Analiză ISW. Atacul aerian al Iranului asupra Israelului a fost conceput pentru a provoca pagube, dar sub pragul declanșării unui răspuns masiv. Unul dintre sensurile sale a fost acela de a înțelege modul de reacție a sistemului israelian de apărare.

Institutul pentru Studierea Războiului (ISW) a întocmit un raport pe tema atacului iranian asupra Israelului, din noaptea de sâmbătă spre duminică, în care scrie că atacul a fost modelat după experiența câștigată de Rusia împotriva Ucrainei, într-o combinație de drone, care sunt ținte mai facile, cu rachete de croazieră și balistice, astfel încât acestea din urmă “să scape” de sistemul defensiv israelian/occidental.

Iranul a lansat dronele și rachetele de croazieră care vizau Israelul cu mai mult timp înaintea rachetelor balistice, cu scopul ca primele să copleșească scuturile de apărare, iar rachetele balistice, care sunt mai greu de doborât, să-și atingă țintele. Această strategie a fost folosită, în ultimul timp, de Armata Rusă în Ucraina. Teheranul se aștepta, foarte probabil, ca foarte puține drone și rachete de croazieră, sau chiar niciuna dintre ele, să își atingă țintele, dar spera, probabil, ca un procent semnificativ din rachete balistice să reușească. 

Totuși, cele peste 300 de drone și rachete au provocat pagube limitate în Israel, probabil pentru că iranienii au subestimat capacitatea de apărare antiaeriană, care este cu mult peste cea a Ucrainei, scriu analiștii ISW: “Teheranul va învăța lecții și își va îmbunătăți, în timp, abilitățile de a penetra apărarea israeliană, așa cum au făcut rușii în ultimii doi ani în Ucraina”. Analiștii mai estimează că, probabil, Iranul va identifica acum punctele forte și punctele slabe ale sistemului israelian, lecții pe care le va transmite probabil, mai departe, Rusiei. 

Sistemul de apărare antiaeriană israelian are o serie de avantaje evidente față de apărarea aeriană ucraineană, notează Institutul, dar nu este clar cât de bine cunoștea Iranul capacitățile de apărare israeliene, înainte de atacul din weekend. Pe lângă configurația “în trei straturi” a apărării și a stocului robust de rachete de interceptare, Israel a beneficiat și de ajutorul SUA, Marii Britanii, Franței și Iordaniei (care și-a deschis spațiul aerian pentru a permite trecerea aeronavelor aliate), dar și de faptul că au fost peste o mie de kilometri distanță de la punctele de lansare a dronelor și rachetelor, în Iran, până la țintele aflate pe teritoriul său. Israelul și aliații săi au folosit sute de avioane de luptă în acest efort, scrie ISW, avantaj de care Ucraina nu dispune. Totodată, Iranul nu a avut la dispoziție rachetele hipersonice pe care Rusia le-a folosit pentru a penetra apărarea aeriană ucraineană. 

Amintim că, în noaptea de sâmbătă spre duminică, Iranul a lansat asupra Israelului 170 de drone, 30 de rachete de croazieră și 120 de rachete balistice, iar cele mai multe dintre ele (sau 99%; după spusele armatei israeliene) au fost doborâte fără a provoca daune. Spre comparație, apărarea antiaeriană ucraineană a înregistrat o rată medie de interceptare de doar 46% din rachetele balistice rusești, în timpul ultimelor atacuri de amploare. Probabil că iranienii se așteptau ca Israel să doboare un procent mai mare, dar nu peste 90% din total, mai arată ISW.

Sursa: ISW