afișări

Nu cred că va ceda niciunul!

de Moise Guran

Deja se separă apele și, deși situația politică e azi mai complicată decât ieri, mie mi se pare că abia ne apropiem de clarificări. Scurt – președintele Iohannis a refuzat nominalizarea doamnei Shhaideh pentru funcția de premier, Liviu Dragnea a anunțat apoi că alianța PSD-ALDE și-a luat termen până mâine să ia o decizie și în privința nominalizării, dar și într-o eventuală deschidere a procedurii de suspendare a președintelui. Ambele tabere au manifestat așadar prudență, fiecare a tras minimum de cartușe cu putință, încercând să evalueze cât mai bine ce urmărește celălalt. Haideți să îi luăm pe rând.

iohannis dragnea

Nu consider o greșeală mișcarea președintelui Iohannis de a nu da explicații în legătură cu refuzul său de a o nominaliza pe Sevil Shhaideh pentru funcția de premier. Dar ar fi bine să le aibă și să fie credibile. Dacă a jucat o cacealma, are mari șanse ca aceasta să i se întoarcă în față. Dragnea s-a poziționat deja pentru asta și, destul de probabil, va reînnoi nominalizarea doamnei Shhaideh, în cazul în care simte că Iohannis nu poate susține public cu argumente refuzul. O astfel de situație l-ar reduce pe Klaus Iohannis la situația lui Traian Băsescu din 2009 (ce ironie!) când o majoritate l-a propus pe Iohannis pentru postul de premier iar Băsescu a zis că e mai bun Negoiță, că e tot primar.

Prin refuzarea doamnei Shhaideh fără alte explicații, președintele Iohannis crește tensiunea, excită practic opinia publică, pregătind-o chiar de aprindere. Șiret, Dragnea și-a dat seama de asta și a evitat o manevră de tipul sărit ca proasta din baie, căci ce altceva ar fi fost o pronunțare chiar azi a pesediștilor de repropunere a doamnei Shhaideh? Simțindu-se în șah, Dragnea a preferat să nu facă o mișcare decisivă, nici pe linia suspendării, nici pe cea a renominalizării doamnei Shhaideh, ci doar să amenințe că poate uza de amândouă.

În același timp, trebuie să fi observat cu toții (dar poate nu le-ați dat importanță) câteva accente naționaliste (băi, cât tupeu!) în discursul lui Dragnea… A subliniat că SRI-ul n-ar fi dat un aviz negativ, lăsând deci de înțeles că, dacă a dat negativ, a dat altcineva, iar apoi a escaladat paranoia cu românii care nu mai vor să decidă alții pentru ei (cine? ei, cum cine? americanii lui Chirilă, normal!) îndreptându-se cu pași repezi, dar măsurați atent, spre scenariul despre care vă scriam ieri, spre finalul articolului – diversiune externă combinată cu subversiune internă.

La rândul său și Dragnea a făcut un joc de scenă pentru publicul său, vorbind calm, puțin trist, apoi mai clocotit, vorbind de suspendare, dar numai dacă e în interesul țării… ce să mai, tot un fel de excitare a oastei, diferită și oastea și metoda de cea a lui Iohannis, dar o poziționare evidentă, în așteptarea unei coliziuni directe.

Trăgând linie și adunând, mie mi se pare că doar pesediștii îl mai pot opri pe Dragnea să declanșeze bătălia totală, planul lui ăsta este… va merge cu Shhaideh, riscând chiar ca Iohannis să vină apoi cu dovezi care i-ar putea diminua semnificativ popularitatea lui Dragnea, expunându-i parțial și intențiile și lipsa de scrupule. Dragnea se bazează poate și pe corul televizat despre care el crede că poate influența semnificativ opinia publică, iar în cazul în care Iohannis va încerca o coalizare a cetățenilor și instituțiilor va merge până la capăt, transformând această bătălie într-un război național de eliberare de americani. Dar ambele lui scenarii duc într-un loc periculos tot pentru el – noi alegeri. Fie anticipate, fie un referendum de demitere a președintelui.

De aia vă spun, dacă Iohannis nu joacă cumva o cacealma de tipul Băsescu, sau dacă Dragnea nu va fi cumva oprit de propriul partid (nominalizarea unei alte persoane decât Dragnea sau Shhaideh putând rezolva totuși situația) atunci… atunci puneți-vă centurile de siguranță! Urmează pentru țara noastră niște hurducături politice în care ne vom da cap în cap, încercând să înțelegem de unde nu venim și încotro nu mai ajungem.