Oamenii de știință au extras din solul înghețat cel mai vechi ADN cunoscut până acum, care oferă o nouă viziune asupra evoluției regiunii arctice. Conform cercetătorilor, în probe a fost descoperit un amestec care “nu are un echivalent actual”, între plantele arctice și cele care preferă un climat mai cald. 

În prezent, zona din nordul Groenlandei este un deşert polar, însă materialul genetic extras dezvăluie că, în urmă cu două milioane de ani, temperaturile medii anuale erau mai mari cu aproximativ 11-19 grade Celsius. De altfel, în probe au reușit să identifice că zona era acoperită de diverse tipuri de vegetaţie, precum arbuști arctici, ierburi, ferigi, mușchi, mesteceni, plopi, dar și de plante adaptate la temperaturi mai ridicate precum brazi și cedri. De asemenea, cercetătorii spun că în Groenlanda au trăit specii diferite de animale, precum mastodonţi (animale masive, dispărute, asemănătoare elefanţilor), reni, gâşte şi rozătoare. 

Datorită faptului că probele colectate de oamenii de știință se aflau într-un fiord, aceștia au putut obține și informații și despre viața subacvatică. Astfel au descoperit că în apele din Groenlanda trăiau crabi potcoavă, o specie mai veche decât dinozaurii și care acum este pe cale de dispariţie, dar şi alge verzi, văzute doar în ape în care temperaturile sunt mai ridicate.

Eske Willerslev, autor al studiului, a explicat că plantele și animalele descoperite au supraviețuit într-o perioadă de schimbări climatice dramatice, iar ADN-ul lor ar putea oferi o “foaie de parcurs genetică” care să ne ajute să ne adaptăm la încălzirea globală actuală.

De asemenea, un alt autor al studiului, Kurt Kjær, spune că noua descoperire “deschide ușa către un trecut care a fost practic pierdut”, mai ales că un astfel de studiu este dificil de realizat – extragerea ADN-ului poate fi o provocare, întrucât materialul genetic se descompune în timp, lăsând cercetătorilor doar fragmente minuscule, dificil de analizat.

Echipa de cercetători a început demersurile pentru strângerea probelor încă din 2006. Operațiunea a fost dificilă și îndelungată, întrucât, în mod normal, materialul genetic nu rezistă atât de mult timp. Cercetătorii au explicat că o astfel de conservare a fost posibilă datorită temperaturilor actuale foarte scăzute din zonă. Profesorul Willerslev a declarat: “Am scris o lucrare în 2005, în care am spus că ADN-ul nu va supraviețui mai mult de un milion de ani și iată-ne aici cu ADN vechi de două milioane de ani”.

Surse alternative: BBC, Associated Press

Foto: Professor Svend Funder via CNN

Echipa Biziday nu a solicitat și nu a acceptat nicio formă de finanțare din fonduri guvernamentale. Spațiile de publicitate sunt limitate, iar reclama neinvazivă.

Dacă îți place ce facem, poți contribui tu pentru susținerea echipei Biziday.

Susține echipa Biziday