103.742 afișări

Domnule Grindeanu, vă rog frumos să demisionați!

Moise Guran

Am ascultat multe opinii în aceste zile și voi continua să ascult și să comentez acest moment important pentru noi toți. Iar dacă judecătorii Curții Constituționale au refuzat, deloc surprinzător din partea lor, să tranșeze o problemă de mare apăsare a societății, vă voi explica azi unde cred eu că suntem. Pe 1 februarie, seara, venit din Piața Victoriei, am scris un articol în care îi ceream Premierului Grindeanu să nu facă cumva surpriza de a demisiona, înainte de a abroga Ordonanța 13. A abrogat-o și îi mulțumesc pentru asta, indiferent ce l-a determinat să facă acest pas și indiferent că Ordonanța 14 are problemele ei, care mențin suspansul. Grindeanu a făcut chiar mai mult, a oprit nebunia lui Iordache de a grăbi un proiect de lege în Parlament, cu aproximativ același conținut ca și Ordonanța 13. L-a demis pe Iordache și acum Dragnea pare a-i trimite semnale lui Grindeanu că trebuie să demisioneze. Ei bine, pentru prima dată, sunt de acord cu Dragnea și îl rog pe Premierul Grindeanu să demisioneze. Dar din alte motive…

Energiile dezvoltate în această perioadă de starea de pericol pe care societatea a perceput-o sunt covârșitoare pentru oricare cetățean decent, ceea ce nu înseamnă că bunul simț a devenit dintr-odată răspândit ca aerul în România. Nu! Uitați-vă în jur! De la comunicatul Academiei, la descinderea poliției locale la cetățeanul care făcea proiecții în Piața Victoriei și până la decizia Curții Constituționale de a nu se implica printr-o tranșare definitivă într-o problemă de mare frământare a societății… Semnele oportunismului călduț, jegos, ne arată că suntem departe încă de a fi o națiune puternică, fără prea multe caractere mignone în posturi cheie. Dar astea sunt lucruri care nu se rezolvă de azi pe mâine, ci în timp, prin educație și, deseori, abia prin schimbarea unor generații.

În dimineața zilei de 31 ianuarie 2017, imediat după apariția în Monitorul Oficial a Ordonanței 13, am avut senitmentul că, la fel ca de multe ori în istoria noastră, n-am căzut în prăpastie, am fost aproape, chiar am alunecat după brânciul dat de acest guvern, dar o mână coborâtă parcă din cer, ne-a apucat de păr și ne-a salvat, ne-a mai dat o șansă – mai aveți zece zile! Nu-mi venea să cred! Părea o minune dar, erau totuși doar zece zile…

Iar apoi a urmat marea descătușare, acel count-down dramatic ce a tensionat și a alertat națiunea mai mult chiar decât ordonanța în sine, culminând, în seara zilei de 5 februarie cu ieșirea în stradă a 5-600 de mii de oameni, în toată țara, în ciuda faptului că deja, în aceeași zi, guvernul dăduse o altă ordonanță ce o abroga pe prima.

Nu intru acum în fondul problemei, lumea tot discută despre acest pericol (care n-a trecut câtă vreme e în Parlament OUG 14) și neîncrederea rămâne. Totuși, cel mai mare rău ce i se poate întâmpla societății, după această explozie de emoție și tensiune, este să fie înfrântă. 

M-am uitat cu mare atenție la acești tineri care ies, încă mai ies în fiecare seară în stradă… ei fac parte dintr-o altă generație. Nu e o generație care să moară în tăcere, care să stea cu capul între urechi, ridicând din umeri, acceptând compromisul, e o generație care are forța construcției și energia înnoirii… nimic n-ar fi mai dramatic decât frângerea acestor aripi. Poate că unii (nu știu câți) vor pleca din țară… deși mulți dintre ei abia și-au descoperit patrotismul. Dar poate tocmai de aceea, o înfrângere i-ar putea face să aibă revelația falsă a inutilității lui. Ar fi tentați să urască România și tot ce reprezintă ea, greșind totuși profund, dar fiind împinși de un prezent absurd să creadă că Istoria și soarta noastră sunt inevitabil legate doar de corupție și trădare, fără speranțe și fără viitor.

De aceea cred, domnule Grindeanu, că trebuie să demisionați. Sunt conștient că schimbarea guvernului nu ne garantează nicicum că următorul nu va fi unul tot de marionete, în care, poate, Dragnea va introduce oameni chiar mai hotărâți pe rele decât dumneavoastră sau Iordache. Acesta ar fi un calcul de oportunitate, iar când sute de mii de oameni ies în stradă pentru un principiu, oportunitatea nu mai intră în discuție. Înclin chiar să cred, domnule Grindeanu că sunteți cel care a salvat în final situația, dar nu, asta nu vă permite să rămâneți, căci tot dvs ați acceptat-o inițial. Chiar dacă evenimentele acestor zile nu vă trec în galeria eroilor neamului, chiar dacă demisia guvernului nici măcar nu închide neliniștile acestei societăți trezite (iar Revoluția va continua sub altă formă) vă asigur domnule Premier că decizia dvs de abrogare a Ordonanței vă va permite să vă întoarceți liniștit la Timișoara, sau să rămâneți la București, dacă doriți, nu contează, dar să vă priviți în ochi copiii, vecinii și prietenii. Un singur lucru trebuie să mai faceți:

E timpul să demisionați tocmai pentru a valida energia minunată a acestor tineri și încrederea pe care au căpătat-o în forța lor, ca generație. E forța care va schimba în bine România.