de Moise Guran

Poa’ să ningă, poa’ să viscolească, poa’ să se blocheze România cu FMI-ul pe dinăuntru, Isărescu îşi scade dobânzile lunar, în pas de furnică. Banca Naţională pare a fi devenit imună la recomandările FMI, chiar dacă într-un gest de neobişnuită deschidere, Fondul şi-a publicat săptămâna trecută raportul în care sfătuia în decembrie BNR să nu mai taie dobânzile. De la raportul respectiv Isărescu le-a mai tăiat de două ori, o dată la începutul lui ianuarie şi a doua oară acum. Dobânda de referinţă a BNR este 5,5%, cea mai mică din istoria recentă. În tot acest timp băncile comerciale continuă să adune bani de la oameni la dobânzi ce ajung până la 7,5% la depozitele în lei.

În piaţă cel mai ieftin credit ipotecar în lei porneşte de la o dobândă efectivă de aproape 9%, dar cum case nu prea mai cumpără nimeni, cele mai multe credite, cele de consum sau pentru afaceri se dau la dobânzi cuprinse între 12 şi 20%.
De acum interesele sunt conturate destul de clar pe piaţa creditelor de la noi. În spiritul recomandărilor FMI, băncile comerciale se ocupă de creditare mai mult de ochii lumii. Dobânzile sunt descurajatoare, o dată pentu că băncile chiar nu au chef să dea bani şi, a doua oară, pentru că nici nu au cum să crediteze prea ieftin atâta timp cât continuă vânătoarea disperată după economiile românilor. Ce altceva arată o dobândă de 7,5% la depozite? Ea este astronomică în condiţiile unei inflaţii de doar 3%.

În tot acest timp BNR le taie lunar dobânda cu 0,25%, cadenţat, picurat şi enervant de sigur. Isărescu schingiuie bancherii cu această politică, încercând să-i facă să crediteze economia.

Săptămâna trecută preşedintele Traian Băsescu a anunţat că s-a întâlnit cu preşedinţii a două mari bănci austriece. S-au sfătuit, şi-au strâns mâinile iar apoi Băsescu a anunţat că băncile respective nu pleacă de la noi în 2012. Poate că nu vor pleca, dar băncile respective mai sunt azi doar fantomele a ceea ce au fost cândva. Picătura chinezească a lui Isărescu nu prea funcţionează pe cadavre.

de Moise Guran

Rareori Nicu Cinteză de la BNR face o declaraţie publică fără a avea un interes. În caz că nu ştiţi cine este, Nicolae Cinteză este pitbull-ul de pază al sistemului bancar şi, în acelaşi timp, unul dintre puţinii oameni în care Mugur Isărescu are încredere deplină. Cinteză a declarat că în multe cazuri bancherii din România şi-au omorât clienţii, sau erau pe punctul să îi omoare, transferându-le în rate costuri cu care oamenii nu aveau nicio treabă.

Pentru cunoscători acesta este un mârâit. Nu mai vorbeşte bonomul Isărescu – omul care îţi lasă impresia politicoasă că te va respecta dacă îi apreciezi vinul fără să-i pătezi faţa de masă – BNR comunică acum prin Nicu Cinteză care era oricum spaima bancherilor.

Ce a vrut să fie acest semnal? Păi nu este chiar complicat. Banca Naţională a României a scăzut dobânda la lei şi a lăsat clar de înţeles că va continua să o scadă. Asta pentru a-i convinge pe bancheri să facă şi ei acelaşi lucru, pentru a-i forţa astfel să vină în întâmpinarea nevoii de finanţare a economiei, mai ales că românii sunt într-o stare de proastă dispoziţie financiară, în care preferă mai de grabă să stea pe bani decât să îi cheltuiască. Cinteză a mărturisit că BNR a mers atât de departe încât la două bănci a solicitat închiderea unor sucursale ce aduceau pierderi majore. Asta pentru că bancherul din România nu îşi asumă pierderea ci o transferă clientului bun platnic prin dobânzi şi comisioane. Acesta este reversul medaliei pe care BNR îl arată bancherilor. Primul mesaj este că cei de acolo şi-au cam pierdut răbdarea iar dacă dobânzile nu vor scădea în mod real se vor trezi cu Nicu Cinteză venit în control să le facă restructurare.

de Moise Guran

Guvernatorul Mugur Isărescu a anunţat că, pe modelele de calcul ale BNR, rata inflaţiei va coborî până la 2% în luna martie, urmând ca apoi să crească uşor. Calculul celor de la BNR sună oarecum logic dar argumentele sunt mai de grabă valide din punct de vedere aritmetic decât sociologic.
Să urmărim împreună două produse cu imapct mare în indicele preţurilor: pâinea şi ţigările.

În iulie 2010, când guvernul Boc a umflat TVA-ul ţigările s-au scumpit instant. La fel ca ele şi alte produse. Aceasta a fost ceea ce numesc cei de la BNR runda întâi a efectelor creşterii TVA-ului. Cum secerişul era în toi, grâul de exemplu nu avea cum să se scumpească, şi nici pâinea. Toamna lui 2010 a adus ca de obicei recolte şi alimentele iar nu s-au putut scumpi. Însă până de Crăciun exportatorii umflaseră Constanţa, barjele cu grâu porniseră către diferitele colţuri ale lumii, Rusia îşi limitase exporturile şi, deşi la noi nu era criză de grâu, preţurile au început să se mişte. Din toamna lui 2010 şi până în martie 2011, preţul grâului s-a dublat, pâinea s-a scumpit, cartoful se vindea la preţ de trufe, iar cei de la BNR au numit asta efectul de runda a doua al creşterii TVA-ului.

Oare? Chiar aşa stăteau lucrurile?

A fost mai de grabă un efect al scumpirii alimentelor pe plan mondial decât al creşterii din vară a TVA-ului. Partea interesantă este că atunci când spune că în martie 2012 inflaţia va ajunge la 2%, guvernatorul Isărescu pierde din vedere faptul că piaţa noastră agro-alimentară este una extrem de speculativă.

Sunt vreo câţiva băieţi care s-au obişnuit să scoată an de an profituri cuprinse între 50 şi 100%. Ei nu sunt afectaţi de scăderile de preţuri la alimente din ultima perioadă. Aceşti oameni sunt anti-ciclici, aşa cum guvernul României nu înţelege să fie.

Altfel spus, în această perioadă cu preţuri mici, ei nu vând ci cumpără. Tot ei sunt cei care ţipă apoi pe la televizor că se scumpeşte mâncarea pentru că, aţi ghicit, au de vândut. O vor face exact în februarie-martie atunci când Isărescu crede că inflaţia va ajunge la 2%. Şi când, observând că s-a înşelat, guvernatorul o să se supere din nou pe televiziuni, care aduc tot felul de ciudaţi să influenţeze preţurile.

de Moise Guran

Este pentru prima dată după revoluţie când avem toamna alimente mai ieftine decât am avut în decembrie anul trecut. De patru luni preţurile alimentelor scad pe fondul unui consum tot mai mic dar şi al unei producţii mari.

Asta nu înseamnă că accizele n-au mai crescut, scumpind la începutul anului benzina şi ţigările, nu înseamnă că FMI-ul n-a învăţat CFR-ul să scumpească biletele ca să aibă trenurile şi mai goale decât sunt, nu înseamnă că regiile locale de apă şi canal n-au mai umflat sistematic facturile ca să-şi scoată şpăgile de partid şi de stat fără de care nimic nu se mişcă în România. Altfel spus niciunul dintre bunele obiceiuri ale acestei ţări nu s-a clintit, toate sunt la locul lor. Atâta doar că românii, naţie mai bisericoasă, a înţeles criza ca pe un post mai lung. Scăderea consumului i-a lăsat pe precupeţi cu marfa-n soare, regele cartof s-a prăbuşit în cotaţiile spot din piaţa Obor iar asta mişcat o medie numită inflaţie sub valoarea de la începutul anului.

Pe cale de consecinţă, este de acum mai mult ca sigur că la începutul lunii noiembrie Banca Naţională va scădea dobânzile la lei, ieftinind finanţările şi pentru cei care merită şi pentru cei care nu merită din mult încercata economie românească.
Problema cu creşterea preţurilor este că ea nu trebuie privită ca o ţintă aşa cum face BNR-ul. Ok, am atins-o. Şi acum ce facem? Ne ocupăm de altele? Nici vorbă. Lupta pentru stabilitatea preţurilor trebuie să fie permanentă pentru ca oamenii să se obişnuiască cu această realitate şi să creadă în ea.

În acelaşi timp ea trebuie dublată de repararea unor aberaţii din economie, aberaţii induse în special de firmele de stat şi de marile regii publice. În general acestea nu prea au noţiunea de performanţă şi fără o creştere a tarifelor la intervale regulate de timp intră în crize şi riscă să dea faliment.

Până când aceste aberaţii nu vor fi corectate stabilitatea preţurilor este doar o iluzie, o scamatorie conjuncturală.

de Moise Guran

Euro a atins cea mai mare valoare din acest an, depăşind la oficial 4,3 lei. Mişcarea a surprins puţin pentru că monedă încăpăţânată leul a stat pe loc atunci când vecinele sale, forintul polonez şi zlotul polonez au scăzut masiv, iar acum a luat-o din loc. Tocmai de aceea creşterea cursului euro era previzibilă şi aşteptată de speculatori dar chiar şi aşa, demarajul monedei unice a fost cam cu frâna de mână trasă.

Mai multe surse din piaţă consideră că Banca Naţională a României a intervenit în apărarea monedei noastre, de aşa manieră încât creşterea euro să nu afecteze foarte tare preţurile din România. Popor mai sensibil la cursul de schimb, al nostru scumpeşte şi cartofii de Covasna, varza de Dâmboviţa şi cârnaţii de Pleşcoi în timp ce prin Europa se prăbuşesc acţiunile Puma, BMW sau Deutschebank.

Este suficient să apară pe la televizor deja obositul titlu – leul s-a prăbuşit, că piaţa de zarzavaturi prinde avânt.
Cei de la BNR deja ştiu acest tip de comportament. El nu este unul indus de televiziuni ci doar exersat atât de mult timp încât a devenit obişnuinţă. Ştirile despre creşterea cursului nu provoacă creşterea preţurilor ci doar o justifică. Preţurile cresc oricum.

Cum altfel ar putea fi explicat faptul că pretroliştii au scumpit benzina cu vreo două-trei săptămâni înainte de creşterea dolarului, într-o perioadă în care ţiţeiul se ieftinea. Acum isărescu se pregăteşte de scăderea dobânzilor la lei şi creşterea cursului de schimb nu îl ajută. Acesta este şi motivul pentru care BNR a intervenit pentru a frâna creşterea euro. Va face asta atâta timp cât din piaţă ies speculatori. Dacă aveţi rate de plătit în euro nu vă grăbiţi să cumpăraţi moneda unică la peste 4,3. Aşteptaţi o calmare a situaţiei, dar fiţi pregătiţi să cumpăraţi pentru mai multe rate căci vremurile sunt imprevizibile.

de Moise Guran

Incredibil de scurta este memoria bancilor din Romania care au uitat lectia crizei şi acum dau din nou credite în euro, neglijând creditarea în lei. Aceasta declaraţie îi aparţine economistului şef al BNR, domnul Valentin Lazea, care nu vede însă bârna din propriul ochi. La fel ca bancile pe care le critică, cei de la BNR par a avea memoria scurtă. Chiar mai scurtă.
Haideţi să stam puţin strâmb şi să judecăm drept. La euro dobânda este mai mică decât la lei, dar este în crestere. La creditele în moneda naţională dobânzile au tendinţa de a scădea, căci ele sunt de două ori mai mari decât inflaţia. Este normal ca bancherii să vrea să dea aşadar credite în euro, caci ei ştiu că în anii urmatori imprumutatul va plati mai mult, iar câştigurile lor, ale bancherilor, vor creşte.

De ce nu se împrumută atunci românii în lei, o să vă întrebaţi. Pentru că ar fi mai proşti decât bancherii? Nu. Nici vorba de aşa ceva. Pur şi simplu sunt prea mari dobânzile la lei şi de aici intervine lipsa de memorie a Băncii Naţionale. Nu a trecut nici un an de cand Protecţia Consumatorului s-a apucat să facă puţină curăţenie în această junglă a creditarii. Mai tineţi minte ce a facut atunci Banca Naţionala? A luat partea sistemului bancar, trimiţând OPC-ul cu tot cu parlamentul la plimbare. A forţat apoi mâna guvernului prin intermediul FMI-ului, iar celebra ordonanţă a creditelor a devenit o poveste goala de conţinut. Acum domnul Lazea de la BNR ar vrea ca băncile să dea credite în lei şi se miră că nu le vrea nimeni. Ar vrea să determine băncile să scadă dobânzile la lei şi se miră că băncile mimează doar cu succes acest lucru.

În Romania avem în prezent 38 de bănci dar nu avem o concurenţă de facto între ele. Sistemul funcţioneaza ca un oligopol în care o şmecherie inventată de un bancher este preluată imediat şi de ceilalti, că nici ei nu sunt mai prosti. Un credit în lei cu o dobândă reală cuprinsă între 10 şi 15% se numeşte oriunde în lume hoţie, atâta timp cât inflaţia este sub 5%.

BNR-ul nu ştie cum să schimbe această stare de fapt şi se plânge că bancherii au memorie scurtă. Nu cred asta. Din această criză bancherii noştri au ieşit mai perfectionaţi, ceea ce nu ştiu dacă se poate spune despre Banca Naţionala ce i-a protejat tot timpul să nu care cumva să le şifoneze cineva afacerile.

de Moise Guran

Prima dată am zis că poate fi o întâmplare. Că un Lăzăroiu care trimite reproşuri de neimplicare politică celor de la BNR poate n-a înţeles foarte clar relaţia dintre Băsescu şi Isărescu. Azi chiar Traian Băsescu i-a criticat deschis pe profesorii de la Banca Naţională care dau lecţii dar refuză de atâta timp un mandat de ministru sau chiar de prim-ministru. Dacă n-ar fi fost atâtea zvonuri în aceste zile legate de schimbarea premierului probabil Băsescu ar fi spus clar – mă enervează Isărescu pentru că se gândeşte doar la prestigiul instituţiei sale şi refuză să pună umărul de la guvern pentru o relansare economică de care ar beneficia toţi românii, inclusiv românii de la PDL.

Dar, chiar şi aşa cum l-a emis, reproşul lui Traian Băsescu este cel puţin straniu. Asta pentru că în toată această perioadă de criză cel mai apropiat consilier al său a fost chiar Mugur Isărescu. Bune, rele, respectate sau nu de guvern sau de politicieni, acceptate sau hulite de societate, deciziile economice din această perioadă dificilă cei doi le-au luat împreună şi la fel s-au dus şi negocierile pentru aducerea guvernatorului BNR la Palatul Victoria. Băsescu este prea experimentat ca să nu ştie că nu există propunere care să nu poată fi acceptată.

Refuzul repetat vine doar din ceea ce anume i s-a propus lui Isărescu. Ani de zile acesta şi-a pregătit apropiaţii nu pentru Palatul Victoria ci pentru o conducere înţeleaptă a Băncii Naţionale după ce Isărescu se va retrage. După experienţa cu Lucian Croitoru, premier propus şi refuzat de Parlament, Isărescu trebuie să îşi fi dat seama că Băsescu l-a folosit. Nu vroia un independent la Guvern, îl vroia tot pe Emil Boc. Altfel l-ar fi propus pe Croitoru sau pe altul sugerat de Isărescu şi după alegerile din 2009. Dar Băsescu nu vroia un specialist în economie ci un băiat de la partid, unul cât mai docil.

Supărarea de acum a lui Traian Băsescu pe profesorii de la BNR este în cel mai bun caz una jucată. Dacă preşedintele vrea ca România să nu mai fie condusă de yes-mani trebuie să înţeleagă şi faptul că yes-manii săi şi-au cam atins limitele.

de Moise Guran

De ieri până azi a crescut PIB-ul şi am ieşit din recesiune. În caz că nu aţi simţit nimic în acest sens, staţi liniştiţi, nu este vina dumneavoastră. Produsul Intern Brut este o sumă, iar creşterea sa reprezintă doar o medie. La fel ca în bancul cu capul de locuitor care face şi drege, pe medie ne merge mai bine, chiar dacă noi românii trăim într-o ţară a extremelor unde clasa medie nici nu prea există.

Puţini ştiu că anunţul de azi al statisticii nu se referă însă la momentul 13 mai ci la 1 octombrie 2010. Dacă România a ieşit din recesiune după două trimestre consecutive de creştere înseamnă că a ieşit astă toamnă, nu acum.

Acum faceţi repede o retrospectivă a ultimilor şase luni şi întrebaţi-vă din nou cum aţi trăit fiecare dintre dvs ieşirea din recesiune. Tot n-aţi simţit nimic? Ei bine, cineva trebuie să fi simţit. În România sunt peste trei milioane de oameni care lucrează în domeniul privat. Mai mult de jumătate dintre firmele din România lucrează în industrie şi în servicii şi aceste domenii au intrat pe creştere de mai bine de un an. Patronii lor au făcut profit, au dat salarii şi au făcut angajări. Poate că nu au mai făcut majorări de salarii cum făceau înainte de criză, dar nici nu au mai dat oameni afară cum au dădeau în timpul ei.

Mulţi spun că nu s-a terminat nici o criză. Da, prin mall-uri nu s-a terminat. Comerţul în general merge mai rău, dar asta pentru că lumea şi-a schimbat mentalitatea. Nici în construcţii şi imobiliare nu s-a terminat. Asta pentru că oamenii nu mai dau pe un apartament din Drumul Taberei cât ar fi dat pe unul din Montparnasse. Probabil în lunile şi anii următori şi aceste domenii îşi vor relua creşterea. Dar altfel. Criza ne-a schimbat. Abia acum putem pricepe ce este normal şi ce nu este, cât ne permitem şi cât valorăm fiecare.

Această criză economică ne-a vindecat de o criză de aroganţă.

de Moise Guran

La aproape un an de la creşterea TVA-ului, guvernatorului Mugur Isărescu i s-au încrâncenat gândurile descoperind că în România preţurile cresc pentru că nu am avea suficientă producţie de alimente. Banca Naţională, păzitorul inflaţiei ridică trist din umeri constatând că degeaba trage ba de maneta cursului de schimb, ba de maneta dobânzilor, în România alimentele se scumpesc şi gata. Producţia agricolă nu este încurajată, mai constată tot Isărescu şi probabil guvernatorul ştie ce spune căci acum câţiva ani omul a fost declarat ultimul agricultor din comuna de afaceri imobiliare Snagov.

Totuşi, de această dată Isărescu greşeşte. În lipsa oricărui plan cât de cât coerent venit din partea statului român ţăranul român nu are decât o singură şansă – preţul mai mare al alimentelor.

Venitul unui lucrător din agricultură este în România mult sub cel al unui pensionar şi chiar, atenţie, mult sub al unui asistat social. De câte ori la televizor mai vine vorba de scumpirea alimentelor, Isărescu dă cu telecomanda de pământ şi se enervează pe moderatorii care îi lasă pe cei din industria alimentară să manipuleze preţurile. Între timp ori încotro o iei prin România vezi ţarini nemărginite de scaieţi şi buruieni, căci un ogor lăsat pârloagă este pur şi simplu mai ieftin decât unul lucrat.

Din păcate pentru Isărescu agricultura are cel mai lung ciclu economic, iar ţăranul care a n-a avut suficient porumb să vândă în toamnă când preţurile au crescut va fi stimulat abia acum în primăvară să pună mai mult şi să îi crească lui Isărescu oferta internă pe ultimul trimestru din 2011.

Guvernatorul Isărescu nu îl înţelege pe agricultorul Isărescu. Acesta din urmă cultivă viţă şi produce vin iar în ultimul an inclusiv vinul său s-a scumpit substanţial.

de Moise Guran

Euro pare a se fi oprit din scădere, puţin înainte de a ajunge la 4 lei. Toate scenariile indicau faptul că BNR va lăsa leul să se aprecieze în continuare pentru a stopa creşterea preţurilor dar ultimele informaţii arată că Banca Centrală a pus frâne în aceste zile. Ciudat este faptul că în acelaşi timp, guvernatorul Mugur Isărescu a declarat că aprecierea leului este greu de contracarat de către Banca Naţională, în condiţiile în care inflaţia este mare iar dobânzile sunt dificil de redus. Isărescu susţine că la nivel mondial există în acest moment prea mulţi bani care nu prea au unde să se ducă şi insinuarea din spatele acestei declaraţii este pericolul unui alt atac speculativ. Cum în ultima perioadă euro a scăzut, cel mai probabil cei de la BNR se tem mai de grabă de un atac care să aprecieze excesiv leul decât de unul care să umfle euro, aşa cum am văzut în toamna anului 2008.

Dar Isărescu nu este genul de om care să zică una şi să facă alta şi, dacă Banca naţională a intervenit într-adevăr împotriva aprecierii leului, cel mai probabil a făcut-o ca să încetinească această apreciere, nu să o oprească de tot. Euro/leu intrase azi sub 4,08, dar s-a întors apoi la 4,0850 nivel care oricum este cel mai mic din ultimele 13 luni. Cam pe aceste nivele se chinuie euro cu leul de o lună şi foarte probabil acest nivel va fi menţinut dacă BNR-ul nu îl lasă mai jos. Dacă Isărescu se teme într-adevăr de speculatori cel mai probabil în perioada următoare va strânge cursul mai mult căci stabilitatea este cea care alungă cel mai sigur capitalurile speculative. În acelaşi timp ar mai fi necesară şi o scădere a dobânzilor, dar aceasta nu poate veni mai devreme de august septembrie. Până atunci Isărescu trebuie să păzească atent cursul euro căci intrările bruşte de valută sunt doar promisiunea zilei în care banii vor pleca revărsându-se zgomotos şi rupând totul în calea lor.