Dacă în acest sfârşit de an gălăgia proorocilor crizei internaţionale, globale sau cosmice vi se pare mai mare decât anul trecut, câteva cifre dau comercianţilor din România motive pentru un optimism rezervat în legătură cu boom-ul sărbătorilor de iarnă.

Clar acest Crăciun va rămâne departe de vremurile bune ale comercianţilor, când vindeau în decembrie cam de zece ori mai mult decât într-o lună normală. Totuşi, consumul este în uşoară creştere şi mai mult ca sigur românii vor cheltui mai mulţi bani decât au făcut-o în luna decembrie a anului trecut. Fluxurile de euro de la căpşunari către familiile lor din ţară sunt şi ele în uşoară creştere, chiar dacă sunt nu fac încă nici cât o treime din cât făceau pe vremea când Spania nu ajunsese la un şomaj de 20%.

Pe la casele de schimb valutar se simte deja o ofertă mai mare de euro şi probabil săptămâna viitoare va creşte numărul celor veniţi să schimbe banii trimişi acasă de rudele din străinătate. În plus de la 1 ianuarie Moş Isărescu le schimbă domnilor bancheri normele de contabilitate bancară, iar asta le va lăsa un plus de valută ce probabil se va simţi şi el în piaţă.

Una peste alta în decembrie vor intra probabil peste un miliard de euro suplimentar la vânzare şi asta ar trebui să mai preseze cursul spre 4,30 lei pentru un euro. Săptămâna asta se încheie cu un curs de 4,34, dar săptămâna viitoare speculatorii şi frisoanele date de diverse ştiri bombastice venite dinspre Europa ar trebui să conteze mai puţin decât oferta comercială de valută din piaţa valuară de la Bucureşti. Este probabil doar o pauză, dar una bine meritată după mai bine de o jumătate de an în care leul a rezistat totuşi bine presiunilor de creştere a euro. De la minimul de 4,10 lei pentru un euro de la sfârşitul lui aprilie şi până astăzi cursul a crescut cu aproximativ şase procente.

Euro a depăşit 4,32 lei la oficial şi creşterea cursului pare deja o tendinţă. De această dată nu este vorba de niciun atac speculativ, nu este vorba nici de o situaţie temporară, pur şi simplu am intrat pe un scenariu financiar dificil în care traderul zăbăuc din Londra sau Hong Kong îşi retrage banii de pe toate pieţe emergente din Europa de Est, sau îşi retrage banii de prin ţările ce i se par lui prea apropiate de Grecia. Vrem, nu vrem, fenomenul de contaminare despre care vorbea acum vreo două luni Isărescu a început. Suntem prea aproape de Grecia, suntem încă prea departe de modelul capitalist vest-european şi, în general avem puţină notorietate, adică nu ne ştie lumea.

Mişcarea ce se simte acum pe piaţa valutară este totuşi o ieşire controlată nu una de turmă. Străinii vând titlurile de stat româneşti pe care au stat la o dobândă bună, cumpără apoi euro pentru a-şi putea face avânt către alte zări, mai sigure.
Asta a ridicat cursul uşor,uşor şi probabil această mişcare va mai continua câteva zile, poate chiar săptămâni. BNR nu are de ce să îi împiedice pe speculatori să plece, în fond asta şi-a dorit întotdeauna. În acelaşi timp însă nici nu poate lăsa cursul să crească foarte mult, căci deja au început să ţipe bancherii locali. La 4,4 lei ar trebui să mai venim cu bani de acasă spun aceştia şi nici nu ştim sigur câţi dintre români îşi vor mai plăti ratele în euro.

Situaţia nu poate dura însă foarte mult căci statul român rămâne fără lichidităţi. Dacă toată lumea vinde titluri de stat, cum ar mai putea să vâdă şi ministerul de finanţe la dobânzi acceptabile? Mâine BNR va decide dacă scade sau nu dobânzile la lei. Eu cred că ar fi nevoie de un astfel de semnal. Fie şi într-un pas minim, dobânda de vitrină a României este cea care arată o tendinţă. În acelaşi timp BNR poate decide o tăiere mai hotărâtă a rezervelor pe care băncile le fac atunci când acordă credite în lei. Le-ar ajuta astfel să dea mai mulţi bani economiei dar şi statului român.

de Moise Guran

Euro a atins cea mai mare valoare din acest an, depăşind la oficial 4,3 lei. Mişcarea a surprins puţin pentru că monedă încăpăţânată leul a stat pe loc atunci când vecinele sale, forintul polonez şi zlotul polonez au scăzut masiv, iar acum a luat-o din loc. Tocmai de aceea creşterea cursului euro era previzibilă şi aşteptată de speculatori dar chiar şi aşa, demarajul monedei unice a fost cam cu frâna de mână trasă.

Mai multe surse din piaţă consideră că Banca Naţională a României a intervenit în apărarea monedei noastre, de aşa manieră încât creşterea euro să nu afecteze foarte tare preţurile din România. Popor mai sensibil la cursul de schimb, al nostru scumpeşte şi cartofii de Covasna, varza de Dâmboviţa şi cârnaţii de Pleşcoi în timp ce prin Europa se prăbuşesc acţiunile Puma, BMW sau Deutschebank.

Este suficient să apară pe la televizor deja obositul titlu – leul s-a prăbuşit, că piaţa de zarzavaturi prinde avânt.
Cei de la BNR deja ştiu acest tip de comportament. El nu este unul indus de televiziuni ci doar exersat atât de mult timp încât a devenit obişnuinţă. Ştirile despre creşterea cursului nu provoacă creşterea preţurilor ci doar o justifică. Preţurile cresc oricum.

Cum altfel ar putea fi explicat faptul că pretroliştii au scumpit benzina cu vreo două-trei săptămâni înainte de creşterea dolarului, într-o perioadă în care ţiţeiul se ieftinea. Acum isărescu se pregăteşte de scăderea dobânzilor la lei şi creşterea cursului de schimb nu îl ajută. Acesta este şi motivul pentru care BNR a intervenit pentru a frâna creşterea euro. Va face asta atâta timp cât din piaţă ies speculatori. Dacă aveţi rate de plătit în euro nu vă grăbiţi să cumpăraţi moneda unică la peste 4,3. Aşteptaţi o calmare a situaţiei, dar fiţi pregătiţi să cumpăraţi pentru mai multe rate căci vremurile sunt imprevizibile.

de Moise Guran

Dacă v-aţi hotărât să vă plătiţi azi ratele la creditul în valută aţi luat o decizie proastă. Cursul monedei unice a sărit la oficial de la 4,17 la 4,20 de lei, iar pe piaţă a urcat chiar până la 4,24. Casele de schimb nu o mai dau nici cu 4,26 şi aceasta se numeşte o situaţie de criză. Nu, nu este nici criza leului şi nici a băncilor din România dar Europa este în fierbere şi nici noi nu prea aveam cum să scăpăm de o contaminare, fie ea şi una uşoară.

După ce Franţa şi Germania au eşuat în tentativa de a se înţelege cumva asupra ajutării Greciei, moneda unică europeană a intrat firesc şi aproape aşteptat sub presiune. Desigur bătăile dintre demonstranţi şi scutieri pe străzile din Atena nu au ajutat prea mult, dar de acum ele ţin mai degrabă de spectacolul din decor. Simplificând mult lucrurile dilema grecească se poate rezuma acum cam aşa – ar fi mai bine pentru Euro ca Greciei să îi fie şterse o parte din datorii sau ar fi mai bine ca Greciei să i se dea un şut care să o trimită afară din zona euro şi, deci în faliment. Ca de obicei într-o astfel de situaţie toate bursele europene, americane şi asiatice s-au înroşit şi toţi speculatorii fug după dolari.

Cât se mai bat cap în cap francezii cu nemţii, cât se mai bat cap în cap demonstranţii cu scutierii până la un eventual guvern de uniune în Grecia, FMI-ul stă cu mâna pe portofel gata să stingă cu nişte bani o vâlvătaie care poate deveni prea violentă.

Poate vă întrebaţi cu ce a greşit leul sau dumneavoastră cei care aţi ales să vă plătiţi rata la creditul în valută. Cu nimic. Cel mai probabil este o situaţie temporară ce se va calma în următoarele zile sau săptămâni.

Înainte de a vă face gânduri negre nu uitaţi, sunt oameni care scot bani şi din cuvântul apocalipsă, fie ea şi una financiară.

de Moise Guran

La aproape un an de la creşterea TVA-ului, guvernatorului Mugur Isărescu i s-au încrâncenat gândurile descoperind că în România preţurile cresc pentru că nu am avea suficientă producţie de alimente. Banca Naţională, păzitorul inflaţiei ridică trist din umeri constatând că degeaba trage ba de maneta cursului de schimb, ba de maneta dobânzilor, în România alimentele se scumpesc şi gata. Producţia agricolă nu este încurajată, mai constată tot Isărescu şi probabil guvernatorul ştie ce spune căci acum câţiva ani omul a fost declarat ultimul agricultor din comuna de afaceri imobiliare Snagov.

Totuşi, de această dată Isărescu greşeşte. În lipsa oricărui plan cât de cât coerent venit din partea statului român ţăranul român nu are decât o singură şansă – preţul mai mare al alimentelor.

Venitul unui lucrător din agricultură este în România mult sub cel al unui pensionar şi chiar, atenţie, mult sub al unui asistat social. De câte ori la televizor mai vine vorba de scumpirea alimentelor, Isărescu dă cu telecomanda de pământ şi se enervează pe moderatorii care îi lasă pe cei din industria alimentară să manipuleze preţurile. Între timp ori încotro o iei prin România vezi ţarini nemărginite de scaieţi şi buruieni, căci un ogor lăsat pârloagă este pur şi simplu mai ieftin decât unul lucrat.

Din păcate pentru Isărescu agricultura are cel mai lung ciclu economic, iar ţăranul care a n-a avut suficient porumb să vândă în toamnă când preţurile au crescut va fi stimulat abia acum în primăvară să pună mai mult şi să îi crească lui Isărescu oferta internă pe ultimul trimestru din 2011.

Guvernatorul Isărescu nu îl înţelege pe agricultorul Isărescu. Acesta din urmă cultivă viţă şi produce vin iar în ultimul an inclusiv vinul său s-a scumpit substanţial.

de Moise Guran

Euro pare a se fi oprit din scădere, puţin înainte de a ajunge la 4 lei. Toate scenariile indicau faptul că BNR va lăsa leul să se aprecieze în continuare pentru a stopa creşterea preţurilor dar ultimele informaţii arată că Banca Centrală a pus frâne în aceste zile. Ciudat este faptul că în acelaşi timp, guvernatorul Mugur Isărescu a declarat că aprecierea leului este greu de contracarat de către Banca Naţională, în condiţiile în care inflaţia este mare iar dobânzile sunt dificil de redus. Isărescu susţine că la nivel mondial există în acest moment prea mulţi bani care nu prea au unde să se ducă şi insinuarea din spatele acestei declaraţii este pericolul unui alt atac speculativ. Cum în ultima perioadă euro a scăzut, cel mai probabil cei de la BNR se tem mai de grabă de un atac care să aprecieze excesiv leul decât de unul care să umfle euro, aşa cum am văzut în toamna anului 2008.

Dar Isărescu nu este genul de om care să zică una şi să facă alta şi, dacă Banca naţională a intervenit într-adevăr împotriva aprecierii leului, cel mai probabil a făcut-o ca să încetinească această apreciere, nu să o oprească de tot. Euro/leu intrase azi sub 4,08, dar s-a întors apoi la 4,0850 nivel care oricum este cel mai mic din ultimele 13 luni. Cam pe aceste nivele se chinuie euro cu leul de o lună şi foarte probabil acest nivel va fi menţinut dacă BNR-ul nu îl lasă mai jos. Dacă Isărescu se teme într-adevăr de speculatori cel mai probabil în perioada următoare va strânge cursul mai mult căci stabilitatea este cea care alungă cel mai sigur capitalurile speculative. În acelaşi timp ar mai fi necesară şi o scădere a dobânzilor, dar aceasta nu poate veni mai devreme de august septembrie. Până atunci Isărescu trebuie să păzească atent cursul euro căci intrările bruşte de valută sunt doar promisiunea zilei în care banii vor pleca revărsându-se zgomotos şi rupând totul în calea lor.

Euro dă semne de stabilizare la 4,10 dar această stabilitate este mai de grabă iluzorie. După ce am constatat cu toţii că în primele trei luni scăderea cursului cu 4-5 procente nu a împiedicat alimentele să se scumpească cu 4-5 procente, lumea s-a oprit în loc să vadă ce zice BNR-ul. Se va da Isărescu bătut pentru moment în lupta cu creşterea preţurilor? Va ridica dobânzile la lei, sacrificând astfel şi bruma de relansare economică mai mult sperată decât certificată de cineva? Sau se va obstina să ducă pe mai departe cursul euro în jos, sperând că la un moment dat şi ţăranii care vând cartofi în pieţe îşi vor înţelege că în euro cartoful este mai scump dacă scade cursul monedei unice.

La drept vorbind scăderea cursului ajută importurile dar mai ajută ceva. Ajută competiţia şi ne ajută pe noi toţi să înţelegem că de vreo patru ani am intrat într-o piaţă comună şi liberă. Altfel spus, într-un moment în care un produs lipseşte de pe piaţa noastră sau nu lipseşte dar preţurile cresc doar pentru că el este mai scump în Rusia, scăderea cursului de schimb crează condiţii prielnice de vânzare cartofului, căci despre el vorbim, şi aici în România.

Stabilitatea euro la 4,10 lei este cel mai probabil una relativă şi de scurtă durată. Prins între creşterea preţurilor mai ales la alimente şi nevoia imperativă de stimulare a economiei Isărescu nu prea are de ales. Cursul de schimb este ultima sa armă. Cum Paştele se apropie foarte probabil euro se va mişca din nou în jos, chiar înainte ca românii să plece spre hipermarcheturi pentru a-şi umple cărucioarele. Speculatorii din piaţa valutară au o ţintă intermediară la 4,05, dar după Paşte foarte probabil această mişcare va continua iar cursul euro ar putea intra sub 4 lei. Nu a mai fost acolo din 2008, adică dinainte de criză.

de Moise Guran

Banca Centrală Europeană a pus oficial capăt crizei economice din zona euro, ridicând ieri dobânda de referinţă. Imediat dobânzile la creditele în euro au crescut iar asta o vor simţi toţi europenii, de la irlandezul şi grecul care încă mai caută disperaţi un credit şi până la românul ce s-a împrumutat în euro ca să plătească o dobândă mai mică decât la lei.

Ce-i drept măsura a fost luată mai degrabă pentru neamţul care munceşte atât de eficient încât economia lui creşte prea repede şi o dată cu ea cresc şi preţurile. Sfârşitul celei mai importante crize economice de după al doilea război mondial este chinuit, complicat, neuniform, pe un continent unit dar atât de diferit.

Toată lumea ştia că Banca Centrală Europeană avea de gând să mărească dobânzile dar de acum întrebarea este cât de repede va merge cu ele în sus.

Înainte de criză dobânda de referinţă a zonei euro era de peste 5%, a scăzut imediat până la 1%, acum europenii vor să adune înapoi banii pe care i-au pompat pentru salvarea diferitelor bănci şi economii.

Spre deosebire de americani, europenii sunt mai atenţi cu banii trimişi în economie căci ei devalorizează salariile şi munca oamenilor. Nemţii nu cred în consumerism ci în economisire şi o dată cu ei sunt obligaţi să gândească aşa şi ceilalţi europeni.

Imediat după decizia Băncii Centrale Europene, euro a început să se aprecieze faţă de dolar, iar aurul a ajuns la un nou record istoric.

În cei doi ani şi jumătate care au trecut de la începerea crizei, românii cu rate în euro s-au bucurat de scăderea acestor dobânzi. De acum singura lor speranţă mai rămâne aprecierea cursului leului faţă de euro. Altfel vor fi nevoiţi să plătească mai mult şi ar face bine să aibă şi de unde plăti.

de Moise Guran

Euro a scăzut previzibil sub 4,2 lei spre fericirea celor care au rate la bancă în moneda unică. O scădere a cursului cu două procente, de la începutul anului şi până acum echivalează cu o reducere consistentă de dobândă, reducere ce nu s-a produs.

Sub 4,2 lei pentru un euro, mai toţi analiştii au devenit rezervaţi vis-à-vis de intenţia Băncii Naţionale a României de a lăsa leul să se aprecieze în continuare.

Când e să faci leul de ruşine ai la îndemână tot felul de argumente solide cum ar fi exporturile care nu sunt stimulate de curs, veşnica instabilitate politică din România sau chiar sarcasmele de genul – cum e dom’le iar dudie economia şi n-am aflat noi? De fapt în toată povestea cu leul şi cursul euro contează doar ceea ce vrea Banca naţională. Asta pentru că BNR are o rezervă uriaşă cam cât o treime din PIB-ul României şi dacă Isărescu ar vrea de exemplu să aducă euro la cursul de un leu, i-ar lua câteva zile pentru a pune în aplicare o astfel de decizie. Exemplul este absurd desigur.
Singurul interes al băncii naţionale în această perioadă este inflaţia. Stimularea economiei prin dobânzi mai mici ar fi un efect al stabilităţii preţurilor şi, pe cale de consecinţă reprezintă o ţintă secundară.

Cum anul acesta Isărescu şi-a pus în cap să scadă la jumătate inflaţia nu văd de ce cursul euro nu ar scădea în continuare. Ceea ce contează însă nu este pasul de scădere ci cadenţa lui. Altfel spus dacă mâine euro ar scădea brusc de la 4,2 la 4,1 sau chiar la 4 lei fix, efectul asupra preţurilor pe care noi românii le plătim la piaţă sau la supermarchet n-ar fi mai bun decât în cazul în care cursul euro ar scădea uşor-uşor, cu doi – trei bani pe lună în următoarele şase luni, pentru a ajunge în toamnă undeva sub 4,1 lei pentru un euro.

E o chestiune de psihologie colectivă şi probabil acesta este răspunsul celor de la BNR încă numeroaselor declaraţii de majorare a preţurilor pe care le mai vezi prin studiourile televiziunilor.

de Moise Guran

După aproape două luni de la începutul anului, euro a căzut de la 4,3 la puţin peste 4,2 lei. În ciuda perioadei relativ lungi pe care s-a întins această întărire a leului nu a fost vorba de o scădere graduală a euro ci de o intervenţie în doi paşi a băncii naţionale.

La începutul anului Isărescu a ţinut să dea un semnal scurt şi clar privind trendul şi a vândut valută coborând cursul iniţial de la 4,3 la 4,26. Piaţa şi-a căutat apoi echilibrul în meciuri plictisitoare în care cursul de schimb s-a plimbat între 4,26 şi 4,24 de lei pentru un euro. Nici leul n-a avut vlagă pentru mai jos, nici euro n-a mai avut motive să urce spre 4,3.

În ultimele două săptămâni, cei de la BNR par a fi decis declanşarea unei a doua faze a deprecierii euro şi au început din nou să vândă valută. Mai întâi calm şi discret, apoi din ce în ce mai hotărât au împins euro în jos sub 4,24 lei, apoi tot mai jos la 4,22. Azi a coborât în cotaţii până sub 4,21 şi probabil va avea nevoie de un respiro pentru a merge sub 4,2. Momentul ales de Isărescu pentru a doua întărire a leului nu poate fi întâmplător. Pe final de lună şi băncile vând euro iar dacă cineva ar fi dorit să opună rezistenţă mişcării BNR, chiar nu avea nici o şansă.

În acelaşi timp, Isărescu pare a fi aşteptat primele date de inflaţie pe anul 2011, căci obiectivul declarat al BNR este stoparea fermă a creşterii preţurilor în acest an. Cum din februarie au reînceput discuţiile privind scumpirea alimentelor, guvernatorul pare hotărât să se ajute cu o scădere a euro care va ieftini importurile şi va pune presiune şi pe producătorii români.

Una peste alta, cursul de schimb va păstra probabil tendinţa de scădere cel puţin până în vară, sau poate chiar şi mai târziu în acest an.