Analiză FT. Tensiune pe piața petrolului – de săptămâna viitoare intră în vigoare plafonul de preț pentru țițeiul rusesc adus pe mare. Rusia ar avea nevoie de 100 de tancuri suplimentare pentru a evita sancțiunile G7. Paradoxal, prețurile nu cresc.

O amplă analiză a Financial Times arată că, de săptămâna viitoare, criza petrolului intră într-o nouă fază, una “definitorie pentru posibila destrămare a vechii ordini mondiale” de pe această piață. Europa, SUA și UK vor începe să blocheze intrarea pe continent a țițeiului rusesc de pe mare, printr-un mecanism de refuzarea a asigurărilor pentru transportatorii care nu respectă plafonul de preț impus de G7.

Este considerat unul dintre cele mai puternice răspunsuri de până acum la invazia brutală a lui Vladimir Putin în Ucraina. Noile sancțiuni vor împiedica, de asemenea, companiile europene să furnizeze navele care transportă petrol rusesc către țări terțe – cu excepția cazului în care aceste țări acceptă un preț pentru petrol dictat de puterile occidentale. Cu alte cuvinte, țările occidentale vor încerca să impună un plafon prețului petrolului vândut de Rusia. 

“Pentru veteranii din industria energetică, zilele următoare marchează un moment de mare pericol pentru piața petrolului și pentru o economie globală care încă depinde în mare măsură de această marfă”, mai arată FT, care consideră că lanțurile de aprovizionare care au existat timp de decenii sunt acum date peste cap.

“Acestea sunt schimbări tectonice. Piețele globale au fost construite pe aceste linii principale de aprovizionare [cu gaze naturale] între Rusia și Europa, dar și cu petrol și gaze între Orientul Mijlociu și Asia”, a declarat Roger Diwan, un analist la S&P Global Commodity Insights din Washington.

Casa Albă a lucrat luni de zile pentru a ține prețurile în frâu, eliberând volume fără precedent de petrol din propriile stocuri de urgență, menținând în același timp o presiune constantă, chiar dacă până acum fără rezultat, asupra Arabiei Saudite și a altor producători pentru a continua să crească oferta. Ideea de plafonare a prețurilor, promovată pentru prima dată de departamentul Trezoreriei SUA, este cea mai importantă și controversată inițiativă. Pentru administrația Biden, este o metodă de a limita veniturile Kremlinului, păstrând în același timp fluxul de petrol rusesc pe piață, pentru a ține la distanță o nouă inflamare a prețurilor.

Planul este, de fapt, parțial conceput pentru a compensa restricțiile mult mai dure impuse de sancțiunile UE împotriva Rusiei. Având în vedere că UE și Marea Britanie domină piața asigurărilor pentru petroliere, SUA se temeau că sancțiunile europene vor duce la o prăbușire a aprovizionării rusești, deoarece navele ar fi evitat să se aprovizioneze cu marfă. În cadrul planului de plafonare a prețurilor, navele ar putea avea acces la asigurări europene și britanice cu condiția ca petrolul rusesc pe care îl transportă să fie cumpărat la prețul stabilit în capitalele occidentale. G7 a aprobat planul Trezoreriei, iar UE l-a încorporat într-un nou set de sancțiuni anunțate în octombrie, după ce Rusia a anexat ilegal mai multe teritorii ucrainene.

Aproximativ 2,4 milioane de barili pe zi de petrol rusesc vor trebui să-și găsească o nouă destinație în afara țărilor UE și G7. Se așteaptă ca India, China și alți cumpărători, care au indicat că nu vor participa la sistemul de plafonare a prețurilor, să preia o parte din această pierdere.

Bernstein estimează că Rusia ar putea avea nevoie de până la 100 de petroliere suplimentare dispuse să opereze fără asigurare occidentală pentru ca petrolul său să continue să circule în afara plafonului. Acesta este un nivel pe care Rusia se va strădui să îl asigure chiar dacă va reuși să apeleze la așa-numita “flotă obscură” de petroliere folosite de țările sancționate, cum ar fi Iranul. Vitol, cel mai mare trader independent de petrol din lume, estimează că exporturile rusești ar putea scădea cu până la 1 milion de barili pe zi, aproximativ 20% din volumul pe care îl transportă pe mare.

Impactul ar putea fi și mai dramatic. Kremlinul a declarat deja că va opri livrările către țările care cooperează la plafonarea prețurilor. Trezoreria SUA susține că Moscova nu va merge mai departe și va încerca în continuare să își vândă petrolul altor țări, deoarece reducerea producției ar risca să afecteze pe termen lung câmpurile sale petrolifere.

Oficialii Moscovei se vor alătura duminică, la Viena, celorlalți membri Opec+. Statele exportatoare din Golf, cum ar fi Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite, insistă că nu iau partea Rusiei și că încearcă doar să gestioneze o piață turbulentă care rămâne sufletul economiei mondiale. Dar, în privat, ele se revoltă împotriva plafonării prețurilor, considerând că astfel de metode s-ar putea întoarce într-o zi și împotriva lor.

Totuși, publicația britanică mai observă că piața nu pare a simți apropierea unui moment periculos – “dacă o breșă istorică în ordinea energetică globală este într-adevăr iminentă, nu au existat prea multe semne evidente în acest sens pe piața țițeiului. Brent, referința europeană, a scăzut de la 120 de dolari pe baril în iunie la 85 de dolari în prezent, în timp ce comercianții se concentrează asupra semnelor de recesiune. Angajamentul Chinei față de politica “zero-Covid” a redus, de asemenea, cererea și a oferit un fel de supapă de eliberare pentru presiunile mai ample de pe piață”. Dar cotațiile țițeiului rămân mai mari decât în orice moment dintre anii 2015 și 2021, în timp ce motorina – pe care Rusia o exportă în mare cantitate – este în continuare extrem de scumpă. 

Nici pe piața gazelor naturale nu se mai simte o presiune asupra prețurilor, chiar dacă Rusia a trecut la o întrerupere aproape totală a livrărilor – cotațiile europene ale acestora sunt acum la aproximativ 120 de euro/Mwh, față de vârfuri de 350 de euro/Mwh atinse la finalul lunii august. Totuși, prețurile gazelor naturale încă sunt de cinci ori mai mari decât mediile istorice, făcând ravagii în economii și alimentând inflația la nivel global.

Dorința țărilor occidentale de a accelera renunțarea la petrol și gaze este, de asemenea, un fitil care arde de mult timp în cadrul relației, reprezentând o amenințare existențială la adresa puterii liderilor OPEC, chiar dacă cetățenii lor se numără printre cei mai expuși la schimbările climatice.

Analiza integrală pe Financial Times