Amintiri din comunism: întuneric, frig, foame, frică și corupție

George Damian

Nostalgia după vremurile de dinainte de 1989 nu este specifică doar României, este un fenomen general în tot spațiul fost comunist. Unii își amintesc prin ceață o epocă a stabilității, iar cei născuți după 1989 își transferă nereușitele prezentului asupra unui trecut pe care îl cunosc doar din vorbele altora. De fapt stabilitatea din regimurile comuniste era una falsă, legile economice erau valabile și în acele vremuri, doar că statele totalitare aveau posibilitatea de a atenua pe termen scurt efectele inflației sau ale perturbărilor pieței, precum dispariția unor surse de materii prime sau restrângerea unor piețe de desfacere. Chiar și așa, atenuările erau decontate la o dată ulterioară în forme mai dure. Exemplul politicilor economice ale României ceaușiste a devenit unul de manual. Falsa stabilitate a regimurilor comuniste a fost în realitate o stagnare prelungită mult prea mult timp, o acumulare de tensiuni care a dus la o explozie.

Amintirile din comunism ale profesorului britanic Peter Siani-Davies ar fi amuzante dacă nu ar fi extrem de triste. Ca student a venit în România în vara anului 1988 într-o excursie cu un VW Golf. La trecerea graniței dinspre Iugoslavia în fața lui mai erau doar două mașini cu numere de Italia – oameni care știau cum se trecea pe atunci granița românească: în portbagaj aveau la vedere lădițe cu băuturi răcoritoare occidentale. Grănicerii României socialiste și-au umplut buzunarele cu niște cutii de băuturi carbogazoase și le-au făcut semn italienilor să-și vadă de drum. Britanicii în schimb au fost percheziționați la sânge.

Următoarea experiență șocantă pentru studentul britanic a avut loc la câteva minute după intrarea în România: după câteva sute de metri de la punctul de frontieră, în fața mașinii a sărit un soldat înarmat cu un Kalașnikov care i-a făcut semn să oprească. Soldatul a cerut o pungă de plastic ”din străinătate” și a primit o sacoșă adusă tocmai din Italia. Așa a aflat Peter Siani-Davies despre existența ”cultului pungii” printre români.

Pe atunci schimbul valutar pentru străinii ajunși în România era extrem de strict reglementat și încălcările aspru pedepsite – fiind și foarte dezavantajos. Șocul major a fost atunci când primii care i-au propus să schimbe valuta pe piața neagră au fost tocmai milițienii – fapt interpretat ca o posibilă provocare, dar și ca un semn al corupției care prinsese rădăcini adânci printre români.

Cu adevărat șocante erau magazinele românești ale vremii în care rafturile erau populate cu același tip de conserve, sute și sute de conserve de multe ori expirate care stăteau pe rafturi doar pentru a dovedi că magazinele românești nu sunt goale. Peter Siani-Davies își amintește că a izbucnit în plâns după ce a plecat din România anului 1988 și ajuns în Ungaria a văzut primul magazin în care se găsea mâncare comestibilă.

Mirarea lui Siani-Davies era împărtășită și de diplomații britanici de la București care constatau în rapoartele oficiale că deși hrana lipsea aproape cu desăvârșire din magazine, totuși românii arătau surprinzător de bine, fără ca populația să dea semne de boli generate de carențe alimentare majore. Mâncarea nu exista, însă nimeni nu murea de foame. În mod normal, în orice țară o asemenea penurie alimentară întinsă pe ani și ani de zile ar fi dus la revolte majore. Explicația se găsea în sistemul paralel, în economia gri și neagră, cea în care moneda forte era pachetul de țigări Kent, sistemul economic în care găseai orice doreai la un adevărat preț al pieței.

Eu cred că aceasta este originea corupției care ține România blocată de 30 de ani. Sistemul economic paralel din care făceau parte inclusiv autoritățile, excelent de bine descris de Radu Florescu în ”Amintirile unui cafegiu”, sistemul în care gestionarul de magazin își desfăcea produsele primite pe piața neagră.

Concluzia lui Peter Siani-Davies referitoare la România dinainte de 1989: ”Nu-mi amintesc de nimeni care să fi spus în timpul lui Ceaușescu că viața era bună”. Peter Siani-Davies a conferențiat la București în cadrul evenimentului”Thirty Years After – Post Communism, Democracy and Illiberalism in Central and Eastern Europe” organizat de Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti între 9-11 octombrie.