O fi bună Prima Casă asta? Cică revigorează “sectorul construcţiilor”… Pe naiba! Au curs falimentele până acum. Şi şi-au luat toţi apartamente vechi, cu dobândă bună şi avans mic. Nu ca mine. Acum o schimbă – 75.000 de euro garantaţi pentru construcţiile noi. Adică ăia de n-au vândut ansamblurile până acum să le darâme şi să le facă din nou, zic. E soluţie, nu? Că oricum n-au bani să le mai termine.

Şi cum or pune ei ipotecă pe nimic… Şi cum naiba or evalua ei… Şi cum n-or pleca constructorii cu banii şi statul o să dea băncilor banii garantaţi şi nu o să mai ia nimic. Sunt convins că totul se rezolvă prin normele de aplicare. Sau ne explică Moise. Ha-ha! Oricum eu am boală pe Prima Casă. Adică mă oftic. “Mă încălzeşte interior gândul că se bucură alţii” şi “Las’ că alţii s-au ars muuult mai rău”.
Cum de ce? D-asta!

Am casă. Mi-am luat acum doi ani. Cu două camere, cu credit în euro de la Volksbank. Am cumpărat-o de la o cunoştinţă foarte apropiată şi am dat 70 de mii de euro. Piaţa era undeva la 95 de mii. M-am bucurat nespus. Aveam casă şi puteam să o şi plătesc. Acum un apartament ca ăsta e la 60 de mii. Pă-i frumos?

Şi a venit şi Prima Casă asta. M-am şi enervat. Avans 3 mii!? Păi eu am dat 25%. Adică 18 mii. Şi erau şi casele mai scumpe. Iar mă enervez. Sau, mai bine îi las pe alţii să se bucure.

Dacă nu mă grăbeam cu casa acuma îmi luam şi două Dustere. Unul cu banii jos – din avansul pe care l-am dat la casă şi unul în rate din diferenţa de rată.

Mai plânge cineva cu mine? Sau râdeţi toţi?

Să-mi iau chitară, zic. Sun un prieten care se pricepe şi ţine la bani. Îmi spune de Stagg – făcute în China – ieftine şi, culmea, destul de bune. Sigur peste ale noastre de la Reghin care sunt cam la acelaşi preţ.

Când cumperi un lucru made in China mergi la sigur. Poţi fi sigur că e ieftin şi la fel de sigur e contrafăcut şi prost. Mărturie stă firma – celebrele Adibas sau Nikei. Dar China face şi lucruri bune, pe care americanii sau europenii le fac pe muuult mai mulţi bani. Stagg e din Belgia. De lângă noi. Chitările le fac în China. Pe cele mai multe. Nu sunt tocmai gratis şi sună bine.

La Muzica nu mai aduc Stagg de un an. Explică vânzătorul de ce: s-au nesimţit. Le-au scumpit şi le fac tot mai prost. Au venit clienţii înapoi cu ele, iar ei nu vor să-şi strice firma. Şi tot el îmi spune: acum înţelegi de ce a venit Nokia să facă telefoane la Jucu şi nu a mai deschis o făbricuţă în Suzhou?

Dar de chinezi nu scapi. Niciodată. Mă uit prin magazin – Ibanez, Takamine, chitări japoneze. Ibanez chiar îmi făcea cu ochiul – îmi răsuna numele în minte, din adolescenţă. Aproape m-am hotărât. Ibanez să fie. Unde e făcut? În China. Cealaltă japoneză – Takamine? Tot prin vecini, în China.

Aaaa, nu-ţi recomand Ibanez. Îmi spune băiatul. Erau bune, acum câţiva ani. Le făceau în China, dar le făceau bine. Acum, de ceva timp, ba agaţă, ba îşi pierd din rezonanţă. Şi chiar dacă sunt mai scumpe decât Takamine, sunt mai proaste. Stăteam şi mă gândeam – oare n-or începe ăştia să recheme chitarele în service. Că aşa fac japonezii în ultimul timp. Cu maşinile, e drept.

Takamine să fie. 5 milioane şi jumătate. E din seria când chinezii o făceau bine. Cine ştie ce-or mai face de acum încolo. Că aşa sunt chinezii ăştia, dom’le, spune băiatul. Ei fac tot ce cântă şi costă sub 10 milioane. Aşa că orice ai lua la banii ăştia, tot made in China este. Marea problemă e că nici firma, fie Ibanez sau orice altceava, nu e o garanţie, atunci când vine din China. Aşa o fi ajuns cel mai mare exportator în 2009?

Oare un chinez în China câştigă mai mult decât un român în România? Adică dacă lucrează la aceeaşi firmă. Că dacă o ţin aşa chinezii ăştia, poate li se ia tuturor de ei. Şi poate peste ani voi lua un Ibanez făcut la… Mureş. De români. Sau de chinezi veniţi la muncă în România. Şi încă ceva. O fi adevărat că chinezii au reuşit să contrafacă şi ouăle de găină? Că aşa rezolvăm şi vechea dilemă – ce a fost mai întâi: oul sau găina? Simplu – au fost chinezii.

Adică ce-a făcut domnul Adrian Mutu? Ar fi luat sibutramină (ce-o mai fi şi aia? – a răsunat lumea întreagă). Cred că în ultima oră doamna Sibutramină a fost cea mai căutat treabă pe google din Italia până în România. Via Chelsea. Iar google spune că substanţa în cauză inhibă apetitul. Nu-ţi mai vine să mănânci. Şi, probabil, nici să iei cocaină. Cred că aşa a scăpat Mutu de dependenţa de droguri. Cu Sibutramină. Domne, ajută! Orice, numai droguri nu! Că scrie mare la Unirea – Drogurile strică tot, de sibutramină nu zice nimic.

Acum, sincer, îmi pare oarecum rău de Mutu. L-am înjurat mult timp. Apoi am zis că, na, omu’ merită o şansă. Poate două. Şi începuse să îmi placă măcar ca fotbalist, apoi şi ca… un fel de om – pentru puterea de a se ridica, bla-bla. Totul ca acum să ce? Să ia chestie din aia. Nu mai înţeleg nimic. Poate înţeleg alţii să-mi spună şi mie.

P.S.
Cred că de reacţiile adverse ale cocainei ştia Mutu când a tras. Dacă nu, a aflat – sunt de milioane!
Acum, ca să-l ajut, i le spun pe cele ale chestiei ăsteaia noi de a luat-o:
„Exista, bineinteles, si o serie de reactii adverse care pot aparea dupa administrarea sibutraminei: dureri de cap, constipatie, senzatie de voma si de gura uscata, insomnie, transpiratie abundenta, parestezii, palpitatii, ameteli, anxietate sau hipertensiune arteriala.” (eva.ro)
PLUS 4 ani de suspendare.
PLUS 2,5 milioane de euro salariu.
PLUS alte milioane dacă Fiorentina îi va cere daune, cum a făcut Chelsea.

Un cablu care iese din perete. De la vecinu’. Om bun – mi-a zis că nu vrea bani, că el aşa făcea cu Vasile. Dacă tot plăteşte, de ce să mai dau şi eu. E de la UPC, nu e digital, dar merge. Are şi HBO, are tot ce îi trebuie unui om cu televizor de 3 milioane, ca mine. Şi i-am zis că insist să-i dau bani şi el a dat să se supere.

Şi a fost bine un timp. Cablul vecinului meu, de la UPC, mergea bine. Până a început să nu mai meargă bine. L-o fi lovit cumva, cineva, din greşeală. Asta e. S-a reparat. Apoi s-a stricat iară. Nu s-a mai reparat, iar eu nu puteam – deşi acum sunt convins că era mai bine aşa – să-i bat la uşă vecinului.
- Salut vecine! Vezi că nu merge HBO-ul, şi CNN-ul cam are purici… Nu se face, mai ales între vecini. Îl repari şi tu? Şi mai repede că începe filmul ăla.
Şi oricum, de câte ori puteam să fac treaba asta? Aşa că m-am dus la uşă. Aveam acolo un mănunchi de cabluri. RCS&RDS. Ce bine, abia văd şi eu la GSP ce dreacu mai face Dayro cu brăţara de la gleznă. Internet – pac – sediu RCS.

bună ziua, bună ziua, aşa, deci uitaţi aici, deci semnaţi aici, şi cu HBO? bineînţeles că şi cu HBO, că doar de asta îmi bag, dar când vin băieţii? păi în două zile, maxim încă două, cu tot, cu decodor de HBO, e bine, merge, vine băieţii, montează, vă sună înainte, vai ce bine o să fie, puteţi să reziliaţi oricând, nu e problemă, şi după prima lună, dar nu sunt probleme, aşa sper şi eu, vă spun eu, şi zâmbeşte şi mă bucur cu nevasta că na, în sfârşit, o să fie iar bine.

Şi au montat. Repede, nici nu am apucat să-i văd la faţă prea bine. Nu aveam HBO. Câteva programe se vedeau naşpa. Cu purici aşa că bună ziua, ziua… Au venit băieţii. Au redus din semnal, se vede bine. Fără HBO. Păi de ce fără HBO iar, mă rog? Păi nu este decodoare, zic băieţii. Păi domna a spus că… este decodoare… Păi nu este, o fi zis şi ea, aşa, na, cum zici la clienţi. Doamnă, aşa ziceţi la clienţi, că mă supăr, ştiţi, şi io când mă supăr, nici nu ştiu ce fac, pentru că nu m-am supărat niciodată. Ştiţi, e o problemă… cam într-o săptămână, e posibil să vină.

Am mâncat sarmale, am băut, am stat, dar n-am uitat. Iau iar o doamnă la telefon. A cam trecut o săptămână, domană, ştiţi, decodor, HBO, să lăsăm imaginile să vorbească, dar nu au cum fără decodor…

Am încercat şi pe la cunoştinţe. Şi aflu că RCS&RDS nu are decodoare de HBO de aproape un an. Adică nu au deloc. Adică dacă RCS&RDS ar avea un frate, Marian, de exemplu, care vrea HBO pe cablu, RCS&RDS n-o să-i bage HBO lu’ frati-su. Că nu are. Aşa mi-au zis cunoştinţele.

bună ziua, bună ziua, păi se poate doamnă, uitaţi, o să şi înjur, îmi cer scuze, eu când mă enervez înjur şi dă-i şi luptă, şi doamna zice că aşa e, că nu au de mult timp decodoare, dar de ce nu mi-a zis şi mie duduia aia de la ghişeu când am făcut contract, sau de ce nu mi-a făcut cu ochiul sau ceva, zic, şi ea zice că na, acuma… şi eu că vreau să reziliez contractul, că mi-a zis mie tanti de la ghişeu că se poate imediat, pac-pac, dar nu se poate, că e pe doi ani, doar dacă vreţi să plătiţi tot abonamentul înainte, şi eu înjur, că m-am supărat, şi închid.

(CITIT REPEDE, PE NERĂSUFLATE, CRESCENDO)
Adică RCS&RDS îmi spune mie şi ţie şi ţie că ne bagă HBO a doua zi şi ei nu au decodoare de un an şi chiar dacă ar băga acum decodoare la alimentară la RCD&RDS va trebui să aştept mult şi bine până se termină iar????!!!!!!!!!!

Ei bine, da! Aşa că să strângem cu toţi telecomanda în mână, să băgăm la loc cablul care vine din perete de la vecinu’ şi să strigăm: să moară! să moară! de trei ori să moară! Şi apoi să ne enervăm. Că oricum plătim cablul încă doi ani de acum înainte. Probabil, fără HBO. Sigur probabil.

Păcat! Vine 2012 cu sfârşitul lumii şi nimeni nu s-a gândit să-l facă (apoi să-l şi propună) preşedinte peste toate mările şi oceanele. Şi întinderile de uscat, peste tot ce mişcă sau s-a oprit. Preşedintele lumii, cum ar veni. Omenirea are nevoie de unitate, de consens. De o palmă, să se trezească la realitate. Şi de umor de prost gust ca să poată râde ca proasta când o veni sfârşitul lumii. Pentru că s-ar demonstra că palma a fost trucată şi, pe cale de consecinţă, omenirea nu s-a trezit la realitate pentru că nu a primit nicio palmă. Şi, pe cale de consecinţa, va muri. Păcat!

Un om ca el… N-o să poată să conducă sfârşitul lumii. Sau lumea, la sfârşit. S-a mulţumit să se mulţumească, aşa, cu o ţară nici prea mare, nici prea mică, nici prea frumoasă, nici prea urâtă, nici prea-prea, nici foarte-foarte. Să o conducă doar pe ea la sfârşit. Păcat! Fratele Guţă ar fi cântat imnul omenirii. Ce frumos, ce poveste, să mori de catharsis în stare avansată. Pentru că, până la urmă, ce este omul? Un animal. Şi cine l-ar reprezenta mai bine, planetar, dacă nu domnia sa, domnu’preşedinte – un animal antisocial, dar politic. Şi cam atât.

SPER, TOTUŞI, CA ROMÂNIA SĂ PRINDĂ SFÂRŞITUL LUMII. Deşi nu cred şi e păcat pentrucă sunt convins că va fi tare frumos.

P.S.

La ţară, când eram mic, bunicii îmi spuneau că bibilica – pasărea – spune „păcat-păcat”. Aşa spun şi eu acum „păcat-păcat”. Ca bibilica. Nu pasărea.