Politico își începe analiza amintind de un alt conflict, de acum 33 de ani, “cu mult timp înainte de Iron Dome”, când, timp de câteva săptămâni, Irakul a lansat zeci de rachete asupra Israelului, vizând în principal orașele de coastă Tel Aviv și Haifa. Speranța președintelui irakian de atunci, Saddam Hussein, a fost de a-l provoca pe premierul israelian Yitzhak Shamir să riposteze, iar statele arabe din regiune vor fi determinate să conteste coaliția condusă de SUA ce lupta în Kuweit.
Dar, arată Politico, “atunci s-a întâmplat un lucru surprinzător: Shamir – niciodată un om care să se ferească de luptă – a ascultat în mod neașteptat de rugămințile aliaților, iar Israelul s-a abținut de le răspunde”. Acum, aproximativ 30 de ani mai târziu, în timp ce lumea așteaptă să vadă cum va riposta Israelul după primul atac direct al Iranului asupra țării, analiștii încearcă să anticipeze dacă premierul israelian Benjamin Netanyahu va reuși să egaleze toleranța neobișnuită a predecesorului său.
La fel ca în trecut, un rol determinant îl are acum Iordania, pe lângă SUA. Regele Abdullah al II-lea are puterea de a-l convinge pe Netanyahu să răspundă “într-un mod cumpătat”, pentru a nu amplifica și mai tare conflictul cu Iran: “Argumentele lui Abdullah vor fi similare cu cele ale tatălui său: că toleranța va fi în beneficiul Israelului, că moderația va fi spre binele întregii regiuni și că represaliile vor avea un impact grav asupra securității Israelului”.
Iordania nu numai că s-a alăturat Arabiei Saudite, Egiptului, Bahreinului, Kuweitului și Emiratelor Arabe Unite în schimbul de informații cu SUA, dar a ajutat în mod activ la doborârea dronelor încărcate cu explozibil care se îndreptau spre Israel. Această intervenție implică riscuri politice considerabile pentru Abdullah, care riscă să stârnească nemulțumirea palestinienilor, având în vedere că aproximativ 3 milioane (aproximativ 20% din populație) trăiesc în Iordania.
Pe lângă SUA și Iordania, Netanyahu mai este presat și pe plan intern, de două tabere diferite. Ultranaționaliștii și politicienii de extremă dreapta, împreună cu membri din partidul său Likud, cer un atac direct asupra Iranului. Aceștia susțin că un eșec în a riposta nu va face decât să invite Teheranul să încerce un nou atac. “Va fi iresponsabil să nu se riposteze după un astfel de atac fără precedent din partea Iranului împotriva Israelului. Lipsa unui răspuns va aduce un nou atac din partea Teheranului”, a declarat un deputat israelian, fost ambasador la ONU.
Cu toate acestea, alte persoane din cadrul cabinetului de război al lui Netanyahu și din guvernul său îndeamnă la reținere, deoarece consideră că atacul Iranului este “o oportunitate de aur” pentru Israel de a construi o coaliție internațională mult mai eficientă împotriva iranienilor.
Acest lucru este evidențiat și de Politico, care arată că o reținere a Israelului ar putea duce la o coaliție internațională și regională mult mai dură, mai puternică, mai unită și mai hotărâtă, menită să submineze regimul lui Ali Khamenei de la Teheran, împiedicând dezvoltarea de arme nucleare.
Foto: Yong Hian Lim | Dreamstime.com
Echipa Biziday nu a solicitat și nu a acceptat nicio formă de finanțare din fonduri guvernamentale. Spațiile de publicitate sunt limitate, iar reclama neinvazivă.
Dacă îți place ce facem, poți contribui tu pentru susținerea echipei Biziday.