Andrei Puşcaragiu

Sales&Seminar Expert Deltastock Sucursala Bucureşti

Investitorii şi-au îndreptat în ultima perioadă atenţia asupra informaţiilor tot mai descurajatoare venite dinspre economia americană: în luna aprilie comenzile pentru bunuri de folosinţă îndelungată au scăzut cu 3,6%, mai mult decat media estimărilor care indică o contracţie de doar 2,5%; informaţiile venite dinspre piaţa imobiliară au dezamagit de asemenea, preţurile caselor continuând să se menţină pe o tendinţă de scădere în 20 dintre cele mai importante oraşe din SUA; încrederea consumatorului american a atins în luna mai nivelul de 60,8 în scădere puternică faţă de valoarea de 66 atinsă în luna anterioară; în luna mai economia SUA a creat doar 54000 de locuri de muncă, în timp ce aşteptările analiştilor indicau o cifră semnificativ mai mare – 165 000.

Exista deja voci care menţionează posibilitatea scenariului în care încetinirea va continua să fie vizibilă şi în lunile viitoare într-un ritm mai accelerat decât până acum. Cu toate acestea, cu informaţiile pe care le avem în momentul de faţă putem considera că scenariul de bază este cel în care încetinirea creşterii economice este doar temporară fiind cauzată de evenimente din prima parte a anului – cotaţii ridicate pentru barilul de petrol, cutremurul din Japonia – urmând ca ulterior ritmul de creştere economică să cunoască o revigorare.

În acest context, indicii bursei americane s-au încadrat pe o tendinţă descendentă: după spargerea zonei de la 1300 de puncte, S&P 500 se pare că se îndreaptă către zona de suport de la 1250-1260, unde se află atât un suport static cât şi media mobilă exponenţială de 200 perioade.

Cum credeţi că va evolua în trimestrele următoare economia SUA? Şi care ar putea fi scenariile de evoluţie pentru piaţa de acţiuni din SUA?

Testaţi-vă acum fără riscuri ideile pe un cont demo Delta Trading!

Creaţi-vă acum un cont demo gratuit şi concuraţi cu traderii internaţionali în concursul lunar Forex Masters! Clasaţi-vă pe primele 3 poziţii şi câştigaţi premii lunare în valoare de 2800 euro, fără niciun fel de alte condiţii suplimentare!

În final, o scurtă precizare: Tranzacţiile cu instrumente financiare în general şi tranzacţiile cu produse derivate şi tranzacţiile în marjă în special, poartă un grad ridicat de risc, deoarece efectul de levier amplifică atât câştigurile cât şi pierderile. Tranzacţionarea în marjă nu este potrivită pentru oricine.

de Moise Guran

Teoria foametei care i-ar fi scos în stradă pe egipteni este greşită. Nu că ei ar trăi foarte bine, dar de 30 de ani economia acestei ţări creşte neîntrerupt, iar grija autorităţilor a fost aceea de a se asigura că pasul de creştere economică este mai mare decât explozia demografică. Ei bine, cu o excepţie de doi ani pe la începutul deceniului trecut şi acest obiectiv a fost atins. Ideea că egiptenii ar muri de foame şi că asta i-ar fi scos în stradă reprezintă aplicarea unei matrice occidentale peste psihologia foarte diferită a unei ţări arabe.

Este foarte adevărat că cifrele macro-economice nu ţin de foame celor mai săraci dintre egipteni, numai că fiecare dintre zecile sau sutele de mii de demonstranţi din piaţa Tahrir are percepţia subiectivă a sărăciei sau a bogăţiei. Oamenii de acolo nu îşi compară salariul cu cel din România, America sau China ci se gândesc la salariul pe care l-au avut anul trecut. Dacă azi au un salariu mai bun ei percep o creştere a nivelului de trai indiferent câţi egipteni spune banca mondială că trăiesc sub pragul sărăciei.

Spre deosebire de alte ţări arabe, Egiptul nu are suficiente resurse cât să-şi ţină cetăţenii prin subvenţii sociale. Egiptenii sunt aşadar nevoiţi să muncească şi o fac de regulă de la vârste foarte fragede. Educaţia muncii este exact cea care face până la urmă diferenţa dintre cetăţeanul sărac al acestei ţări arabe şi vecinul său din Emirate de exemplu, al cărui petrol umflă PIB-ul ţării pe cap de locuitor la o valoare de zece ori mai mare decât cea din Egipt.

Tot ea educaţia muncii este cea care aduce progres intelectual şi, în final, cea care angrenează dorinţa de libertate şi interesul politic.

Revoluţia din Egipt este o revoluţie de emancipare şi nu poate fi comparată cu niciuna dintre revoluţiile ultimului secol. Egiptul se află în anul 1848.

Dacă dai un google cu “Haiti quake oil revealed” o să afli cu surprindere că peste amărâţii ăia raşi de pe faţa pământului a dat minune de noroc. Cică, este posibil, să le fi scos cutremurul la suprafaţă nişte pungi de ţiţei inaccesibile până acum. Căile Domnului sunt uneori ironic-macabre, mi-am spus când am citit asta. M-am dezis însă repede de această blasfemie. Căutând mai mult pe net, am dat de câteva teorii ale conspiraţiei care alătură cutremurul, ţiţeiul şi prezenţa americană în Haiti. Cum ar veni, americanii ştiu să producă nişte cutremure. Nu sunt de adâncime, deci rad tot pe o suprafaţă mică de pământ. Nu produc tsunamii, ca să nu afecteze Florida. Şi, în Haiti, ar fi fost un test al US Navy scăpat de sub control.

Unii bloggeri dau ca sursă a acestor informaţii un raport rusesc. Alţii îl citează pe Hugo Chavez, fără să precizeze clar de unde ştie Chavez. În niciunul din aceste cazuri sursa nu poate fi verificată. Mă duc repede pe CIA.GOV/world-factbooks şi aflu, de acolo, că americanii nu au idee că Haiti ar avea resurse de ţiţei sau gaze. Verific aşa, de principiu, dacă CIA ştie ceva de Republica Dominicană şi ajung la concluzia că americanii nu ştiu decât de rezervele care îi interesează pe ei. Interoghez din nou baza de date a CIA– România are ţiţei? Da, are! Sunt date precise, la virgulă.

Şi totuşi, cât de ticăloşi pot fi americanii ăştia?

Implacabil îmi vine în minte scenariul căderii Cortinei de Fier. Prin anii ’90 circula o teorie privind legătura dintre evenimentele politice din 1989 şi detectarea zăcămintelor de ţiţei din Marea Caspică. Bineînţeles că e uşor să faci profeţii despre trecut. După ce vezi că în Caspica primii veniţi cu sonda au fost americanii, e uşor să tragi concluzia că, dacă nu cădea zidul Berlinului, n-aveau cum să ajungă nici ei acolo. Dar parcă deranjul a fost prea mare. Sau nu? La fel şi acum cu Haiti. Nu ştim dacă este petrol sau de cât petrol ar fi vorba. Şi, mai ales, eu nu înţeleg de ce au recurs americanii la o astfel de armă când aveau dolari. Nu pot să cred că cineva ar ucide deliberat atâta suflare pentru o pungă de ţiţei. Refuz să cred!

Ştiu, mai e Irakul. Dacă faci un calcul simplu, aritmetic, toată teoria privind invadarea Irakului pentru ţiţei cade ca un elefant ruşinat. Presupunând că americanii ar fi confiscat tot ţiţeiul irakian, nu şi-ar scoate cheltuiala de război nici în 20 de ani.

Ceea ce aţi citit până acum reprezintă modul meu sceptic de a raţiona. O să închei mai abrupt decât de obicei – înlocuiţi, în toate cele trei cazuri enunţate(Haiti, Irak, Marea Caspică), cuvântul America . Puneţi în locul lui numele unei companii americane. În mod ciudat, toate calculele de rentabilitate se schimbă.