Analiză FT. Aselenizarea roverului indian la polul sud al Lunii este semnalul că interesul țărilor pentru explorarea satelitului Pământului a renăscut. Noua “cursă spațială“ este alimentată de interesele strategice, pe lângă mândria națională.

India a devenit a patra națiune care a reușit aselenizarea, după SUA, URSS și China, dar și prima care a reușit o aselenizare controlată la polul sud, încă neexplorat. India nu va fi nici ultima țară care va face acest lucru, arată Financial Times într-o analiză. La o jumătate de secol după cursa spațială din perioada Războiului Rece, un număr fără precedent de state își pregătesc propriile misiuni lunare. 

În acest weekend, agenția spațială a Japoniei va încerca să ducă pe Lună propria misiune fără echipaj, în timp ce Coreea de Sud are în plan același lucru, dar spre finalul anului. Țări precum Canada, Mexic și Israel plănuiesc, de asemenea, să trimită rovere pentru a explora suprafața corpului ceresc. În plus față de toate acestea, șase agenții spațiale internaționale colaborează cu NASA în programul Artemis, care are ca obiectiv final trimiterea omului pe Lună, până în 2025. Și China și-a propus să facă acest lucru de una singură, până la finalul acestui deceniu.

În anii ‘60, când SUA și URSS se întreceau pentru a deveni primele state care ajung pe satelitul natural al Pământului, explorarea Lunii era în mare parte dirijată de guverne și realizată de agențiile spațiale naționale. Cu toate că programele spațiale au adus beneficii tehnologice și economice, aselenizarea era, în principal, o chestiune de mândrie națională, mai scrie Financial Times. Acum, peste o jumătate de secol mai târziu, actorii și motivele s-au schimbat. În timp ce explorarea spațiului, care include și misiunile pe Lună, este încă dominată de marile economii ale lunii, “Universul” este acum deschis mult mai multor țări și companii private.

Brian Weeden, director în cadrul unui think-tank american pentru exploatarea sustenabilă a spațiului, a declarat: “Tehnologia spațială este mai accesibilă în materie de costuri și a devenit ceva obișnuit în anumite aspecte. Acesta este, de asemenea, motivul pentru care vedem mai multe țări care explorează achiziționarea unor sisteme de lansare și se interesează de misiuni în spațiu. Atunci când aceste țări devin interesate de spațiu, Luna apare ca un obiectiv atât măreț, cât și realizabil”.

”Unii cred că există o valoare militară, strategică și economică uriașă în a avea o prezență pe Lună. Alții cred că acolo există resurse de care avem nevoie. Ca să fiu sincer, nu știm asta”, a adăugat Weeden.

Atât China, cât și SUA, doresc să folosească polul sud al Lunii ca o bază pentru viitoare misiuni de explorare a celor mai îndepărtate zone ale satelitului natural al Pământului, cu scopul de a învăța cum omenirea poate să trăiască și să lucreze pe o altă planetă. Financial Times mai scoate în evidență faptul că teama de a pierde în fața Chinei a determinat SUA să se reorienteze în 2017 către Lună și să renunțe, poate doar temporar, la planeta Marte. Acum, ambele state încearcă să aselenizeze la polul sud, chiar luptându-se pentru aceleași locuri de aselenizare, stârnind temeri cu privire la izbucnirea unui potențial conflict. 

“Va fi foarte important ca toate statele care aselenizează să ajungă la un set de reguli care să fie foarte bine puse în aplicare”, a declarat David Avino, directorul executiv al companiei de inginerie spațială Argotech. Financial Times scrie însă că “întrecerea” a început deja, iar China și SUA nu mai sunt singurele competitoare. Și India are ambiția de a trimite oameni în spațiu, iar abordarea sa “low-cost” s-a dovedit până acum foarte reușită. Misiunea Chandrayaan-3 a costat 73 de milioane de dolari.

Analiza integrală pe Financial Times