Înregistrare România în Direct: O discuție anonimă despre violența de dincolo de aparențele unei familii liniștite

Publicat la data de de Biziday

România în Direct se aude la Europa FM. Pentru a intra în direct (între 13.15 și 14.00) sunați la 0372/069.599, număr cu tarif normal.

This entry was posted in ÎNREGISTRĂRI. Bookmark the permalink.

Comentarii prin facebook

10 răspunsuri la Înregistrare România în Direct: O discuție anonimă despre violența de dincolo de aparențele unei familii liniștite

  • Andra
    Noiembrie 24, 2016 la ora 20:21

    Prin filme, în scoli sunt clase de detenție unde sunt trimisi copii când fac boacăne și sunt supravegheați de un adult.
    Numai sa fie pedeapsa corecta, pentru o înjurătură 3 genoflexiuni, nu trimiși la Ocna ca în comunism.
    Unii au mai multa energie și poate au nevoie de mai multe ore de sport și poate niște suplimente de minerale, Mg etc.
    Ciudat ca primesc zilnic același corn din faina alba, fără niște seminte, umpluturi mai variate, suplimente de minerale, omega 3.
    Și în familie o soție poate vrea sa corecteze comportamentul prin consiliere, mediere, spălat de vase 5 luni de vinovat. Exista astfel de servicii de consiliere decontate de Casa? Politia/ medicii ar trebui sa îi trimită undeva sa îi consilieze, așa scade costul chemării politiei prea des.

    Răspunde
     
  • Constantin
    Noiembrie 24, 2016 la ora 19:58

    Extrem de interesantă psihanaliza în direct la radio, Freud ar fi invidios; pe alte meleaguri ea a devenit o obișnuință. În fine,… dacă tot ne pricepem la de toate, îndrăznesc și eu să fac câteva observații. Prima, cu privire la psihologia socială. Nu fac trimitere la manuale, Le Bon si alte alea, accesul la ele este la îndemâna doritorilor. Grupurile se auto-organizează în mod natural. Dacă vorbim despre grupul din fața blocului, în cartier, cel care este mai tare devine individul dominant, adică pe străineză, lider. Societatea, în decursul zecilor de mii de ani a instituit reguli, care diferă de la o cultură la alta. Violența este esențialmente o chestiune culturală. Cu numai cinci sute de ani in urmă, Da nene! cine era mai tare în paloș, ăla era șeful! Istoria ne arată că într-o societate violentă, cultul violenței este lecția de supraviețuire. În condiții extreme, întoarcerea la comportamentul instinctual este mai frecventă decât crede „lumea bună” de la radio. Panica din grupurile aflate în pericol este un exemplu aflat la îndemână (bărcile cu refugiați naufragiate, spre exemplu).

    Răspunde
     
    1. Constantin
      Noiembrie 24, 2016 la ora 20:15

      Dacă-i cu psihanaliză, am să vă povestesc ceva din copilărie, cu detașare, pentru că au trecut multe decenii de-atunci. Tata nu m-a lovit niciodată și mi-a interzis să lovesc pe cineva. Dacă mi se întâmpla ceva neplăcut trebuia să-l anunț. Am crescut în Berceni, cartier muncitoresc. Unii copii au interpretat firea mea relativ liniștită drept slăbiciune și m-au lovit, deși fizicul meu a fost mereu peste media celor de aceeași vârstă, și au câștigat astfel o poziție dominantă în grup. Tata fie nu i-a găsit, fie i-a prins mai târziu și le-a spus că „nu-i frumos”. După aia, pe lângă violențele fizice eram ironizat că l-am chemat pe tata. Nu i-am zis nimic tatei, dar când primul a încercat să mă mai lovească, am reacționat și l-am lovit mai tare. N-a trebuit să mă bat mult, nu mi-am schimbat temperamentul și n-am devenit o persoană violentă, mi-amintesc că am bătut vreo doi sau trei copii care au mai încercat să mă lovească, după care am căpătat respectul lor și nimeni n-a mai încercat. Nici eu nu am provocat violențe. Mai târziu am făcut sport etc. iar de pe la 16-17 ani puțini din mediul în care mă aflam ar fi avut curaj să mă agreseze fizic. Modelul filmelor este unul real, funcționează.

      Răspunde
       
    2. Constantin
      Noiembrie 24, 2016 la ora 20:29

      Regulile sociale (exprimate prin norme legale, sociale, cutume, obiceiuri, folclor etc.) au limitat violența din motive de eficiență (există o amplă teorie). Războaiele contrazic totuși aceasta teorie, deschizând însă perspective către alte teorii…Ceea ce am arătat în povestea anterioară e că am învățat instinctiv să mă apăr. Conjunctural, apărarea poate fi violentă, ori pașnică, prin forțe proprii, ori cu ajutor, public-instituțională, sau privată șamd. Prin urmare, un copil din Ferentari trebuie să se apere într-un fel în grupul cu care se joacă în spatele blocului, altfel față de violențele domestice și altfel la școală. Pentru ca astfel de situații să-si găsească rezolvarea, societatea a inventat mecanisme specifice de protecție față de indivizii care manifestă comportamente antisociale. Poliție, DGASPC etc. Barnevernet este o instituție extrem de utilă. Protestele cetățenilor (nu doar români) au fost împotriva acțiunilor EXCESIVE ale acesteia, nu pentru că părinții au o anumită confesiune religioasă (frații au fost separați, traumatizați psihic etc.). De fapt, problema esențială este că în patria noastră NU FUNCȚIONEAZĂ instituțiile (Poliția, DGASPC etc.).

      Răspunde
       
    3. Constantin
      Noiembrie 24, 2016 la ora 20:38

      Ca cetățean, nu trebuie să mă apar singur, nu vecinii trebuie să mă apere de agresiuni etc., am mai discutat în spațiul acestui blog despre violențele din mijloacele de transport în comun, ori în traficul rutier. Odată anunțați, cei abilitați ar trebui să intervină eficient. NU o fac. Politia NU intervine atunci când, spre exemplu, soția agresată cere sprijin, sau dacă vine, nu face nimic, iar ea rămâne cu agresorul. Copilul agresat la școală, dacă reclamă, este bătut ulterior și mai rău, iar agresorul nu pățește nimic pentru că „trebuie integrat social”. Nu persoanele trebuie să facă mai mult împotriva violenței, ci INSTITUȚIILE, pentru că în patria noastră aplicarea legilor se face discreționar și se poate tranzacționa. Suntem, într-adevăr, săraci pentru a construi instituții solide, care funcționează eficient indiferent de persoanele care le populează. Este nevoie de resurse materiale și decizie politică pentru aceasta. Nu înăsprirea legilor este soluția ci pur și simplu aplicarea celor existente.

      Răspunde
       
  • DFG
    Noiembrie 24, 2016 la ora 19:13

    Linia dintre disputele normale și hărțuirea violentă este foarte subțire. Din păcate dacă nu este conștientizată poate degenera foarte ușor. Cred ca de multe ori învățătorii și profesorii nu au autoritate exact din cauza sistemului clientelar și de pile, dar probabil sunt și cazuri de nepăsare.
    Personal accept natura umană și cred că trebuie să canalizăm latura agresivă către sporturi chiar și de contact unde pe lângă violenta se învață și autocontrol.
    Rămâne problema familiei, locul unde copii se formează și problema individualității ce ne face să nu vrem să ne cunoaștem vecinii și să ne implicăm în problemele comunității din care facem parte.

    Răspunde
     
  • nelu
    Noiembrie 24, 2016 la ora 18:12

    Salut Moise!
    am ascultat emisiunea de azi….
    toti avem o responsabilitate…dar putin suntem preocupati de rolul de parinte…de aceea CRED ca ar trebui sa fie o problema de SIGURANTA NATIONALA…DE MOSTENIRE PESTE VEACURI… a statului roman sa conceapa un program de „testare” …educare aparintilor…dam examene si teste pt orice dar oricine poate sa fie parinte fara nici o verificare….iti dau 2000 lei prima pt ca ai facut un copil…dar faci 6 ore de informare…iti dau alocatia dar mai vii 2 ore la 3 luni…pe tv national..reclame educative,emisiuni, telenovele…100 de ani zi de zi pina cand…

    Răspunde
     
  • roby_ss
    Noiembrie 24, 2016 la ora 15:48

    O emisiune care mi-a adus aminte de ce va urmaresc de cate ori am ocazia. Va multumim pentru emisiune si pentru tema aleasa. Sanatate multa va doresc.
    Cu stima.

    Răspunde
     
  • narcis purice
    Noiembrie 24, 2016 la ora 14:01

    Bună ziuaI

    Adînc punctat:”opinia feceboock”.
    În perioada cît am fost elev(1975-1987) erau fregnente replici de genul: Nu-ţi convine.ieşi pe culoar!-dacă se ieşea pe culoar se descărcau nervii.şi redeveneam colegi.
    Despre violenţa domestică:

    Proaspăt întors acasă,după efectuarea stagiului militar obligatoriu,i-am dat un pumn în gără Tatei(ajunsese acasă depăşind termenul legal prevăzut pentru deplasarea de la locul de muncă la domiciliu şi ,la o reamarcă nefericit făcută de Mama,am avut acel impuls);regret gestul acesta.
    În “Lumea celor care nu cuvântă” puii fraţi dreprind comportamentul specific comportamentului instinctului de conservare prin ce nouă oamenilor ni se par barbare.
    Suntem produsele societăţii în care vieţuim(rezolvarea să fie creearea mai multor locuri de muncă în domeniul psihologiei?-implicit pregătirea câtor mai mulţi specialişti în domeniu).

    neanonim

    Răspunde
     
    1. narcis purice
      Noiembrie 24, 2016 la ora 14:09

      … prin jocuri ce nouă..

      -după atîţia ani trăiţi ce am văzut transmis de televiziuni(fata bătută)mi-o întors stomacul pe dos-şi ceea ce a fost transmis şi faptul că s-a transmis.

      Răspunde
       
 
 
Adaugă comentariul
 
 

Emailul nu va fi făcut public. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.

Nume: *
Adresa de email: *
Pagină web
Comentariul*
 caractere rămase