Analiză Politico. Austria a devenit “fortăreața alpină” a lui Vladimir Putin. Țara membră a UE are legături comerciale vechi cu rușii, iar neutralitatea consacrată în Constituție i-a asigurat securitatea și i-a permis apropierea atât de Occident, cât și de Rusia.

Austria nu a fost singura țară care a avut relații strânse cu Rusia înainte de războiul început în februarie 2022, dar are cele mai mari dificultăți în a renunța la ea. Chiar dacă Viena a primit refugiați ucraineni, a susținut sancțiunile UE împotriva Rusiei și l-a criticat public pe Vladimir Putin, legăturile comerciale dintre cele două țări rămân intacte, în special în sectorul energetic și cel al finanțelor.

Austria face un “act dificil de echilibristică”, scrie Politico. Cancelarul Karl Nehammer a fost primul lider european care a mers la Moscova, chiar prin Kiev, pentru a-l întâlni “unu la unu” pe Vladimir Putin. Deși Nehammer a încercat “să vândă” călătoria ca o misiune pentru pace, criticii pro-europeni din Austria au subliniat că gazul rusesc continuă să curgă în țara din centrul Europei, în contrast puternic cu situația din Germania, de exemplu, unde livrările au fost sistate.

Partenerii occidentali au tolerat apropierea Austriei de Rusia, dar războiul din Ucraina a ridicat miza, notează Politico, iar Viena se află brusc sub o presiune din toate părțile. Criticii de pe ambele maluri ale Oceanului Atlantic spun că acceptarea “neutralității militare” și “calea de mijloc” aleasă de autoritățile austriece trădează un cinism profund înrădăcinat în rândul elitelor țării, care reprezintă o amenințare substanțială la unitatea europeană.

Pentru UE însă, care se luptă deja să facă față simpatiei premierului ungar Viktor Orban față de Vladimir Putin, refuzul Austriei de a se depărta de Rusia complică și mai mult eforturile de a prezenta un front comun. Temerea Bruxelles-ului este că, în timp, apariția unor astfel de simpatii – chiar dacă doar comerciale – față de Rusia, în inima geografică a blocului comunitar, s-ar putea răspândi, oferind Moscovei un avantaj în efortul său continuu de a destabiliza continentul. Ministrul austriac de Externe insistă că aceste idei aparțin de trecut și că situația actuală stă cu totul altfel. El a argumentat că Austria nu pune în pericol unitatea europeană, ci o întărește.

Pentru a înțelege apropierea Austriei de Rusia, Politico invită la întoarcerea în anul 1955. La zece ani de la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, țara a rămas ocupată și împărțită de cele patru puteri aliate. Pentru a-i convinge pe sovietici să-i redea suveranitatea, statul a fost nevoit să scrie în Constituție că va fi un stat neutru. Strict vorbind, această neutralitate înseamnă că Austria nu se alătură niciunei alianțe militare și nu permite staționarea trupelor străine pe teritoriul său.

Ulterior, statul a descoperit avantajele inerente ale noului său statut – faptul că, în teorie, ar putea face parte din ambele părți din stânga și din dreapta Cortinei de Fier, care a împărțit vestul și estul Europei după Al Doilea Război Mondial. La 1 iunie 1968, Austria devenea prima țară occidentală care semna un contract pe termen lung pentru gaze naturale din Uniunea Sovietică. Dar după ce în august sovieticii au intrat cu tancurile în Praga, statul s-a ferit să-i provoace pe liderii din URSS și și-a menținut trupele la 30 de kilometri distanță de granița cu Cehoslovacia. Austria nu a fost invadată, iar gazul rusesc a continuat să curgă; în acest fel, austriecii au învățat o lecție clară – neutralitatea este bună atât pentru afaceri, cât și pentru siguranța națională. 

Acordul pentru gaze naturale a permis companiei OMV să fie “un centru de distribuție” pentru țările din Europa de Vest. Elitele Rusiei au văzut de mult în Austria o poartă către Occident, dar nu pe deplin occidentală. Țara a devenit favorita oligarhilor ruși, un loc în care bogații ruși sunt bineveniți. În plus, aproape fiecare cancelar austriac, indiferent din ce partid a făcut parte, a ajuns într-o funcție bună la companii din Rusia. Toți au argumentat că Austria trebuie să rămână o punte către Rusia, pentru binele Occidentului. 

De zece ani încoace, Rusia rămâne al doilea mare investitor din Austria, după Germania, cu investiții străine directe în valoare de 25 de miliarde de euro în 2022. Spre comparație, investițiile străine americane în Austria totalizează 13 miliarde de euro, iar ale Italiei, stat vecin, 11 miliarde. Multe dintre sutele de companii austriece care au investit în Rusia nu și-au închis operațiunile după invadarea Ucrainei. OMV, cea mai mare companie austriacă, rămâne un jucător important în sectorul energetic al Rusiei. Raiffeisen Bank este cel mai mare creditor străin activ în Rusia, iar Red Bull continuă să-și vândă energizantele pe piața rusească. Oficial, OMV spune că este obligată să cumpere cel puțin șase miliarde de metri cubi de gaz rusesc până în 2040, după încheierea unui acord pe termen lung între Austria și Rusia, în 2018. 

Oficialii occidentali au avertizat Viena că, după ce Rusia a ocupat Crimeea, serviciile sale de informații au fost “intoxicate” cu agenți ruși. A fost nevoie de suspendarea Austriei din sistemul occidental de partajare a informațiilor pentru ca țara să acționeze. Până atunci, problemele au fost atât de grave încât guvernul a decis să-și desființeze complet serviciul de informații și să înființeze altă structură. 

“Având în vedere cât de strânse sunt interesele rusești în politica și economia Austriei, s-ar putea ca “dezlegarea” relațiilor austro-ruse să nu fie posibilă”, conchide Politico. 

Analiza integrală pe Politico
Sursă Foto: Kar881am | Dreamstime.com