de Moise Guran

Dacă Victor Ponta a pus punct, dintr-o smucitură, iniţiativei liberalului Nicolăescu de a desfiinţa contribuţia la asigurările sociale, nu acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu iniţiativa ministrului (tot liberal) al economiei de a impozita suplimentar profiturile Petrom. Nici despre intenţia ministrului sănătăţii de a taxa shaorma, nu l-am auzit încă pe Victor Ponta să protesteze.

A trecut o săptămână de guvernare USL şi s-au dus naibii discuţiile despre relaxarea fiscală, cele referitoare la desfiinţarea unor taxe nu sunt nici măcar lăsate în dezbaterea publică dar ne orientăm uşor-uşor către înfiinţarea unor taxe şi impozite noi. Cetăţeanul contribuabil dă cu basca de pământ conştient deja de faptul că indiferent că-i spui taxă pe fast-food sau taxă Robin Hood, taxe pe scaune mese, coşuri sau ferestre în final tot el le plăteşte, sub o formă sau alta, pe toate.

Trezit prea brusc la guvernare sub firbinţeala castanei creşterii salariilor bugetarilor şi a pensiilor, Victor Ponta şi miniştrii săi au început cam repede să se gândească la o fiscalitate mai mare. Premierul repetă aproape zilnic la televizor faptul că domnule, dar cresc salariile şi pensiile. Aşa o fi dar dacă asta se face pe creşterea taxelor celorlalţi sau pe creşterea cursului de schimb atunci greu s-ar putea spune că am făcut un progres.

În plus economia nici măcar de discuţii inutile nu are nevoie. A avut destule la cealaltă recesiune, pe vremea domnului Pogea. Vă mai amintiţi? Şi atunci erau discuţii despre relaxare dar care s-au terminat inexplicabil cu un impozit forfetar şi cu o suprataxare a benzinei prin eliminarea deductibilităţii TVA-ului la carburanţi. Dacă tot nu face nimic să stimuleze economia, noul guvern ar putea măcar să se abţină de la a face prostii care să o apese şi mai rău.

de Moise Guran

Rostogolit obsedant pe ecranele televizoarelor, cuvântul recesiune devine un soi de monstru obsedant care retrezeşte spaimele românilor. Recesiunea înseamnă şomaj, tăieri de salarii, austeritate în consum, deci suferinţă.
Nu, nu este cazul recesiunii-breaking-news de astăzi. În primul rând că o scădere de 0,1% pe primul trimestru este mai mică decât cea anticipată de specialişti. Din acest punct de vedere vestea adusă de statistica oficială a fost mai de grabă una bună, decât una rea.

În al doilea rând că România s-a corelat perfect cu Germania, cel mai important actor european, o economie a cărei industrie a decolat spectaculos după lunile grele de iarnă. Mult din exportul românesc merge acolo şi nu poate fi o întâmplare faptul că în martie şi industria românească pare a fi renăscut. Ştirea de azi cu recesiunea este una cam alterată. Ştirea corectă este că România a fost în recesiune dar datele sugerează că a şi ieşit din ea.

Este adevărat că fabricare unui BMW sau a unui Mercedes aduce mai multă valoare adăugată în PIB decât volanul, scaunele, cablajele şi celelalte subansamble. Nu trebuie să ne îmbătăm cu apă chioară, România nu este Germania, dar mai uitaţi-vă o dată la restul Europei.

Economia Germaniei este precum un cal de rasă care nu se poate opri din alergare nici atunci când şi-a pierdut călăreţul din şa. Europa a rămas atârnată de şaua bidiviului nemţesc şi este pur şi simplu târâtă înainte. România se ţine chiar mai bine decât restul ţărilor europene şi avem motive de speranţă. De acum important este cum vom trece peste hopul grecesc şi, mai important cum planificăm anul 2013. Sunt şanse mari ca pe trimestrele II, III şi IV din 2012 să revenim pe creştere căci urmează majorările de salarii şi pensii. Dar de acum diavolul stă în detalii şi important este ca efortul făcut de stat pentru acest tip de creştere în anul electoral 2012 să nu arunce în dezechilibru şi recesiune anul 2013. În economie e ca la şah. Dacă nu gândeşti cu cel puţin trei mutări înainte nu ai decât şansa să te tragă Germania târâş.

de echipa Orei de Business

Primul parc fotovoltaic din România ar putea fi construit în judeţul Harghita. Va avea o putere de 30 de megawaţi, o suprafaţă de 100 de hectare şi va fi construit în comuna Lăzarea. Investiţiile ar urma să se facă din fonduri private dacă investitorii străini nu se vor împiedica de problemele legate de proprietatea terenului pe care urmează să fie amplasat.Valoarea proiectului se ridică la 60 de milioane de euro, adică aproape două treimi din bugetul judeţului pe anul în curs. Primăria din Lăzarea şi-a făcut calculele şi ar putea încasa din impozite, anual, circa trei sute de mii de euro. Cele 100 de hectare pe care va fi construit parcul fotovoltaic fac parte dintr-un lot agricol de categorie inferioară pe care se poate cultiva doar grâu furajer, cu rentabilitate redusă. Suprafaţa de teren aparţine însă unei asociaţii formată din aproximativ 700 de proprietari care au titluri de proprietate, dar care nu sunt puşi încă în posesie, ceea ce dă mari bătăi de cap investitorului. Localnicii nu sunt însă lămuriţi exact care le sunt beneficiile pe care le-ar putea obţine dacă dau terenul în arendă pentru 25 de ani.

Dilema noastră e însă alta. Ce înseamnă trei sute de mii de euro pe an pentru primărie şi cam cât ar încasa primăria dacă terenul ar fi exploatat de un crescător de vaci de exemplu?

E marfă să fii rentier, dar credeţi că locatorii celor 100 de hectare din Harghita se vor plafona? Moise, sămănătorist cum îl ştiţi, aşa spune. Noi, ceilalţi din echipa Biziday, susţinem că energia solară rulz, iar vacile sunt profitabile doar dacă sunt mov şi vând ciocolată. Voi ce spuneţi?

La o săptămână de la alegerile catastrofă din Grecia, mai toate statele europene şi-au pus centurile de siguranţă. În Grecia se poate întâmpla orice, de la repetarea alegerilor, până la anarhie sau un control mai puţin democratic al puterii. Ţara nu mai poate fi guvernată taman într-un moment în care este datoare vândută.

Europenii vor să o scoată din zona Euro, asta este foarte clar, în vreme ce la Atena, câţiva politicieni extremişti îşi imaginează că ei vor fi capabili să-i convingă pe creditorii internaţionali să nu mai plătească datoriile. Am început să am sentimentul că ceva cu adevărat rău se va întâmpla în Grecia, doar pentru ca restul naţiunilor europene să vadă unde poate duce ascensiunea extremismului şi a politrucilor căţăraţi pe nemulţumirile populare.

Indiferent ce se va întâmpla cu Grecia, Europa întreagă va plăti probabil un preţ pentru asta. Acum este momentul ca fiecare dintre noi să se întrebe ce preţ va plăti. Evenimentele de acolo te vor afecta şi pe tine, cel care acum te gândeşti că nu ai nicio treabă cu grecii. Interconectarea economică şi financiară este uriaşă şi extrem de densă. Avem numeroase bănci greceşti în România, acestea au operaţii cu celelalte bănci, şi ar fi o catastrofă ca acest păienjeniş să fie tăiat abrupt cu o foarfecă. Şi probabil autorităţile române nici nu vor permite asta. BNR şi-a creat toate instrumentele pentru controlul băncilor greceşti care în ultimii ani au atras depozite importante cu dobânzi mai mari. Oficialii băncii centrale lasă de înţeles că fiecare flux financiar este atent controlat şi că pot merge, la nevoie, până la controlul managementului. Au creat toate instrumentele legale pentru asta şi în cel mai fericit caz, un român care are depozite la o astfel de bancă s-ar putea să nici nu afle ce se întâmplă dincolo de uşa pe care scrie director. Dar nimeni nu poate anticipa exact unde va duce această situaţie. Falimentul Greciei greu mai poate fi evitat şi el se va rostogoli apoi ca un bulgăre peste restul Europei.

Gloria nu este gratuită dar istoria nu stă prea mult de amănunte. Noi românii știm de exemplu cu toții că Mihai Viteazul a fost un mare erou căci i-a bătut pe turci de i-a lăsat fără dinți, iar apoi a unit pentru prima dată țările române. Nimeni nu mai stă să judece care au fost costurile acelor victorii și dacă ele au meritat sau nu. Probabil doar pasionații de istorie fac o legătură între legarea țăranilor iobagi de glie și eforturile militare ale boierilor beneficiari în campaniile glorioase ale lui Mihai Viteazul. Când n-a mai avut iobagi de priponit, domnul muntean a angajat mercenari cu ajutorul cărora a și repurtat victoriile ce au dus la Prima Unire a Țărilor Române. Pe bune cine mai stă să vadă câți bani a cheltuit Mihai Viteazul și care a fost efortul țării pentru o pagină de istorie care te poate face mândru că ești român?

La fel și cu Finala asta Europa League. Aveam cu toții nevoie de așa ceva! Aveam nevoie să vedem că putem fi și noi nași la nunta altora. Nu-i mare lucru, e o chestie de prestigiu, dai banii și te simți în mijlocul atenției.

Dar acum că gloria a trecut, haideți să judecăm puțin și altfel evenimentul ca să ne organizăm mai cu profit datat viitoare. Estimările privind încasări de 30 de milioane de euro de pe urma evenimentului au fost muuult umflate. Mediafax a făcut calculele și a ajuns la concluzia că spaniolii n-au lăsat la bucurești decât vreo șase milioane de euro. Hai șapte, dacă mai pui la socoteală și toate țepele date de unii dintre taximetriști, și tarifele umflate de pe la hoteluri și tonele de mici sau râurile de bere. Pentru comparație, concertul de acum un an al celor de la AC/DC a stârnit mai multă vâlvă comercială, chiar dacă cei 60 de mii de spectatori erau preponderent români. Nici concertul Madonna de acum doi ani nu ne-a așezat mândria pe harta lumii deși a depășit de asemenea ca amploare comercială meciul de fotbal dintre două echipe spaniole. Diferența esențială dintre toate aceste evenimente este că doar cele organizate pe bani privați au fost cu adevărat profitabile.