Criticul de film Caryn James a scris pentru BBC recenzia filmului Oppenheimer, regizat de Christopher Nolan. Ecranizarea spune povestea lui Robert Oppenheimer, omul care a ajutat la crearea bombei atomice și care s-a luptat pentru tot restul vieții sale cu consecințele mortale ale invenției sale.
În rolul principal a fost distribuit actorul irlandez Cillian Murphy, “a cărei privire albastră și rece domină filmul“, potrivit lui Caryn James. Povestea începe pe vremea studenției lui Oppenheimer în Europa, devenit apoi profesor în California în anii ‘30, care participă la proiectul ultrasecret Manhattan, prin care SUA a construit arme nucleare în Los Alamos, New Mexico. Oppenheimer, împreună cu echipa sa, au creat “o bombă care să pună capăt celui de-al Doilea Război Mondial”.
Nolan și-a bazat filmul pe biografia magistrală American Prometheus: The Triumph and Tragedy of J. Robert Oppenheimer de Kai Bird și Martin J. Sherwin, și “surprinde exact ceea ce sugerează titlul cărții: un erou tragic și profund american care a contribuit la modelarea lumii moderne și a devenit o victimă a politicii de la Washington”, descrie Caryn James, care consideră că filmul Oppenheimer este “cea mai matură lucrare a lui Christopher Nolan“.
“Filmul este încadrat ca o luptă între Oppenheimer și rivalul său Lewis Strauss (Robert Downey Jr), fost șef al Comisiei pentru Energie Atomică din SUA. De-a lungul timpului, scenariul lui Nolan pendulează între două audieri guvernamentale americane din anii ’50, scene foarte tensionate din sala de judecată, care oscilează cu scene care redau povestea vieții lui Oppenheimer. În anii ’50, Oppenheimer, o figură națională, este interogat de o comisie care stabilește dacă să-i revoce autorizația de securitate, pe baza acuzațiilor false că este o amenințare comunistă. O mare parte a filmului este redată din punctul de vedere al lui Oppenheimer, în culori strălucitoare. Secțiunile alb-negru care se simt în mod intenționat claustrofobe arată perspectiva lui Strauss. Acele secțiuni creează în cele din urmă un efect de Memento, în care povestea nu este ceea ce pare la început. Cronologia fracturată creează efectiv un sentiment de dezamăgire care bântuie scenele anterioare“.
Filmul durează puțin peste trei ore, însă Caryn James apreciază că acestea nu se simt. În California, Oppenheimer începe o aventura cu o tânără comunistă, Jean Tatlock, jucată de Florence Pugh. Aceasta găsește, în biblioteca lui Oppenheimer un exemplar din Bhagavad Gita în sanscrită și îl pune să citească din ea, moment în care este adus în discuție un citata, “Am devenit Moartea, distrugătorul lumilor.”, despre care va aminti și mai târziu, cu referire la creația sa.
Pe parcursul filmului, Florence Pugh are un rol secundar, la fel ca și soția lui Oppenheimer, Kitty, interpretată de Emily Blunt, care însă la final arată importanța pe care a avut-o, deși din umbră. Matt Damon îl interpretează pe Leslie Groves, generalul care conduce proiectul Manhattan. Kenneth Branagh este fizicianul Niels Bohr, mentorul lui Oppenheimer.
Filmul nu se concentrează pe explicarea științei din spatele bombei, deși fizicienii adunați în jurul lui Oppenheimer sunt reprezentați. Un moment major din film este acela al exploziei, despre care Caryn James consideră că este singurul care justifică formatul Imax al acestuia.
Sunt redate perspectivele din care Oppenheimer este văzut, fizicianul Edward Teller, interpretat de Benny Safdie, îl acuză că este mai mult politician decât fizician, iar soția sa, Kitty, îi spune că joacă rolul martirului. Nolan încearcă însă să arate un bărbat care a crezut naiv că poate avea încredere, îndemnându-l pe președintele Truman să evite o cursă a înarmărilor nucleare.
De asemenea, arată că Oppenheimer credea că este necesar să arunce bomba asupra Hiroshima pentru că, după cum spune el, “odată ce este folosită, un război nuclear devine de neconceput”. În ciuda celor spuse, Oppenheimer se gândește la acest lucru. Imediat după Hiroshima vedem mai multe imagini din mintea lui, inclusiv pe cea a unei tinere cu pielea decojită. După cum sugerează filmul, cea mai mare tragedie a lui Oppenheimer a fost că nu a reușit să salveze viitorul de propria sa invenție.
Sursa: BBC
Echipa Biziday nu a solicitat și nu a acceptat nicio formă de finanțare din fonduri guvernamentale. Spațiile de publicitate sunt limitate, iar reclama neinvazivă.
Dacă îți place ce facem, poți contribui tu pentru susținerea echipei Biziday.