centrelor urbane în dezvoltare, care de obicei se întâlnesc. O dovadă a acestui fenomen este incendiul din suburbiile Atenei de săptămâna aceasta. 

“În majoritatea regiunilor mediteraneene, politicile curente de gestionare a incendiilor de vegetație sunt în general prea concentrate pe ținerea acestora sub control, dar nu mai sunt adaptate la schimbările climatice în desfășurare”, au scris autorii unui studiu din 2021 pe tema “Înțelegerea Schimbării Incendiilor din Europa Sudică”. 

3. Ce legătura are clima? 

Cu toate că suprafața arsă din regiunea mediteraneană a scăzut ușor în ultimii 40 de ani, acest fapt se datorează în mare parte eforturilor eficiente de control a incendiilor, conform Agenției Europene de Mediu (EEA). 

Încălzirea globală duce la creșterea frecvenței condițiilor propice incendiilor, precum s-a putut observa în timpul incendiilor din Australia și California, în ultimii ani. Și inevitabil, schimbările climatice au crescut și riscul de incendii forestiere de-a lungul întregii Europe, inclusiv în regiunile centrale și nordice care nu sunt în mod obișnuit predispuse la incendii. 

Recordul actual de secetă și caniculă din regiunea mediteraneană amintește de evenimentele din anul 2018, când “mai multe țări ca niciodată au suferit din cauza incendiilor puternice”, conform EEA. În Grecia, peste o sută de persoane au murit în așa-zisele incendii Attica din 2018, al doilea cel mai fatal eveniment de acest fel al secolului, după incendiile din “Sâmbăta Neagră”, izbucnite în Australia. 

“O extindere a zonelor predispuse la incendii și sezoane mai lungi de foc este anticipată în majoritatea regiunilor europene”, a mai precizat EEA. 

Nivelul emisiilor de carbon nu scade destul de rapid încât să limiteze această încălzire, în ciuda acordurilor climatice precum Pactul Verde European și Acordul de la Paris. 

“Ei propun planuri, stabilesc obiective, dar nu acționează”, a spus Mojib Latif, climatolog la Centrul Helmholtz pentru Cercetarea Oceanelor. “Din 1990, emisiile globale de carbon au crescut cu 60%”, a declarat el pentru DW, adăugând că emisiile vor crește din nou în 2021, după scăderea nivelelor din timpul pandemiei de anul trecut. 

4. Care sunt repercusiunile schimbărilor climatice? 

La nivel global, incendiile de vegetație sunt responsabile pentru o cantitate semnificativă de emisii de gaze cu efect de seră, și pentru 5-8% dintre cele 3,3 milioane de decese premature cauzate de calitatea redusă a aerului. Dar emisiile de carbon cauzate de incendii de vegetație au scăzut în ultimele decenii. Acest lucru se datorează, din nou, prevenirii mai eficiente a focurilor. Însă gravitatea și intensitatea flăcărilor au un efect mult mai puternic asupra acumulării carbonului, având în vedere faptul că pădurile pot arde atât de mult încât copacii nu vor mai crește la loc. 

În 2017, nivelul emisiilor de dioxid de carbon rezultate din incendiile forestiere extreme, de-a lungul sud-vestului Europei (mai precis Peninsula Iberică, sudul Franței și Italia), a fost cel mai ridicat din 2003, atingând aproape 37 grame de CO2/km. Și dacă intensitatea incendiilor va arde o suprafață forestieră semnificativă în 2021, eliberările de dioxid de carbon rezultate ar putea deveni chiar mai devastatoare pentru climă.

Sursă: Deutsche Welle