Euro a depăşit 4,32 lei la oficial şi creşterea cursului pare deja o tendinţă. De această dată nu este vorba de niciun atac speculativ, nu este vorba nici de o situaţie temporară, pur şi simplu am intrat pe un scenariu financiar dificil în care traderul zăbăuc din Londra sau Hong Kong îşi retrage banii de pe toate pieţe emergente din Europa de Est, sau îşi retrage banii de prin ţările ce i se par lui prea apropiate de Grecia. Vrem, nu vrem, fenomenul de contaminare despre care vorbea acum vreo două luni Isărescu a început. Suntem prea aproape de Grecia, suntem încă prea departe de modelul capitalist vest-european şi, în general avem puţină notorietate, adică nu ne ştie lumea.

Mişcarea ce se simte acum pe piaţa valutară este totuşi o ieşire controlată nu una de turmă. Străinii vând titlurile de stat româneşti pe care au stat la o dobândă bună, cumpără apoi euro pentru a-şi putea face avânt către alte zări, mai sigure.
Asta a ridicat cursul uşor,uşor şi probabil această mişcare va mai continua câteva zile, poate chiar săptămâni. BNR nu are de ce să îi împiedice pe speculatori să plece, în fond asta şi-a dorit întotdeauna. În acelaşi timp însă nici nu poate lăsa cursul să crească foarte mult, căci deja au început să ţipe bancherii locali. La 4,4 lei ar trebui să mai venim cu bani de acasă spun aceştia şi nici nu ştim sigur câţi dintre români îşi vor mai plăti ratele în euro.

Situaţia nu poate dura însă foarte mult căci statul român rămâne fără lichidităţi. Dacă toată lumea vinde titluri de stat, cum ar mai putea să vâdă şi ministerul de finanţe la dobânzi acceptabile? Mâine BNR va decide dacă scade sau nu dobânzile la lei. Eu cred că ar fi nevoie de un astfel de semnal. Fie şi într-un pas minim, dobânda de vitrină a României este cea care arată o tendinţă. În acelaşi timp BNR poate decide o tăiere mai hotărâtă a rezervelor pe care băncile le fac atunci când acordă credite în lei. Le-ar ajuta astfel să dea mai mulţi bani economiei dar şi statului român.

de Moise Guran

Euro pare a se fi oprit din scădere, puţin înainte de a ajunge la 4 lei. Toate scenariile indicau faptul că BNR va lăsa leul să se aprecieze în continuare pentru a stopa creşterea preţurilor dar ultimele informaţii arată că Banca Centrală a pus frâne în aceste zile. Ciudat este faptul că în acelaşi timp, guvernatorul Mugur Isărescu a declarat că aprecierea leului este greu de contracarat de către Banca Naţională, în condiţiile în care inflaţia este mare iar dobânzile sunt dificil de redus. Isărescu susţine că la nivel mondial există în acest moment prea mulţi bani care nu prea au unde să se ducă şi insinuarea din spatele acestei declaraţii este pericolul unui alt atac speculativ. Cum în ultima perioadă euro a scăzut, cel mai probabil cei de la BNR se tem mai de grabă de un atac care să aprecieze excesiv leul decât de unul care să umfle euro, aşa cum am văzut în toamna anului 2008.

Dar Isărescu nu este genul de om care să zică una şi să facă alta şi, dacă Banca naţională a intervenit într-adevăr împotriva aprecierii leului, cel mai probabil a făcut-o ca să încetinească această apreciere, nu să o oprească de tot. Euro/leu intrase azi sub 4,08, dar s-a întors apoi la 4,0850 nivel care oricum este cel mai mic din ultimele 13 luni. Cam pe aceste nivele se chinuie euro cu leul de o lună şi foarte probabil acest nivel va fi menţinut dacă BNR-ul nu îl lasă mai jos. Dacă Isărescu se teme într-adevăr de speculatori cel mai probabil în perioada următoare va strânge cursul mai mult căci stabilitatea este cea care alungă cel mai sigur capitalurile speculative. În acelaşi timp ar mai fi necesară şi o scădere a dobânzilor, dar aceasta nu poate veni mai devreme de august septembrie. Până atunci Isărescu trebuie să păzească atent cursul euro căci intrările bruşte de valută sunt doar promisiunea zilei în care banii vor pleca revărsându-se zgomotos şi rupând totul în calea lor.

Euro dă semne de stabilizare la 4,10 dar această stabilitate este mai de grabă iluzorie. După ce am constatat cu toţii că în primele trei luni scăderea cursului cu 4-5 procente nu a împiedicat alimentele să se scumpească cu 4-5 procente, lumea s-a oprit în loc să vadă ce zice BNR-ul. Se va da Isărescu bătut pentru moment în lupta cu creşterea preţurilor? Va ridica dobânzile la lei, sacrificând astfel şi bruma de relansare economică mai mult sperată decât certificată de cineva? Sau se va obstina să ducă pe mai departe cursul euro în jos, sperând că la un moment dat şi ţăranii care vând cartofi în pieţe îşi vor înţelege că în euro cartoful este mai scump dacă scade cursul monedei unice.

La drept vorbind scăderea cursului ajută importurile dar mai ajută ceva. Ajută competiţia şi ne ajută pe noi toţi să înţelegem că de vreo patru ani am intrat într-o piaţă comună şi liberă. Altfel spus, într-un moment în care un produs lipseşte de pe piaţa noastră sau nu lipseşte dar preţurile cresc doar pentru că el este mai scump în Rusia, scăderea cursului de schimb crează condiţii prielnice de vânzare cartofului, căci despre el vorbim, şi aici în România.

Stabilitatea euro la 4,10 lei este cel mai probabil una relativă şi de scurtă durată. Prins între creşterea preţurilor mai ales la alimente şi nevoia imperativă de stimulare a economiei Isărescu nu prea are de ales. Cursul de schimb este ultima sa armă. Cum Paştele se apropie foarte probabil euro se va mişca din nou în jos, chiar înainte ca românii să plece spre hipermarcheturi pentru a-şi umple cărucioarele. Speculatorii din piaţa valutară au o ţintă intermediară la 4,05, dar după Paşte foarte probabil această mişcare va continua iar cursul euro ar putea intra sub 4 lei. Nu a mai fost acolo din 2008, adică dinainte de criză.

de Moise Guran

Banca Centrală Europeană a pus oficial capăt crizei economice din zona euro, ridicând ieri dobânda de referinţă. Imediat dobânzile la creditele în euro au crescut iar asta o vor simţi toţi europenii, de la irlandezul şi grecul care încă mai caută disperaţi un credit şi până la românul ce s-a împrumutat în euro ca să plătească o dobândă mai mică decât la lei.

Ce-i drept măsura a fost luată mai degrabă pentru neamţul care munceşte atât de eficient încât economia lui creşte prea repede şi o dată cu ea cresc şi preţurile. Sfârşitul celei mai importante crize economice de după al doilea război mondial este chinuit, complicat, neuniform, pe un continent unit dar atât de diferit.

Toată lumea ştia că Banca Centrală Europeană avea de gând să mărească dobânzile dar de acum întrebarea este cât de repede va merge cu ele în sus.

Înainte de criză dobânda de referinţă a zonei euro era de peste 5%, a scăzut imediat până la 1%, acum europenii vor să adune înapoi banii pe care i-au pompat pentru salvarea diferitelor bănci şi economii.

Spre deosebire de americani, europenii sunt mai atenţi cu banii trimişi în economie căci ei devalorizează salariile şi munca oamenilor. Nemţii nu cred în consumerism ci în economisire şi o dată cu ei sunt obligaţi să gândească aşa şi ceilalţi europeni.

Imediat după decizia Băncii Centrale Europene, euro a început să se aprecieze faţă de dolar, iar aurul a ajuns la un nou record istoric.

În cei doi ani şi jumătate care au trecut de la începerea crizei, românii cu rate în euro s-au bucurat de scăderea acestor dobânzi. De acum singura lor speranţă mai rămâne aprecierea cursului leului faţă de euro. Altfel vor fi nevoiţi să plătească mai mult şi ar face bine să aibă şi de unde plăti.

de Bogdan Bobic, Sales&Seminars Manager, DELTASTOCK Bucureşti

Trimestrul întâi al acestui an a fost pozitiv pentru moneda româneasca. La inceputul perioadei cursul de schimb se situa in zona 4,26- 4,28 pentru ca acum cotația sa fie sub nivelul de 4,1. Am asistat la o apreciere de aproximativ 4% a leului față de moneda unică europeană. Aceasta apreciere a venit pe fondul unor raportari mai optimiste venite dinspre economie. Din punctul de vedere al analizei fundamentale, informatiile prezentate de  BNR oferă susți­nere pentru un scenariu de apreciere al leului.

Astfel, în luna ianuarie Romania a înregistrat un excedent comercial, exporturile depășind valoarea impor­turilor cu 91 de milioane de euro. Totodată, inves­tițiile străine directe aferente lunii ianuarie au ajuns la 240 de milioane de euro, de opt ori mai mult comparativ cu perioada similară a anului trecut, acoperind in intregime deficitul de cont cu­rent. Mai mult, încrederea in economia româneasca a crescut in luna martie, din ce în ce mai multi analisti îm­bunătățind prognozele privind creșterea economică. Totodată remarcăm și o relansare a producției industriale în ultima perioadă. Așadar această apreciere a leului are ca motiv datele bune din economie coroborate cu dorința BNR de a menține inflația cât mai scazută dar si cu tendința pozitiva de pe piețele globale.

Din punct de vedere tehnic observăm că trendul descendent al EUR/RON  s-a amplificat odată cu trecerea cotației sub media mobilă de 50 de zile. Momentan remarcăm o ieșire din benzile bollinger care alături de indicatorii tehnici indică  supravânzare fapt ce ar putea duce la o revenire a cotației către zona 4.15, o primă zonă de rezistentă. Un alt argument al acestui scenariu ar fi reacția din zona de suport de la 4.05-4.07.

Evoluția  leului din perioada  ianuarie-martie 2011 seamănă foarte mult cu ce s-a întâmplat anul trecut cand am avut  un prim trimestru foarte bun pentru leu. Ulterior, in trimestrele care au urmat, euro a recâștigat terenul pierdut in fața leului.

Care va fi din punctul dumneavoastră de vedere evoluția cursului de schimb în trimestrul 2 al anului curent?

Dacă doriți sa aflati mai multe despre piețele financiare, participați la seminariile online organizate de către Deltastock AD Sucursala București:

În final, o scurtă precizare: Informațiile si opiniile prezentate în materialele realizate de Deltastock au scopuri exclusiv informative. Acestea nu reprezintă o recomandare de a iniția sau a nu iniția o tranzactie cu un anumit instrument financiar, si nici sugestie de strategie de investiții.

de Moise Guran

Euro a scăzut previzibil sub 4,2 lei spre fericirea celor care au rate la bancă în moneda unică. O scădere a cursului cu două procente, de la începutul anului şi până acum echivalează cu o reducere consistentă de dobândă, reducere ce nu s-a produs.

Sub 4,2 lei pentru un euro, mai toţi analiştii au devenit rezervaţi vis-à-vis de intenţia Băncii Naţionale a României de a lăsa leul să se aprecieze în continuare.

Când e să faci leul de ruşine ai la îndemână tot felul de argumente solide cum ar fi exporturile care nu sunt stimulate de curs, veşnica instabilitate politică din România sau chiar sarcasmele de genul – cum e dom’le iar dudie economia şi n-am aflat noi? De fapt în toată povestea cu leul şi cursul euro contează doar ceea ce vrea Banca naţională. Asta pentru că BNR are o rezervă uriaşă cam cât o treime din PIB-ul României şi dacă Isărescu ar vrea de exemplu să aducă euro la cursul de un leu, i-ar lua câteva zile pentru a pune în aplicare o astfel de decizie. Exemplul este absurd desigur.
Singurul interes al băncii naţionale în această perioadă este inflaţia. Stimularea economiei prin dobânzi mai mici ar fi un efect al stabilităţii preţurilor şi, pe cale de consecinţă reprezintă o ţintă secundară.

Cum anul acesta Isărescu şi-a pus în cap să scadă la jumătate inflaţia nu văd de ce cursul euro nu ar scădea în continuare. Ceea ce contează însă nu este pasul de scădere ci cadenţa lui. Altfel spus dacă mâine euro ar scădea brusc de la 4,2 la 4,1 sau chiar la 4 lei fix, efectul asupra preţurilor pe care noi românii le plătim la piaţă sau la supermarchet n-ar fi mai bun decât în cazul în care cursul euro ar scădea uşor-uşor, cu doi – trei bani pe lună în următoarele şase luni, pentru a ajunge în toamnă undeva sub 4,1 lei pentru un euro.

E o chestiune de psihologie colectivă şi probabil acesta este răspunsul celor de la BNR încă numeroaselor declaraţii de majorare a preţurilor pe care le mai vezi prin studiourile televiziunilor.

Sales&Seminar Manager
Deltastock AD Sofia Sucursala Bucuresti

În ultimele zile preţul barilului de petrol a continuat să crească accentuat, reuşind constant noi maxime (a atins un maxim pentru ultimii 2 ani) – peste 98  USD WTI (West Texas Intermediate) şi peste 108 USD petrolul brent. Motivul principal al acestei aprecieri susţinute este înnodarea incertitudinilor din Orientul Mijlociu cu un conflict serios în Libia, ţară ce aseară a şi oprit total furnizarea de ţiţei. Libia produce aproximativ 1.8 mil de barili(pentru comparaţie Romania produce aproximativ 90-95.000 de barili pe zi). Totuşi producţia Libiei nu este semnificativă pe plan global, producţia totală fiind de 80 de milioane de barili pe zi. Arabia Saudita are capacitatea de a suplimenta producţia lor în orice moment cu încă 3 milioane de barili pe zi şi deşi sauditii au declarat că nu consideră că ar fi necesar acest lucru au apărut informaţii că se consultă deja cu americanii în acest sens. În acest context putem spune că preţul petrolului este influenţat în mare masură de speculatori care împing cotaţiile în sus profitand de aversiunea la risc indusă de tulburările din Orientul Mijlociu. Multe companii importante au redus activitatea în Libia şi chiar şi-au repatriat o parte din angajaţi. Analiştii estimează că în acest moment 10% din valoarea la care e cotat barilul este reprezentată de prima de risc cauzată de tulburările din Orientul Mijlociu.  În cazul în care conflictul din Libia se va soluţiona (asemănător celui din Egipt) putem asista la un sell-off pe petrol de pană la 10 dolari pe baril. Avand în vedere aceste date trebuie să rămanem circumspecţi privind evoluţia cotaţiilor petrolului dar şi a tuturor celorlalte mărfuri considerate ‘safe haven’- aur, argint etc. Acestea s-au apreciat puternic în şedinţa de tranzacţionare de luni şi datorită faptului că în America nu s-a tranzacţionat iar volumele mai mici au ajutat speculatorii să ducă argintul la un nou maxim.

Este interesant de urmărit cum vor evolua preţurile la combustibili în Romania şi dacă vom avea noi creşteri la preţul afişat la pompa. În mod normal ultimele evoluţii ale cotaţiei petrolului nu ar trebui să influenţeze preţul la pompa avand în vedere faptul că Leuul continuă să se aprecieze faţă de USD anuland în mare parte apreciere petrolului. Desigur putem să ne trezim cu explicaţii felurite din partea companiilor petroliere pe baza cărora să vedem noi scumpiri, însă analizand puţin situaţia putem conchide ferm  că acestea ar fi nefondate.

Iulian Rizea, Branch Manager, Deltastock AD Sofia Sucursala Bucuresti

Astazi este ultima zi de tranzactionare din luna ianuarie si a sosit momentul sa facem un bilant al randamentelor valutelor apartinand celor mai importante economii din lume. Am comparat evolutia dolarului american (USD) si respectiv a euro (EUR) cu cele mai tranzactionate 18 valute de pe piata valutara internationala (Forex) incluzand in statistica si leul romanesc. In realizarea graficelor de mai jos am considerat pretul de la inceputul anului cu pretul din 31.01.2011, ora 12:00 EET.

Pentru inceput evolutia USD (considerat de unii traderi pe piata Forex si regele valutelor)

In partea din stanga a graficului observam ca, in luna ianuarie 2011, dolarul a pierdut teren in fata valutelor din Europa Centrala si de Est (coroana ceha, forintul maghiar, leul romanesc si zlotul polonez) precum si in fata unei monede scandinave – coroana suedeza.

In partea centrala a graficului dolarul a pierdut mai putin teren contra euro, lirei sterline si pesos-ului mexican ramanand aproape neschimbat fata de coroana norvegiana, dolarul Hong Kong.

In partea din dreapta a graficului remarcam o evolutie moderat pozitiva contra: dolarului cadandian, yenului japonez si dolarului neozeelandez iar la extremitate se observa o evolutie puternic ascedenta fata de: dolarul Australian, lira turceasca si sechelul israelian.

Graficul randamentelor monedei unice europeane prezinta o alura asemanatoare celui al dolarului si anume:

In partea din stanga a graficului Euro a suferit pierderi contra valutelor din Europa Centrala si de Est insa de o amplitudine mai redusa decat dolarul American.

In partea centrala a graficului Euro a inregistrat cresteri usoare contra lieri sterline, pesos-ului mexican si cresteri moderate contra: coroanei norvegiene, dolarului Canadian, francului elvetian, yen-ului japonez si dolarului neozeelandez

In partea din dreapta a graficului observam cresteri puternice ale monedei unice contra dolarului asutralian, lirei turcesti si sechelului israelian.

Avand in vedere cresterea euro contra dolarului American, pe perioada analizata, este firesc sa vedem cresteri ale euro contra AUD, TRY sau ILS mai mari decat in cazul dolarului American.

In concluzie, în prima luna din 2011 au avut de câştigat cei care şi-au ţinut banii în monede din Europa Centrala si de Est . In acelasi timp ar fi fost bine sa nu detineti: franci elvetieni, yeni japonezi, dolari neozeelandezi, dolari australieni, lire turcesti si secheli israeliani sau sa fi fost short (sa vindeti) valutele mentionate contra EUR si/sau USD.

Isărescu a dat ieri câteva semnale puternice, mitraliate ca la Stalingrad. A fost mai întâi Bloomberg cu menţionarea clară a intervalului 4,1 – 4,3 lei pentru un euro, apoi, la TVR, a vorbit despre inflaţie, spunând că scenariul (care nu e unul optimist, deci e realist) ar fi cel de scădere sub 4% până la finalul anului.Şi deşi pe Bloomberg s-a referit la dobânzi când a folosit sintagma “rezistăm ca la Stalingrad”, am o bănuială că o dată ajunsă inflaţia sub 6%, adica (zice tot Isărescu, de data asta la TVR) în următoarele luni, BNR abia aşteaptă să mai dea în dobânda de referinţă.

Obiectivul cheie (dar un obiectiv nenumit pentru că teoretic el este doar o pârghie şi nu un scop în sine) ar fi scăderea dobânzilor reale la lei, aflate acum la 7% (Robor) şi la 9,5% în vitrinele băncilor. De ce este acest obiectiv cheie? Pentru că Isărescu nu se poate baza pe intrări de bani din afară şi este nemulţumit de faptul că băncile româneşti stau cu fundul pe grămezi de bani (aprox. 200 mil euro exces permanent de lei) dar nu ştiu sau nu vor să acorde credite pentru investiţii.

Acum să luăm lucrurile invers, încercând să pliem situaţia de facto peste declaraţiile lui Isărescu. În acest moment inflaţia este de 8% iar componenta ei psihologică se simte tot mai puternic. Buticarului din România i-a scăzut volumul, i-a crescut TVA-ul, deci i-au crescut costurile, şi mai resimte şi o puternică presiune de creştere a salariilor. El nu a avut timp să uite vremurile în care astfel de probleme se rezolvau într-un singur mod, prin creştea preţului. Acum vrea să scumpească dar se teme de faliment şi aşteaptă cu nerăbdare un pretext, un context, ceva orice. Cazul benzinarilor este elocvent (nu vă lăsaţi păcăliţi de termenul buticar utilizat mai sus, toţi judecă la fel, chiar dacă unii sunt mai mari decât alţii).

Isărescu ştie asta, simte această presiune pe preţuri. Acesta e motivul pentru care a ieşit cu mitraliera verbală ieri. Pentru el războiul a început şi acel 4% inflaţie rostit la TVR este doar un cartuş. O spune sigur pe el, ca şi cum obiectivul ar fi fost deja atins, dar face asta numai pentru a-şi intimida adversarul. Obiectivul este încă departe, iar lupta nu va fi uşoară.

Numai că Isărescu nu este naiv şi întotdeauna are şi un cartuş de back-up. Când a zis îmi place cursul de schimb între 4,1 şi 4,3, ştia probabil că piaţa valutară va lua imediat 4,1 drept target şi că acesta va fi atins imediat, în decurs de câteva săptămâni probabil. Ok, şi după aceea ce faci? Că nu e suficient să ai în februarie 4,1 şi să-ţi creacă apoi înapoi spre 4,3, dacă vrei să ai inflaţia sub 4% la sfârşitul anului.

Cursul de schimb este în România cea mai puternică ancoră psihologică pentru preţuri. Aşa că, bănuiala mea este că Isărescu o va folosi cinic, fiind mai puţin fericit, chipurile, în momentul în care euro va intra sub 4,1. Ceea ce contează este să întărească oamenilor credinţa că leul se va aprecia, sau măcar că e stabil. Altfel nu are nici o şansă cu inflaţia şi deci nici cu dobânzile mici şi, deci nici cu creditarea economiei. Sunt tendinţe pe care le-am intuit şi le-am prezentat aici la începutul acestui an, dar e o bătălie pe termen lung. După declaraţia de ieri cu Stalingradul, convingerea mea este că vom asista anul acesta şi la tăieri de dobânzi şi la o scădere a euro faţă de leu.

BNR a vândut ieri euro până n-a mai avut cui. A luat cursul de la 4,2850 si l-a dus  până pe la 4,2650.

Am tot atras atenţia asupra faptului că Banca Naţională are peste un miliard de euro de vândut, căci a făcut aceşti bani din mouse, schimbând ministerului de finanţe sume uriaşe de valută. Asta se întâmpla în septembrie. Pe de altă parte nu-i cred atât de naivi pe cei de la BNR încât să creadă că pe plictiseala de la început de an ar fi găsit cui să vândă valută. Bănuiala mea este că şi-au făcut calculul pentru o reglare a cursului de schimb pe alte coordonate. Altfel spus BNR duce cursul în jos, modificând intervalul de variaţie pentru anul 2011. În 2010, euro a fluctuat între 4,15 şi 4,3. Bănuiala mea este că anul acesta va sta mai mult sub 4,1. În săptămânile următoare vom asista probabil la o scădere în trepte a euro. Nu ştiu până unde. Să fim atenţi! Dacă modelul se repetă, prin martie ar trebui să asistăm la un minim al anului şi la o bună oportunitate de cumpărat valută. Cel puţin până prin august.