Analiză ISW. În jurul lui Putin sunt trei grupuri de influență, aflate acum în conflict între ele. Mobilizarea eșuată și eșecurile Armatei Ruse în Ucraina au adâncit rupturile, iar stabilitatea regimului este pusă în pericol de faptul că Putin depinde de toate aceste grupări, dar nu le poate satisface cererile în același timp.

Șeful serviciilor secrete ucrainene, Kirilo Budanov, a declarat la un moment dat că mobilizarea parțială făcută de Rusia este “un cadou pentru Ucraina”, deoarece Kremlinul a intrat într-o “fundătură”, prins între eșecurile sale și hotărârea de a păstra ceea ce a confiscat Ucrainei. Decretarea mobilizării are, pe termen scurt, un impact mai semnificativ asupra contextului intern rus decât asupra războiului din Ucraina. Rezultatul este o exacerbare a fracturilor din spațiul informațional care subminează narațiunile lui Putin, arată Institutul pentru Studierea Războiului (ISW).

Surse ucrainene au observat pe bună dreptate că mobilizarea parțială nu este o amenințare majoră pe termen scurt, deoarece contraofensiva ucraineană se mișcă mai repede decât poate Rusia genera forțe de luptă proaspete. Dar controversele din jurul mobilizării parțiale prost executate au intensificat luptele interne dintre diferitele facțiuni naționaliste ruse, iar acestea vorbesc acum pe voci diferite.

ISW a identificat trei facțiuni principale în spațiul actual de informare naționalist rus: 1. Bloggerii militari și corespondenții de război; 2. Foști ofițeri ruși și veterani cu legături în armată; și 3. așa numiții “Siloviki” – oamenii de bază ai puterii politice, consilieri și politicieni cu baze de putere semnificative și forțe proprii.

Toți sunt naționaliști, toți sunt pro-Putin și toți susțin războiul. Dar președintele rus trebuie să păstreze sprijinul tuturor acestor trei facțiuni, căci are nevoie de toate pentru a-și susține efortul de război. După decretarea mobilizării și înfrângerile suferite pe front, Putin încearcă acum să liniștească această comunitate aranjând accesul câtorva bloggeri-analiști militari la televiziunea de stat, permițând silovikilor să-și genereze propriile forțe și să continue operațiunile ofensive în Donbas și dând satisfacție veteranilor și cercurilor militare care cer de mult timp o mobilizare generală și angajarea publicului larg în efortul de război.

După căderea Liman și alunecarea frontului spre est, siloviki au intrat în conflict direct cu gruparea militară. Generalul Alexander Lapin, care se presupune că a comandat dispozitivul de la Liman, a fost atacat direct de liderul cecen Ramzan Kadîrov, precum și de finanțatorul Grupului Wagner, Evgheni Prigojin. Cei doi sunt în ascensiune în gruparea Siloviki, dar au și forțe militare proprii, separate de cele ale Armatei Ruse. Ei au atacat abordarea mai tradiționalistă și convențională a războiului, urmată de ministrul rus al Apărării, Serghei Șoigu, și de comandanții militari.

Putin, mai arată ISW, se află acum într-o dilemă. “Nu poate risca să-și îndepărteze tabăra Kadîrov-Prigojin, deoarece are nevoie disperată de forțele cecene și de mercenarii Grupului Wagner pentru a lupta în Ucraina. Nici nu poate lăsa gruparea militară fără autoritate, căci acesta controlează majoritatea covârșitoare a puterii militare ruse din Ucraina, precum și bazele de mobilizare.”

În plus, incidentul Kadîrov-Prigojin a stârnit o ruptură și între siloviki și milbloggeri, aceștia din urmă sărind în apărarea generalului Lapin. Kremlinul nu i-a pedepsit pe Kadîrov sau Prigojin pentru atacurile lor directe asupra lui Lapin și a Ministerului Apărării, ci a deturnat vina pentru înfrângerea Rusiei din regiunea Harkov, găsind un țap ispășitor în Districtul Militar de Vest, al cărui comandant a fost deja demis.

Milbloggeri, care anterior acestui incident îi lăudau pe Kadîrov sau pe Prigojin, au devenit mai sceptici față de comunitatea siloviki, atacând-o pentru că este prea interesată de propria putere.

O parte a analiștilor militari s-au întâlnit cu Putin însuși și susțin că ei sunt cei care i-au arătat președintelui rus adevăratele deficiențe ale forțelor ruse de pe front.

Între timp, comunitatea veteranilor este nemulțumită de modul în care a fost executată mobilizarea. ISW a raportat în mai că o organizație independentă a veteranilor ruși, Adunarea Ofițerilor Ruși, a publicat o scrisoare deschisă prin care îi cerea lui Putin să declare război Ucrainei, să renunțe la terminologia de “operațiune specială”, să decreteze mobilizarea parțială și să formeze noi administrații pe timp de război pentru a executa ordinul de mobilizare. Adunarea l-a încurajat pe Putin să recunoască faptul că Rusia luptă cu NATO în Ucraina, nu cu ucrainenii, cu mult înainte ca această narațiune să fie preluată și de Kremlin, care a justificat astfel înfrângerea de la Harkov.

Această comunitate militară naționalistă l-a avertizat de mult timp pe Putin despre limitele armatei sale, despre problemele complexului militar-industrial rus și despre eșecurile sistemului de mobilizare. Putin a refuzat să ordone mobilizarea generală sau să declare război Ucrainei, iar mobilizarea parțială a fost probabil executată la fel de prost pe cât se temeau cei care recomandaseră repararea sistemului de mobilizare. Fostul comandant adjunct al Districtului Militar de Sud al Rusiei, Andrei Gurulev, a declarat că ar fi mai bine dacă comandamentul militar și-ar recunoaște incapacitatea de a mobiliza 300 de mii de rezerviști pregătiți pentru luptă, dacă vrea ca Rusia să aibă vreo speranță de a recâștiga inițiativa în acest război. Gurulev și-a exprimat chiar sprijinul pentru atacul lui Kadîrov și Prigojin asupra lui Lapin, evidențiind dezacordul tot mai mare al spațiului informațional naționalist.

ISW consideră că fragmentarea spațiului informațional naționalist rus ar putea avea efecte interne semnificative și chiar ar putea afecta stabilitatea regimului lui Putin. Președintele rus nu va putea face față cererilor tuturor grupărilor, căci acestea se exclud reciproc. Kadîrov și Prigojin fac eforturi pentru o schimbare a modului în care Rusia luptă în război, veteranii văd o revizuire mai tradiționalistă a comenzii militare superioare, iar analiștii și corespondenții ruși fac o varietate de solicitări și recomandări extreme, ba apărând linia de comandă din Minister, ba intrând în conflict cu aceasta.

Putin nu își poate permite să piardă sprijinul niciunuia dintre aceste grupuri și nici nu le poate satisface pe toate, pe măsură ce trupele ruse continuă să sufere pierderi. Șocurile înfrângerilor de la Harkov și Liman, dinamizate de gestionarea proastă a mobilizării, au expus aceste fisuri tot mai adânci. Există riscul, mai arată ISW, ca de la un punct, aceste grupări să înceapă să planteze opiniei publice ruse ideea că Putin nu deține pe deplin controlul propriei baze.

Analiza integrală ISW