Studiu. Călătoria în spațiu modifică creierul, permițându-i să se adapteze la schimbările de volum ale lichidului cefalorahidian în microgravitație.

NASA a finanțat o cercetare care analizează modul în care călătoria în spațiu modifică creierul uman. Cercetătorii au arătat că astronauții care au călătorit în cosmos în misiuni care au durat cel puțin șase luni au experimentat o creștere semnificativă a ventriculilor cerebrali, acele spațiile din mijlocul creierului care conțin lichidul cefalorahidian.

Lichidul cefalorahidian curge în interiorul și în jurul creierului și al măduvei spinării, protejând țesutul de lovituri și ajută la eliminarea produselor reziduale. Oamenii de știință au constatat că a fost nevoie de trei ani pentru ca ventriculii să se refacă complet după astfel de călătorii, lucru care sugerează că această este perioada de recuperare necesară între misiunile spațiale mai lungi.

Heather McGregor, cercetător în neuroștiințe la Universitatea din Florida, autorul principal al studiului publicat în revista Scientific Reports, a explicat că: “Dacă ventriculii nu au suficient timp pentru a se recupera între misiuni succesive, acest lucru poate avea un impact asupra capacității creierului de a face față schimbărilor de fluide în microgravitație. De exemplu, dacă ventriculii sunt deja măriți în urma unei misiuni anterioare, aceștia pot fi mai puțin flexibili și au mai puțin spațiu pentru a se extinde și a se adapta la schimbările de fluid în timpul următoarei misiuni”.

Extinderea ventriculară pe măsură ce o persoană înaintează în vârstă, care este cauzată de atrofierea creierului, ci nu de microgravitație, poate fi asociată cu declinul cognitiv. Cu toate acestea, Rachael Seidler, profesor de fiziologie aplicată la Universitatea din Florida și coautoare a studiului a explicat că “Impactul expansiunii ventriculare care apare în urma călătoriilor în spațiu nu este cunoscut în prezent. Este nevoie de o monitorizare a sănătății pe termen lung. Această expansiune ventriculară comprimă probabil țesutul cerebral din jur”.

La studiu au participat în total 30 de astronauți, 23 de bărbați și șapte femei, cu vârsta medie de 47 de ani. Opt dintre aceștia au călătorit în misiuni de aproximativ două săptămâni. Optsprezece au fost în misiuni pe Stația Spațială Națională de aproximativ șase luni și patru în misiuni de aproximativ un an. La cei care au participat în misiuni scurte s-au observat modificări mici sau inexistente ale volumului ventricular. Însă la astronauții care au participat în misiuni de șase luni sau mai mult extinderea a fost vizibilă, deși nu a existat nicio diferență între cei care au zburat timp de șase luni și cei care au zburat timp de un an.

McGregor a explicat că “Acest lucru sugerează că cea mai mare parte a măririi ventriculului are loc în primele șase luni în spațiu, apoi începe să se diminueze în jurul datei de un an”. Faptul că mărirea nu s-a agravat după șase luni ar putea fi o veste bună pentru viitoarele misiuni pe Marte, în cadrul cărora astronauții ar putea petrece doi ani în microgravitație în timpul călătoriei. 

Reuters amintește că aceste condiții de microgravitație cauzează și alte efecte fiziologice, printre care atrofierea oaselor și a mușchilor, modificări cardiovasculare, probleme cu sistemul de echilibru din urechea internă, etc. Un alt motiv de îngrijorare este riscul crescut de cancer din cauza expunerii mari la radiațiile solare din spațiu.

Surse alternative: Reuters, Sciencealert