Marea Britanie dispune de un sistem de canalizare combinat, ceea ce înseamnă că apa care ajunge în aceasta provine atât din locuințele oamenilor, fiind apă menajeră, cât și din precipitații, fiind apă de ploaie. Astfel, atunci când plouă, apa care se scurge de pe acoperișurile caselor, de pe trotuar sau de pe șosea, ajunge în aceeași canalizare în care ajunge și apa de la robinet și toaletă.
Atunci când a fost creat, în secolul XIX, sistemul de canalizare combinat a fost considerat o invenție utilă, scăpând țara de epidemii puternice de holeră. Teoretic, deversarea apelor uzate din canalizarea combinată în râuri ar fi trebuit să aibă loc doar în situații excepționale, când ploua abundent. Într-o astfel de situație, apa menajeră este oricum foarte diluată de cantitatea mare de apă de ploaie. Sky News scrie însă că, de la implementarea sistemului și până acum, Londra a ajuns să aibă o populație care a crescut de la două milioane de locuitori la nouă milioane.
Țevile și canalele de scurgere ale locuințelor din Londra, de pildă, care transportau atât ape uzate, cât și ape pluviale, au fost proiectate pentru a se scurge într-o serie de conducte de canalizare, de-a lungul digului de lângă Tamisa, de unde urmează apoi să curgă în final în Marea Nordului. După ce acest sistem a fost implementat în Londra, toate celelalte orașe mari din UK i-au urmat exemplul, introducând și ele sisteme similare de canalizare combinată.
Cea mai mare problemă cu un sistem de canalizare combinat este că, de fiecare dată când plouă abundent, dar uneori și când vremea nu este extrem de capricioasă, sistemul devine vulnerabil, fiind nevoie să se recurgă la “revărsarea apelor uzate combinate”. Concret, cantitatea de apă este prea mare pentru conducte și ajunge să se verse printr-un orificiu de evacuare în râuri sau în mare.
O altă problemă a sistemului de canalizare este legată de investițiile publice. Guvernul a redus investițiile publice la sfârșitul anilor ’70 și în anii ’80 ca urmare, pe de o parte, la criza în care statul a intrat atunci și, pe de altă parte, la alegerea noului guvern, în fruntea căruia s-a aflat Margaret Thatcher. Încă din anii 1980, Anglia era foarte aproape de a nu reuși să îndeplinească o serie de directive europene privind calitatea apei și a sistemelor de canalizare, ceea ce a dus la o privatizare a sistemului.
O estimare arată că ar fi nevoie de sume cuprinse între 350 și 600 de miliarde de lire pentru modernizarea întregului sistem de canalizare din țară, ceea ce ar face din aceasta cea mai mare investiție în infrastructură din istorie. Aceasta ar implica, printre altele, săparea tuturor drumurilor din țară.
De altfel, și pentru a moderniza sistemul și a crea canalizări separate, precum Danemarca, de pildă, care are câte un sistem diferit de canalizare pentru apa menajeră, apa de ploaie de pe acoperișuri și apa de ploaie de pe stradă, este nevoie de investiții uriașe, conform Sky News. De altfel, problema este întâlnită în multe alte state din Europa, diferența fiind, scrie publicația britanică, legată de faptul că Anglia și Țara Galilor au cantități imense de date înregistrate, în timp ce alte state nu monitorizează suficient sau deloc situația.
Sursa foto: Dpimborough | Dreamstime.com
Echipa Biziday nu a solicitat și nu a acceptat nicio formă de finanțare din fonduri guvernamentale. Spațiile de publicitate sunt limitate, iar reclama neinvazivă.
Dacă îți place ce facem, poți contribui tu pentru susținerea echipei Biziday.