Raport al Curții Europene de Conturi. Europa riscă să piardă cursa din domeniul bateriilor electrice și să-și rateze obiectivele climatice, din cauza costurilor ridicate și a dificultăților de aprovizionare.

Raportul publicat luni explică faptul că concurența strânsă din sectorul bateriilor electrice ar putea lăsa Europa “la urmă”. În contextul actual, Uniunea Europeană ar putea să nu reușească să își atingă obiectivele climatice stabilite, deoarece eforturile depind în mare măsură de tranziția către vehiculele electrice, care funcționează cu baterii alcătuite dintr-o varietate de metale, de la cobalt la nichel și litiu.

Experții au prezentat două variante posibile în evoluția UE în cazul în care producția de baterii nu va crește conform estimărilor: fie obiectivele nu vor fi atinse la timp, ceea ce ar determina amânarea interzicerii vehiculelor care folosesc diesel și benzină dincolo de 2035, fie obiectivele vor fi atinse, însă prin intermediul importurilor de baterii electrice, lucru ce ar fi extrem de costisitor și ar dăuna industriei europene. 

Aprovizionarea UE cu materii prime este concentrată în câteva țări cu riscuri geopolitice, ceea ce ar putea duce la penurie. Pentru cinci materiale cheie, dependența UE de importuri a fost în medie de 78%, arată datele. Aproximativ două treimi din cobaltul din lume provine din Congo, 40% din grafitul natural provine din China, iar UE este în întregime dependentă de importurile de litiu rafinat. În prezent, China produce 76% din capacitatea globală de baterii.

UE este în urmă în ceea ce privește competiția din punct de vedere al costurilor, în parte din cauza prețurilor ridicate la energie. Datele Comisiei Europene rămân învechite și incomplete,  iar finanțarea publică rămâne necoordonată. Între 2014 și 2020, industria bateriilor a primit cel puțin 1,7 miliarde de euro sub formă de subvenții și garanții de împrumut din partea UE, pe lângă ajutorul de stat de până la 6 miliarde de euro autorizat între 2019 și 2021, în principal în Germania, Franța și Italia. Însă auditorii au constatat că Comisia Europeană nu are o imagine de ansamblu a întregului sprijin public pentru această industrie, ceea ce împiedică o coordonare și o direcționare adecvată.

Deși Europa are mai multe rezerve miniere, este nevoie de cel puțin 12-16 ani de la descoperirea acestora până la producție, ceea ce face imposibilă o reacție rapidă la creșterea cererii. 

Surse alternative: Curtea Europeană de Conturi, Reuters