de Bogdan Bobic, Sales & Seminar Manager,

Deltastock AD Sucursala Bucureşti

În ultimele zile am asistat la vânzări masive pe piețele de mărfuri din întreaga lume. Balul a început pe metalele prețioase și mai ales pe argint. Scăderea cotației argintului are mai multe motive. CME(Chigaco Mercantile Exchange) a crescut în ultima perioadă repetat marjele necesare tranzacționaării argintului fapt ce a făcut ca multi speculatori să iși reducă expunerile provocând scăderi importante. Ulterior au apărut în piața diverse anunțuri cum că George Soros ar lichida pozițiile de pe metale și că miliardarul mexican Carlos Slim(cel mai bogat om din lume) vinde masiv argint pe piețele futures pentru a-și hedgeui producția de la minele sale.

Cireașa de pe tort este reprezentată de declarațiile guvernatorului ECB Jean Claude Trichet care a precizat joi în cadrul conferinței de presă că este puțin probabil să vedem o noua creștere de dobândă luna viitoare. Acest mesaj mai puțin hawkish decât așteptările pieței a dus la o apreciere a dolarului vizavi de euro care s-a resimțit și pe piețele bursiere și de mărfuri. Volatilitatea este la niveluri foarte ridicate sugerând o nervozitate crescută din partea speculatorilor care se tem că am putea asista la o continuare a deprecierilor masive din ultima perioadă. Argintul a scazut joi cu peste 8%- cea mai mare scădere intr-o zi din 1 decembrie 2008. Cotațiile petrolului sunt și ele la 20 de dolari de maxime(wti-95 de dolari) iar aurul a corectat aproximativ 100 de usd fața de maximul de 1570/uncie situându-se în zona 1470-1480.

Părerile analiștilor sunt împarțite, unii considerând că aceste scăderi ale cotațiilor mărfurilor sunt binevenite deoarece reduc presiunile inflaționiste care începuseră să ameninte cresterea economică globală, pe de altă parte tabara pesimiștilor consideră că aceste scăderi ar putea să se propage și pe piețele de acțiuni considerând că scăderile cotațiilor mărfurilor vin de fapt din cauza scăderii cererii dinspre economie făcând o comparație cu 2008 când criza financiară a fost prevestită întrucâtva de corecții ale cotațiilor mărfurilor. Totuși este puțin probabil acest al doilea scenariu deoarece prin aceste corecții s-a facut o reașezare a prețurilor pe fundamente mai aproape de realitate. Lunile trecute se vorbea de un premium de risc 10-20%  în cazul prețului barilului de petrol. În același timp cotațiile metalelor vin după creșteri susținute iar aceste scăderi pot fi considerate ca o corecție sănătoasă și normală.

Rămâne de văzut dacă asistăm la o simplă corecție sau este o schimbare de trend.  Managerii mai multor fonduri au declarat că  văd în această corecție o oportunitate de cumpărare și că se așteaptă că argintul să revină peste 40 usd/ uncie în acest an.

Personal consider că asităm la corecții sănătoase și că actuala situație este o oportunitate de inițiere a unor poziții de cumpărare pe termen mediu, vă invit și pe dumneavostra  să vă exprimați părerea  legat de aceste aspecte și astfel să încercăm să descoperim împreună prin argumente mișcarea cea mai probabilă.

de Bogdan Bobic, Sales & Seminar Manager,

Deltastock AD Sucursala Bucureşti

Știrea despre moartea lui Osama Bin Laden a produs un adevărat cutremur pe piețele de mărfuri. Am asistat la un sell-off deosebit de puternic mai ales pe metalele prețioase având argintul în prim plan. Cotația acestuia a corectat ieri dimineață cu aproximativ 15% înregistrând o scădere de la valori de 48 de dolari (închiderea de vineri)  până aproape de  42 dolari uncia. Mișcarea puternic corectivă a fost bazată exclusiv pe efectul provocat de știrea morții celui mai temut terorist.

Piețele au considerat că această știre va provoca o apreciere a dolarului care va conduce la o depreciere a cotațiilor mărfurilor. Impactul pe piața valutară a fost destul de scăzut, însă pe piețele de mărfuri am mai asistat la deprecieri ale aurului și petrolului. În același timp piețele de acțiuni au deschis exuberante, sărbătorind această veste. Rămâne de văzut însă care va fi efectul pe termen mai lung deoarece această veste nu schimbă prea multe în tabloul macroeconomic global și e posibil ca în câteva zile cotațiile să revină la nivelurile anterioare acestei știri odată cu disiparea apetitului pentru risc. Totuși reacția cotației argintului ridică semne de întrebare asupra continuării trendului ascendent. Începutul acestui an găsea argintul în jurul valorii de 28 de dolari ulterior cotația  apreciindu-se până spre 50 usd; este posibil ca acest nivel să se dovedească o rezistentă puternică. Reacția speculatorilor, care au vândut argint masiv trebuie să ne facă să acționăm cu multă atenție în cazul în care tranzacționăm acest metal cu o cotaţie foarte volatilă.

de Moise Guran

Revoluţiile din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord sunt precum sondele în flăcări. Se autoalimentează şi sunt greu de stins. Aceleaşi revoluţii au ridicat în slăvi preţul ţiţeiului. Emirii petrolului au suplimentat producţia dar preţul n-a prea scăzut aşa că anul acesta rezultatul unui preţ mare şi al unei producţii uriaşe nu poate fi decât unul singur. Tările exportatoare de petrol vor consemna un record istoric al veniturilor – peste 1000 de miliarde de dolari. Partea cu adevărat interesantă este că arabul sărac ce nu prea ştie nici câte zerouri are această sumă dar s-a ridicat la revoluţie pentru un trai mai bun a fost de fapt catalizatorul îmbogăţirii emirului său.

Pentru a stinge sonda în flăcări a Orientului Mijlociu, emirul face ceea ce a făcut întotdeauna – îi măreşte arabului sărac subvenţia socială, calmându-i astfel cât de cât foamea fizică dar şi foamea de libertate şi democraţie. În final amândoi sunt mai fericiţi.

Şi totuşi, din peisaj mai lipseşte cineva. În 2008 când preţul barilului a ajuns la nivelul istoric de 160 de dolari, organizaţia statelor exportatoare de petrol nu a avut încasări atât de mari ca în complicatul an 2011. În cei trei ani care au trecut de atunci economiile occidentale au trecut printr-o criză ce le-a redus consumul de ţiţei, dar China a continuat să crească. La fel ca şi arabul sărac şi chinezul sărac vrea să mănânce o pâine mai bună. Doar modelul de evoluţie economică este diferit.

Vorbim tot timpul de revoluţii şi războaie care ne-au scumpit în europa benzina. Acum ţiţeiul este 115 dolari dar scumpirea benzinei pe care o trăim astăzi este doar înfăptuirea aievea a coşmarului pe care omenirea l-a avut în 2008. Se făcea atunci că o Chină în creştere avea să secătuiască resursele planetei, scumpindu-le inevitabil. Azi trăim deja acel coşmar.

În esenţă şi chinezul şi arabul nu fac decât să îşi ceară fiecare în felul lui o parte din bunăstarea occidentalului.

Dacă dai un google cu “Haiti quake oil revealed” o să afli cu surprindere că peste amărâţii ăia raşi de pe faţa pământului a dat minune de noroc. Cică, este posibil, să le fi scos cutremurul la suprafaţă nişte pungi de ţiţei inaccesibile până acum. Căile Domnului sunt uneori ironic-macabre, mi-am spus când am citit asta. M-am dezis însă repede de această blasfemie. Căutând mai mult pe net, am dat de câteva teorii ale conspiraţiei care alătură cutremurul, ţiţeiul şi prezenţa americană în Haiti. Cum ar veni, americanii ştiu să producă nişte cutremure. Nu sunt de adâncime, deci rad tot pe o suprafaţă mică de pământ. Nu produc tsunamii, ca să nu afecteze Florida. Şi, în Haiti, ar fi fost un test al US Navy scăpat de sub control.

Unii bloggeri dau ca sursă a acestor informaţii un raport rusesc. Alţii îl citează pe Hugo Chavez, fără să precizeze clar de unde ştie Chavez. În niciunul din aceste cazuri sursa nu poate fi verificată. Mă duc repede pe CIA.GOV/world-factbooks şi aflu, de acolo, că americanii nu au idee că Haiti ar avea resurse de ţiţei sau gaze. Verific aşa, de principiu, dacă CIA ştie ceva de Republica Dominicană şi ajung la concluzia că americanii nu ştiu decât de rezervele care îi interesează pe ei. Interoghez din nou baza de date a CIA– România are ţiţei? Da, are! Sunt date precise, la virgulă.

Şi totuşi, cât de ticăloşi pot fi americanii ăştia?

Implacabil îmi vine în minte scenariul căderii Cortinei de Fier. Prin anii ’90 circula o teorie privind legătura dintre evenimentele politice din 1989 şi detectarea zăcămintelor de ţiţei din Marea Caspică. Bineînţeles că e uşor să faci profeţii despre trecut. După ce vezi că în Caspica primii veniţi cu sonda au fost americanii, e uşor să tragi concluzia că, dacă nu cădea zidul Berlinului, n-aveau cum să ajungă nici ei acolo. Dar parcă deranjul a fost prea mare. Sau nu? La fel şi acum cu Haiti. Nu ştim dacă este petrol sau de cât petrol ar fi vorba. Şi, mai ales, eu nu înţeleg de ce au recurs americanii la o astfel de armă când aveau dolari. Nu pot să cred că cineva ar ucide deliberat atâta suflare pentru o pungă de ţiţei. Refuz să cred!

Ştiu, mai e Irakul. Dacă faci un calcul simplu, aritmetic, toată teoria privind invadarea Irakului pentru ţiţei cade ca un elefant ruşinat. Presupunând că americanii ar fi confiscat tot ţiţeiul irakian, nu şi-ar scoate cheltuiala de război nici în 20 de ani.

Ceea ce aţi citit până acum reprezintă modul meu sceptic de a raţiona. O să închei mai abrupt decât de obicei – înlocuiţi, în toate cele trei cazuri enunţate(Haiti, Irak, Marea Caspică), cuvântul America . Puneţi în locul lui numele unei companii americane. În mod ciudat, toate calculele de rentabilitate se schimbă.