afișări

Un eseu despre obsolescența programată

Irina Vasilescu

Am 28 de ani și sunt la al șaselea telefon mobil. Tata, când îl vede, îi deplânge starea, mă întreabă ce mai fac cu gioarsa aia și insistă să-mi iau altul. Mă întreb de ce.

Foarte proaspăt apăruta carte a lui Serge Latouche, Deteriorare garantată: Eseu despre obsolescența programată, la Editura Seneca, oferă câteva posibile răspunsuri. Scrie acolo despre cum produsele pe care le cumpărăm sunt gândite astfel încât să se strice ușor și să fie mai simplu de înlocuit decât de reparat. Urât, da, și cu un iz de teorie a conspirației, veți zice. Dar ceea ce m-a preocupat citind-o nu a fost neapărat proverbiala și îndelung condamnata fugă după profit a corporațiilor rele, ci efectele secundare asupra mediului: risipa de resurse naturale și crearea de deșeuri de care nu mai știm cum să scăpăm.

Autorul pune asta pe seama cercului vicios creat de publicitate (care creează dorința), credit (care oferă mijloacele de a o satisfacce) și obsolescența programată (care asigură reînnoirea nevoii).

Fără a fi neapărat un pumn amenințător ridicat către societatea consumistă, Deteriorare garantată pune obsolescența programată în context istoric (și se pare că nu e o practică chiar nouă) și economic, îi analizează efectele și, spre final, propune soluții (spoiler: de exemplu, putem încerca să mai renunțăm la obiectele de unică folosință).

Deși puritanii obiectivismului se vor simți jigniți de faptul că autorul adoptă o poziție mai mult decât clară, din fericire nu se califică în categoria cărților care încearcă să convertească. E mai degrabă de luat aminte.

*Serge Latouche va veni în România pentru a discuta exact această tematică și pentru a lansa oficial varianta în limba română a „Deteriorării Garantate” pe 22 și 23 martie. Participarea la evenimente este gratuită, în baza înscrierii. Detalii aici.*