Demisia lui Liz Truss, după 44 de zile haotice, este actul final al unui proiect de 11 ani de refacere a Marii Britanii, arată o amplă analiză Politico, ce trece prin toate etapele evoluției mișcării de ieșire a Marii Britanii din UE, a beneficiilor promise și a realităților la care s-a ajuns după șapte ani de la referendumul de părăsire al Uniunii.
După patru prim-miniștri conservatori, patru alegeri generale și un referendum care a definit o epocă, numirea liderului conservator Liz Truss ca prim-ministru ar fi urmat să modeleze ţara după viziunea alegătorilor, care au fost ademeniţi de promisiunile că vor avea un stat cu taxe și reglementări reduse, şi care ar profita de oportunitățile oferite de Brexit.
“Au simțit că momentul lor a venit în sfârșit”, a declarat Tim Bale, profesor de politică la Universitatea Queen Mary din Londra. “Acest lucru urma să dovedească faptul că Brexitul nu a fost o greșeală îngrozitoare, ci o oportunitate fantastică. Dar, întrucât totul era o fantezie, ciocnirea cu realitatea era inevitabilă.”
Însă, imediat ce premierul Truss a început să își pună promisiunile în aplicare, prin reduceri de impozite de zeci de miliarde de lire sterline, subvenții masive pentru energie, au apărut dezechilibre pe piaţa internă. În câteva zile a fost clar că Truss a declanșat o criză economică, fapt care a făcut ca procentele conservatorilor în sondaje să se prăbușească odată cu valoarea lirei sterline.
Într-o încercare de a stabiliza pieţele, Truss l-a demis pe ministrul de Finanțe Kwasi Kwarteng și a schimbat cu 180 de grade programul economic, revenind la planul administrației anterioare de a crește impozitele. Săptămâna aceasta, ministrul său de interne, Suella Braverman, a demisionat. Parlamentarii s-au revoltat şi au cerut ca Liz să răspundă pentru acţiunile sale.
Liberalii conservatori explică eşecul lui Truss în diverse moduri: nu a fost suficient de clară cu privire la ceea ce făcea sau la motivele pentru care făcea, a anunțat lucrurile într-o succesiune greșită, a refuzat să asocieze reducerile de impozite cu reducerea cheltuielilor și nu a reușit să dovedească în mod credibil că planurile sale vor funcționa.
Planurile economice iniţiate de Truss au fost punctul final, inevitabil, al unei evoluţii spre dereglementare, care a început cu mișcarea pentru ieșirea UK din UE, la începutul anilor 2010, mai arată Politico. Alimentată de criza din zona euro și de nivelurile în creștere ale imigrației, dorinţa de a se desprinde de UE s-a răspândit la nivel naţional.
“Viziunea despre Brexit, ca fiind un Davos pe Tamisa, pe care o mai au acum doar 10% dintre alegătorii conservatori, este moartă”, a scris Matthew Goodwin, un academic care a trasat ascensiunea dreptei populiste. “Singura cale de a merge acum înainte pentru Partidul Conservator este să revină la ceea ce a reprezentat cu adevărat Brexitul pentru cei 90% dintre alegătorii lor din 2019”.
Sursa: Politico
Echipa Biziday nu a solicitat și nu a acceptat nicio formă de finanțare din fonduri guvernamentale. Spațiile de publicitate sunt limitate, iar reclama neinvazivă.
Dacă îți place ce facem, poți contribui tu pentru susținerea echipei Biziday.