La 30 de ani de la ororile războaielor din fosta Iugoslavie, care au scos la iveală incapacitatea Europei de Vest de a face față conflictelor de pe continent, invazia Rusiei în Ucraina demonstrează cât de puțin s-au schimbat lucrurile, arată analiza Politico.

Atât președintele francez Emmanuel Macron cât și fostul cancelar german Angela Merkel au avertizat în repetate rânduri că UE nu se mai poate baza pe SUA, după ce Donald Trump a proclamat “America First”. Angajamentele Franței, ale Germaniei și ale altor țări UE de a urma o politică de “autonomie strategică” europeană în care uniunea și-ar reduce semnificattiv dependența militară de SUA au fost până acum aproape exclusiv doar la nivel de retorică, fără acțiune propriu-zisă.

Confruntate cu invadarea Ucrainei de către Rusia, principalele țări europene s-au bazat militar tot pe Washington și, într-o măsură mai mică, pe Marea Britanie, pentru a asigura furnizarea de muniții și arment Ucrainei.

Potrivit Institutului Kiel pentru Economie Mondială, SUA au promis 25 de miliarde de euro în sprijin militar Ucrainei, iar Marea Britanie 4 miliarde de euro. În schimb, Germania s-a angajat la un ajutor de 1,2 miliarde de euro, mai puțin decât Polonia (cu 1,8 miliarde), în timp ce sprijinul militar al Franței pentru Kiev este de doar 233 de milioane de euro, sub cel al Estoniei. Marea Britanie a antrenat 5.000 de soldați ucraineni, în timp ce Franța a antrenat doar 100.

Aceste discrepanțe sunt o chestiune de voință politică, nu de bani, observă Politico. UE are un PIB anual de 14 mii de miliarde de euro și un buget de apărare combinat de 230 de miliarde de euro. Totuși, Franța, a subliniat că nu dorește să fie “cobeligerantă” sau să “umilească” Rusia, în timp ce cancelarul german Olaf Scholz a transmis avertismente în legătură cu “pericolele” ca Germania să fie “absorbită în conflict”.

Acum, toată atenția este concentrată pe pilonul economic al Europei, format din Germania și Franța (a doua fiind singura putere nucleară din UE) și pe posibila schimbare de abordare în legătură cu ajutorul oferit Ucrainei. O lume întreagă așteaptă să vadă dacă Germania și Franța vor trimite tancuri Leopard 2 și Leclerc în Ucraina.

Într-un discurs de luna aceasta, ministrul german al apărării, Christine Lambrecht, a recunoscut că situația este insuportabilă. “Germania și europenii depind de o pace pe care nu o pot garanta singure”, a spus Lambrecht, adăugând că acest lucru este deosebit de problematic, deoarece America își îndreaptă tot mai mult “atenția principală” către Pacific. Washingtonul “s-ar putea să nu mai fie în măsură să garanteze securitatea Europei ca până acum”, a spus ministrul german. “Concluzia este clară: noi europenii și, mai ales, noi germanii, trebuie să facem mai mult pentru ca forța noastră militară să devină credibilă, încât alte puteri nici să nu se gândească să ne atace”.

Criticii s-au grăbit să sublinieze că fostul cancelar Merkel a prezentat o concluzie similară în 2017, când a afirmat că “noi, europenii, trebuie să ne luăm cu adevărat soarta în propriile mâini”. Doar că nu s-au făcut nici atunci prea multe lucruri în acest sens.

Unii experți consideră că UE nu va reuși să-și sporească în mod credibil capacitățile de apărare atâta timp cât va păstra 27 de armate care încearcă adesea să îndeplinească individual aceleași sarcini și să-și dezvolte propriile echipamente, similare cu cele ale altor state UE.

În luna mai, Comisia Europeană a propus un nou plan de coordonare a cheltuielilor militare între țările membre UE. Șeful diplomației UE, Josep Borrell, a subliniat că Europa cumpără aproximativ 60% din armamentul său din afara blocului. UE vrea să-și producă într-o măsură mai mare propriul armament.

Luna trecută, Scholz și-a subliniat viziunea despre o “Uniune Europeană mai puternică și mai suverană”. La Paris, declarația lui Scholz a fost citită ca un răspuns tardiv la apelul lui Macron din 2017 pentru “autonomie strategică”. Macron a sperat să revigoreze politica de apărare a Europei și a vorbit despre necesitatea de a construi “o forță de intervenție comună, un buget comun de apărare și o doctrină comună pentru acțiune”.

Încercările lui Macron de a se autodesemna ca mediator în conflict, promovând Franța drept “o putere de echilibru” între Ucraina și Rusia au stârnit, de asemenea, suspiciuni cu privire la obiectivele sale pe termen lung. Decizia sa de a menține deschise liniile de comunicare cu Kremlinul și apelurile “de a nu umili Rusia” au fost luate în derâdere în multe părți ale Europei. Potrivit unor experți, Franța și-a pierdut astfel credibilitatea, a dezamăgit statele nordice, baltice și est-europene, care se bazează acum și mai mult pe SUA.

Analiza integrală pe Politico.

Echipa Biziday nu a solicitat și nu a acceptat nicio formă de finanțare din fonduri guvernamentale. Spațiile de publicitate sunt limitate, iar reclama neinvazivă.

Dacă îți place ce facem, poți contribui tu pentru susținerea echipei Biziday.

Susține echipa Biziday