Analiză NY Times. La un an și jumătate de la debutul pandemiei, oamenii de rând încă nu înțeleg modul în care funcționează știința. Dezbaterile, contradicțiile și revenirile în politicile de sănătate derutează publicul și îl fac o pradă ușoară pentru știrile false de pe rețelele sociale.

Când coronavirusul a apărut anul trecut, nimeni nu era pregătit pentru ca acesta să invadeze fiecare aspect al vieții de zi cu zi atât de mult, atât de insidios. Pandemia i-a obligat pe americani să facă alegeri de viață sau de moarte în fiecare zi din ultimele 18 luni și nici nu se întrevede un final al acestei situații.

Pare că înțelegerea științifică a coronavirusului se schimbă la fiecare oră. Inițial virusul s-a răspândit numai prin contact direct sau de pe suprafețe contaminate, apoi s-a dovedit că se răspândește și prin aer. Virusul suferea inițial mutații lente, dar apoi au apărut brusc o serie de tulpini noi, care mai de care mai periculoase. Americanilor li s-a spus mai întâi că nu trebuie să poarte măști, apoi că trebuie să poarte, apoi din nou că pot renunța la ele, iar acum din nou sunt reintroduse.

În niciun moment din această încercare pământul de sub picioarele noastre nu a părut mai incert decât acum. În ultima săptămână, oficialii federali din domeniul sănătății au declarat că vor începe să ofere a treia doză de vaccin tuturor americanilor în următoarele luni, iar cu câteva zile mai devreme, aceiași oficiali asiguraseră publicul că vaccinurile sunt eficiente împotriva variantei Delta și că nu ar mai fi necesar încă un rapel.

Abia acum Administrația pentru Medicamente a acordat aprobarea finală vaccinului Pfizer-BioNTech, care a fost deja administrat la zeci de milioane de americani. Unele persoane în cauză au considerat suspect faptul că vaccinul nu a fost aprobat oficial, dar a fost deja folosit. Pentru ei, “autorizația de urgență” nu a fost niciodată suficientă.

Americanii trăiesc acum cu știința în timp real. Procesul a fost întotdeauna fluid, imprevizibil. Dar rareori s-a mișcat cu această viteză, lăsându-i pe cetățeni să se confrunte cu rezultatele cercetărilor imediat ce aterizează, un flux de informații pe care nimeni nu le-a comandat și pe care nimeni nu le dorește.

Este prea periculoasă o vizită la părintele meu bolnav? Beneficiile școlii față în față depășesc posibilitatea îmbolnăvirii copilului meu? Reuniunea noastră de familie se va transforma într-un eveniment de super-contaminare?

Nu este ușor nici pentru cercetători, oficiali din domeniul sănătății publice sau jurnaliști, obișnuiți cu modul în care știința poate evolua, dar pentru americanii de rând, care nu sunt familiarizați cu calea dificilă și adesea controversată către descoperirea științifică, comunicările oficiale din domeniul sănătății publice par uneori că vor să înșele sau chiar să mintă publicul.

Biologia și medicina sunt domenii științifice deosebit de dificile. Ideile noi sunt evaluate ani de zile, uneori decenii, înainte de a fi acceptate de toată lumea. Cercetătorii lansează mai întâi o ipoteză, apoi proiectează experimente pentru a o testa. Datele din sute de studii, adesea realizate de echipe concurente, sunt analizate înainte ca o comunitate de experți să ajungă la o concluzie acceptată de toată lumea.

Între timp, oamenii de știință prezintă concluziile colegilor lor, adesea la conferințe de nișă care sunt interzise jurnaliștilor și publicului larg și își perfecționează ideile pe baza feedback-ului pe care îl primesc. De exemplu, au trecut 15 ani de la descrierea primelor cazuri de H.I.V. până la identificarea a două proteine ​​de care virusul are nevoie pentru a infecta celulele, o constatare crucială pentru căutarea unui tratament. Chiar și după ce un studiu a ajuns la o concluzie satisfăcătoare, acesta trebuie trimis pentru o analiză riguroasă la o revistă științifică, care poate aștepta încă un an sau mai mult înainte ca rezultatele să devină publice.

Pentru oamenii de știință, obișnuiți cu acest ritm, modul în care a evoluat cercetarea coronavirusului a fot fulgerătoare, parțial și pentru că acest proces a fost modificat, din cauza evoluțiilor în desfășurare. Rezultatele tratamentului, modelele epidemiologice, descoperirile virusologice – cercetările în toate aspectele pandemiei apar acum online aproape imediat ce autorii își termină manuscrisele științifice. Studiile nerevizuite sunt disecate pe Twitter sau în e-mailuri între experți.

Cercetătorii au omis să explice pe înțelesul publicului că așa a funcționat întotdeauna știința. Dezacordurile și dezbaterile desfășurate acum public, iar nu în conferințe obscure, dau falsa impresie că știința este inexactă, sau că oamenii de știință improvizează pe măsură ce epidemia evoluează.

Este într-adevăr atunci atât de surprinzător faptul că oamenii obișnuiți se simt descumpăniți și dezorientați, sau chiar înfuriați, de schimbarea rapidă a regulilor care au implicații profunde pentru viața lor?

Agențiile federale au o sarcină dificilă: crearea de linii directoare pentru societate, care trebuie să trăiască cu un virus necunoscut și cu răspândire rapidă. Însă oficialii din domeniul sănătății nu au recunoscut în mod clar sau suficient de des că recomandările lor se pot schimba – și chiar s-au schimbat – pe măsură ce virusul și cunoștințele lor despre el evoluează.

Dar a mai fost și problema liderilor politici, care, cel puțin cei din Statele Unite și Marea Britanie, au promis prea mult și prea devreme, iar apoi au fost nevoiți să dea înapoi.

Pe de altă parte, nimeni nu a reușit să proiecteze pentru public sfârșitul pandemiei, faptul că virusul își va reduce numărul de mutații și viteza de răspândire, pe măsură ce numărul celor infecați scade sub un anumit prag. Fără un obiectiv clar definit, restricțiile sunt percepute ca modalități prin care politicienii le cer oamenilor să renunțe la libertățile lor pe termen nelimitat.

Mai mult, dezacordurile dintre OMS și autoritățile naționale, așa cum este C.D.C în SUA, frecvente în ultimele 18 luni (cu privire la declararea pandemiei, la frecvența infectărilor asimptomatice, la siguranța vaccinurilor Covid-19 pentru gravide), derutează și mai mult publicul.

În 2018, tinerii de 15 ani din Statele Unite s-au clasat pe locul 18 în testele privind capacitatea lor de a explica concepte științifice, fiind în urma nu numai a colegilor lor din China, Singapore și Regatul Unit, dar și din Polonia sau Slovenia.

Majoritatea americanilor au o înțelegere simplă a conceptelor de sănătate de bază – exercițiile fizice sunt bune, mâncarea nesănătoasă este rea. Dar mulți nu sunt învățați niciodată cum progresează știința. Principiile de bază ale sănătății publice sunt adesea chiar mai complicate decât cele ale sănătății individuale: Cum afectează comportamentul meu sănătatea altora? De ce ar trebui să fiu vaccinat dacă mă consider cu risc scăzut?

Atât informațiile, cât și dezinformarea despre Covid-19 apar acum online, în special pe rețelele de socializare, completând lacunele de cunoștințe pentru mulți americani. În această concurență de informare, oficialii din domeniul sănătății au doar un flux automatizat de anunțuri pe Twitter, când experții CDC nu trebuie doar să transmită mesaje, ci și să răspundă la întrebări despre modul în care faptele în evoluție se aplică vieții de zi cu zi. În timp ce comunicarea oficială este întârziată de o birocrație greoaie, “băieții răi” de pe rețelele de socializare defineasc narațiunea, o domină.

În mijlocul unei pandemii, oficialii din domeniul sănătății au o anumită responsabilitate de a contracara numeroasele voci care răspândesc știri false pe Twitter sau Facebook, de la pseudostiință la minciuni gogonate. Comunicarea riscurilor în timpul unei crize de sănătate publică este o abilitate specială, iar în acest moment americanii au nevoie de o vindecare.

Drumul care urmează va fi dificil. Virusul are mai multe surprize în tolbă, iar miturile care s-au înrădăcinat deja vor fi greu de șters. Dar nu este prea mult să sperăm că lecțiile învățate în această pandemie vor ajuta experții să explice viitoarele focare de boli, precum și alte probleme urgente, cum ar fi schimbările climatice, în care acțiunile individuale contribuie la evoluția de ansamblu.

Analiza integrală pe The NY Times

Foto: Dmitry Marchenko | Dreamstime.com