Înțelegerea de la Paris, semnată în 2015, la COP21, a fost primul document internațional ce recunoaște încălzirea globală dar și nevoia de a scădea emisiile de gaze cu efect de seră semnat de toate țările lumii. Totuși, la vremea respectivă, documentul era destul de vag în legatură cu multe din realitățile științifice, cu nevoile de acțiune și de finanțare legate de încălzirea globală.
Acordul de acum de la Glasgow este larg și aspru criticat de către multe state, agenții internaționale și activiști de mediu din cauza unor articole și cerințe mult mai slabe față de drafturile din zilele anterioare, care totuși nu au putut fi agreate, pentru că India și China s-au opus până în ultimul moment. Și totuși, forma finală a înțelegerii este un progres semnificativ față de cea de la Paris din 2015.
1. Finanțarea pentru țările sărace. În timp ce textul Înțelegerii de la Paris nu menționează explicit nicio sumă (doar nevoia de a oferi mai mult decât în trecut), textul de la Glasgow menționează explicit suma anuală de 100 de miliarde de dolari care trebuie atinsă și depășită constant până în 2025, precum și eșecul țărilor dezvoltate de a atinge acest scop până acum. Totuși, conform planurilor curente, această sumă nu va fi atinsă până în 2023. Între 2013 și 2019, suma oferită de statele dezvoltate s-a ridicat la 447 de miliarde de dolari, față de obiectivul de 700 de miliarde de dolari.
2. Scăderea emisiilor de gaze cu efect de seră. Acordul de la Paris menționa doar nevoia de opri creșterea emisiilor în viitorul apropiat și atingerea unui echilibru între emisii și captare până la sfârșitul secolului. Acordul de la Glasgow menționează clar că, pentru a atinge obiectivul de a opri încălzirea globală la +1.5°C față de nivelul preindustrial, este nevoie de o reducere a emisiilor de carbon cu 45% până în 2030 și de atingerea echilibrului de emisii până în 2050. Mai mult, Acordul de la Glasgow afirmă clar că angajamentele actuale ale statelor sunt insuficiente, întrucât acestea vor duce la o creștere, nu la o scădere, a emisiilor de gaze cu efect de seră cu 13.7% până în 2030 și că există diferențe semnificative între angajamentele luate și ce a fost chiar implementat. În acest moment, încălzirea globală a atins deja nivelul de +1.1°C.
3. Cărbunele și combustibilii fosili. Foarte importantă este și menționarea explicită a cărbunelui ca sursă principală a gazelor cu efect de seră, precum și decizia de a elimina subvențiile pentru combustibilii fosili. În timp ce versiunea finală a Acordului de la Glasgow este mult mai slabă în aceste puncte față de propunerile inițiale, ea menționează totuși nevoia de a începe eliminarea folosirii cărbunelui pentru producerea de energie electrică și a subvențiilor, chiar dacă India, de exemplu, și-a luat angajamentul de a face această eliminare până în 2070. Acordul de la Paris nu menționează nici macar o singură dată cărbunele.
4. Conștientizarea pericolului. În timp ce Înțelegerea de la Glasgow menține obiectivele celei de la Paris, de a limita încălzirea globală la +2°C față de nivelul preindustrial și de a face eforturi pentru a o opri la +1.5°C, ea menționează explicit și că este o diferența imensă între cele două obiective din punct de vedere a efectelor negative a încălzirii globale, precum și că acestea deja au apărut și se vor înrăutăți în viitor.
5. Oprirea defrișărilor și eliminarea emisiilor de metan. Summitul de la Glasgow a stabilit un termen clar (2030) pentru oprirea defrișărilor nete (suprafețele împădurite ar trebui să crească mai repede decât cele despădurite), chiar dacă activiștii de mediu au remarcat că și acest angajament al liderilor lumii este lipsit de măsuri concrete. Doar 28 de țări s-au angajat să urmărească și să și elimine lemnul defrișat ilegal din tranzacțiile comerciale internaționale. Pe de altă parte, metanul este unul dintre gazele care produc un efect de seră chiar mai puternic decât dioxidul de carbon, chiar dacă impactul este mai mic. Limitarea pierderilor, provenite în special de la sonde și exploatări de hidrocarburi, este considerată un pas important.
În timp ce Acordul de la Glasgow este un pas în față din punct de vedere al obiectivelor luptei împotriva încălzirii globale (deși unul probabil prea timid și tardiv), rămâne clar faptul că țările lumii nu reușesc deocamdată să își asume o intervenție decisivă pentru oprirea încălzirii globale.
Surse: Acordul de la Glasgow, Acordul de la Paris, BBC