Este prima dată când Înalta Curte de Casație și Justiție se pronunță pe o practică frecventă a televiziunii România TV, iar decizia, deși este una de rejudecare, iar nu un verdict direct în favoarea lui Raed Arafat, ar putea deschide calea unei practici a instanțelor de judecată.
Concret, șeful DSU a dat în judecată postul RTV, acuzându-l că a desfășurat, pe parcursul anului 2020, în contextul pandemiei și a stării de alertă, o campanie de denigrare, prin publicarea în cascadă de burtiere și titluri ofensatoare, uneori pe parcursul unei zile întregi, care teoretic anunțau dezvăluiri, dar care nu erau urmate de știri concrete, sau, dacă erau, acestea dovedeau că titlurile inițiale erau mult exagerate.
În primă instanță, Raed Arafat a câștigat procesul, în 2021, la Tribunalul București, dar Curtea de Apel a considerat apoi, în decembrie 2022, că doar publicul telespectator trebuie să sancționeze comportamentul stației tv, de a publica anunțuri (titluri/burtiere) exagerate, care nu au fost urmate ulterior de dezvăluirile promise sau acestea nu au avut legătură cu anunțurile de promovare, fiind înșelătoare.
Curtea Supremă arată că, în mod greștit, Curtea de Apel București a ținut cont de o decizie a CEDO ce admite că un articol de presă scrisă poate avea o doză de exagerare în titlu, dar în cazul televiziunilor telespectatorii care văd un titlu/burtieră la un anumit moment al zilei, nu au neapărat acces și la emisiunea promovată prin anunț, care se desfășoară la un alt moment. Curtea Supremă consideră că respectiva “campanie” trebuie judecată în ansamblul ei (între mai 2020 și septembrie 2020), pentru a determina dacă RTV a adus prejudicii șefului DSU, Raed Arafat, care în perioada respectivă a coordonat Comitetul Național pentru Situații speciale de Urgență, ce a decis măsurile luate în pandemie.
Înalta Curte desființează decizia Curții de Apel București, arătând că “a reținut că afișarea de titluri bombastice și difuzarea de burtiere care anunță dezvăluiri incendiare, neurmate de vreo știre legată de activitatea reclamantului, precum și difuzarea de mesaje pe burtieră care nu sunt justificate prin perspectiva informațiilor transmise în cadrul dezbaterilor reprezintă o practică specifică a postului de televiziune pentru a atrage audiența, care nu poate fi sancționată din punct de vedere juridic, ci doar de publicul telespectator. Așadar, instanța de apel a constatat că, deși la o primă vedere, anumite titluri ar putea transmite impresia unei acțiuni cvasi-ilegale a reclamantului și, deși titlurile au avut o doză mare de exagerare față de conținutul informației transmise publicului, unele dintre acestea fiind chiar false prin raportare la conținutul concret al emisiunilor difuzate, totuși nu ar putea fi reținută existența unei campanii de denigrare de natură să afecteze viața privată a reclamantului”.
Motivarea Curții Supreme, care poate fi folosită (sau nu) de instanțele de judecată în argumentarea altor decizii, introduce o distincție importantă între titlurile de presă scrisă și modul în care funcționează promovarea tv prin burtiere afișate pe parcursul unei perioade mai lungi, arătând că un număr mult mai mare de telespectatori decât cei care văd efectiv emisiunea promovată pot fi înșelați de conținutul potențial ofensator al promovării.
Verdictul a fost pronunțat în noiembrie anul trecut, dar motivarea acestuia, întinsă pe 16 pagini, a fost redactată de judecători abia acum.
Sursa: Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție
Echipa Biziday nu a solicitat și nu a acceptat nicio formă de finanțare din fonduri guvernamentale. Spațiile de publicitate sunt limitate, iar reclama neinvazivă.
Dacă îți place ce facem, poți contribui tu pentru susținerea echipei Biziday.