de Moise Guran

În februarie preţurile au crescut pe medie mai mult decât se aşteptau autorităriţele române şi deja toate mediile de informare dau în panică – 10% cartofii, pâinea s-a scumpit şi ea, alimentele în general nu mai ţin cont de nimic decât de benzină şi de motorină, de parc-am fi cu toţii consumatori de hidrocarburi saturate. Între timp BNR-ul presează pe euro şi singurul efect obţinut este că facturile telefonice şi alte tarife aflate în euro n-au mai crescut.

Partea cu adevărat proastă în povestea aceasta cu inflaţia este că ea a reînceput să crească după ce în decembrie şi ianuarie se reuşise o scădere. Isărescu vorbea de o tendinţă şi acum lumea greu mai poate crede asta. Cu câteva ore înainte ca datele de inflaţie pe februarie să fie publicate, Isărescu declara public că BNR îşi va face datoria anul acesta şi că preţurile vor sta cuminţi. Este de presupus că la ora la care făcea acest jurământ guvernatorul BNR ştia deja ce avea să anunţe statistica.

Problema scumpirii alimentelor nu se tratează cu panică ci cu înţelepciune. În Ultima jumătate de an preţul mâncării nu a crescut nici măcar cu procentul creşterii TVA iar ceea ce vedem acum este de fapt un efect de runda a doua. Altfel spus, indiferent ce dăunători au atacat cartoful problema nu este aceasta. Pur şi simplu comercianţii au ţinut preţurile cât au putut, iar când n-au mai putut… n-au mai putut. Din păcate în martie inflaţia va consemna noi creşteri de preţuri cauzate de benzina de 6 lei şi această succesiune a scumpirilor cu cauze diferite poate fi fatală ţintei de inflaţie a domnului Isărescu. Riscurile sunt mari şi de acum economia are nevoie ca de aer de stimuli. Altfel doar o minune mai poate scoate ţara din cel mai prost scenariu cu putinţă – stagnare economică combinată cu inflaţie. Dacă auziţi pe undeva cuvântul stagflaţie să ştiţi că el semnifică reţeta perfectă a sărăcirii.

Gata, Isărescu nu mai poate. Orgoliul armatelor de economişti, cercetători şi savanţi ai acestei naţiuni nu mai poate. De ani de zile calculează şi răscalculează preţul morcovilor din piaţă ca să ştie exact cum trebuie reglate sofisticatele politici economice ale patriei. Inflaţia este ancora acestora iar inflaţia înseamnă în esenţă evoluţia preţului unor afurisiţi de morcovi. Şi cartofi. Şi fasole. Şi ce o mai vrea românul să bage în burtă. Zău aşa! Ne-am tâmpit cu toţii? ar fi putut Isărescu să întrebe, dar n-a zis chiar aşa. În stilu-i gent, guvernatorul a făcut o glumă – “Noi am interzis fumatul în BNR, după ce am văzut ce ne-a făcut tutunul cu ţinta de inflaţie. Se fumează doar în afara Bancii”. Doooh! Se fumează pe ascuns şi în toalete, domnu’ guvernator, de unde rezultă că o realitate pe care nu o ştii nu e neapărat inexistentă.

Mai pe scurt, cei de la BNR s-au hotărât să calculeze altfel inflaţia. Că are tutunul pondere mare şi de câte ori se scumpesc ţigările se duce dracului targetul naţional. După ce facem anchete din astea pe la precupeţi dăm un ochi, carevasăzică, şi în conturile naţionale. Din ele aflăm cum au circulat banii în economie şi, pe cale de consecinţă, cât contează morcovul şi cât pachetul de kent în buzunarul românului. În altă ordine de idei, dacă acum alimentele ţin 37% din prostiile la care se gândeşte Cocoşilă, într-un viitor apropiat mintea lui Cocoşilă va sta la alte prostii. “Eşti prost, îi va spune un moromete de Isărescu lui Cocoşilă. Dacă ai băut tutun toată noaptea şi te-ai gândit la Victor a lu Bălosu, din ponderarea cu conturile naţionale rezultă că n-ai băut tutun decât 0,01% iar de restul te-ai gândit până te-a luat dracu”

Desigur schimbarea acestei metodologii de calcul a inflaţiei nu e doar o chestiune de orgoliu. Isărescu se pregăteşte de intrarea în zona euro. Inflaţia este crucială. Pur şi simplu Guvernatorul şi-a dat seama că până în 2015 nivelul de trai nu va creşte suficient încât mâncarea să conteze mai puţin în bugetul lunar al unei familii. Problema alimentelor în România este că ele sunt în continuare ieftine faţă de restul UE. Şi se vor scumpi al naibii de mult în anii următori. Asta este o certitudine. În altă ordine de idei, dacă nu scoatem urgent alimentele în afara BNR nu prea mai avem cum să adoptăm euro. Eu zic să facem ca şi cu ţigările, adică să servim masa mai pe ascuns. Totuşi, nu în toaletă.