afișări

Ce am reușit și ce n-am reușit, în acest an trecut de la Colectiv…

Moise Guran

Fiecare a înțeles în felul lui tragedia de acum exact un an și, dacă mulți au impresia că nimic nu s-a schimbat între timp, eu cred că s-au schimbat fix atâtea lucruri câte se puteau schimba într-un an. Colectiv a fost o revoluție, dar, la fel ca orice revoluție, Colectiv putea fi doar revoluția unora. Cu aceia mi-am propus eu să vorbesc în acest articol.

colectiv bucuresti

Schimbarea clasei politice nu se poate produce decât prin alegeri și, categoric, este imposibil de produs dintr-odată. Și totuși, zeci de mii de oameni au ieșit în stradă în toate orașele mari ale României cerând, pe cât de justificat pe atât de naiv, schimbarea clasei politice. De ce? Pentru că ucide corupția, dar, așa cum avea să se dovedească prin dezvăluirile Hexipharma, corupția mai ucisese și până atunci, pentru că vrem spitale nu catedrale, dar nu-i adevărat, unii preferă catedrale, energii, vraci, vrăjitoare, confundând căutarea sufletului cu un soi mercantilism mistic în care îi dai lui Dumnezeu supunere și primești la schimb sănătate, iar asta pentru că vrem Educație, dar ni s-a însămânțat în cap ideea perversă și nocivă că Educația e numai și numai despre bani.

Desigur, nu toți românii gândesc așa.

Colectiv este până la urmă revoluția unor elite, a celor care nu cer nimic de la nimeni, crezând că astfel vor fi lăsați în pace, a unei elite educate, cu job bun la corporație și abonament la Game of Thrones, a celor care cred că libertatea e veșnică, e primită și indiscutabilă, a celor care nu fac politică și nu înțeleg legătura dintre politică și democrație, a celor care nu credeau că ar putea exista o legătură între rock și corupție sau că într-o seară liniștită de vineri se poate produce o traumă națională.

Vineri, ascultând în mașină emisiunea Avocatul Diavolului m-a scos din sărite domnul Cristian Tudor Popescu, care susținea că mulți comemorează azi un an de când Ponta a fost răsturnat de la putere de bubuli care au pus la cale arderea a 64 de copii ca să poată da vina pe Ponta. Până la finalul emisiunii mi-am dat seama că m-am enervat degeaba, dl CTP are dreptate. Sunt și dintre aceștia destui. Dar cei mai mulți români probabil empatizează pur și simplu cu părinții victimelor din Colectiv, fără a face neapărat o legătură nici cu o cauză antisocială – Corupția care ucide, dar nici cu efectul pur politic al revoluției elitiste ce a dus mai întâi la răsturnarea guvernului Ponta iar apoi la replierea tactică ce a coalizat exact clasa pe care Revoluția aceea o voia schimbată.

Și acum hai să vedem ce am făcut și ce n-am făcut în acest an.

Categoric schimbarea clasei politice NU s-a produs, dar nici nu avea cum. Am avut alegeri locale la care, într-adevăr, au câștigat și penali de după gratii. Dar au câștigat și oameni noi, unii independenți, alții în partide abia încropite, sau, cel puțin au ieșit mai în față.

Revenind la tensiunea acelor zile, în care zeci de mii de oameni cereau schimbarea clasei politice, așteptând parcă emergența unui Mesia dintre ei, de acolo din stradă, aș vrea să spun că, probabil, președintele Klaus Iohannis a luat cea mai bună decizie pe care o putea lua la vremea respectivă. Sigur că Dacian Cioloș, pe care l-a numit premier nu are un aspect mesianic și bineînțeles că nici guvernul său de tehnocrați nu a reușit să realizeze foarte multe din ce și-a propus. Dar, cel puțin, în acest an trecut de la Colectiv, acea mulțime elitistă care a cerut altfel de politicieni a avut reprezentarea cât de cât exactă a unui alt mod de a face politică. Nu mă refer doar la Cioloș ci la mai mulți membri ai cabinetului său – Vlad Voiculescu, Pâslaru, Tudorache, Ghinea, dar și alții mai din spate (cum ar fi Cătălin Drulă, consilierul pe infrastructură) pe care nici facebookul nu-i știe, toți aceștia ne-au arătat concret cum poate arăta altfel clasa politică. Unii au intrat deja pe listele viitoarele alegeri, alții nu și nici nu vor intra, dar măcar acum știm ce vrem, știm că nu vom avea nici coborâri nici înălțări la ceruri, că Mesia e în primul rând om, supus greșelii, îndoielii, ezitării, am învățat că resursa de politică altfel e aici, în resursa intelectuală a nației noastre, trebuie doar să se implice și să ne implicăm și noi mai mult, alături de ea.

Cu voia dumneavoastră, dar în niciun caz ultima pe listă, aș include-o în această resursă tehnocrată a nației și pe Laura Codruța Kovesi și pe colegii ei mai puțin cunoscuți din DNA, care nu au venit nici după Colectiv, nici aduși de Cioloș, nu fac parte din Guvern, dar au un rol esențial în societate, sunt aici de ani de zile și duc o luptă de-a surda, aparent fără șanse dar de fapt cu multe rezultate care ne-au redat optimismul, cu această clasă politică infectată de corupție.

Așa se schimbă România, dar aceste schimbări durează și nu toți avem capacitatea să le sesizăm atunci când ele se petrec, căci se petrec treptat.

Bineînțeles că sistemul politic s-a repliat, s-a coalizat și îi va crucifica pe acești oameni. Bineînțeles că mesajul sau faptele lor nu au ajuns sau au ajuns distorsionate la marea masă care crede că un an de la Colectiv e un an de când a fost răsturnat Ponta. Acea masă este ostatica televiziunilor politice, care chiar dacă difuzează de exemplu azi ipocrit filme despre Colectiv, o fac doar pentru că sensibilizarea emoțională face audiență.

Bineînțeles că în Sănătate reformele încercate de Vlad Voiculescu au fost deturnate. Bineînțeles că în Educație tentativa de a schimba prin concursuri fără influență politică directorii de școli a fost blocată. Bineînțeles că reforma din Administrație a fost și ea blocată, dar chiar schimbarea democratică prin alegeri este mult afectată de o lege electorală ce conservă și chiar augmentează avantajul partidelor existente.

Dar, vă întreb, pe voi ăștia care ați ieșit în stradă acum un an, după Colectiv…

Cum rămâne cu the day we give in?

Chiar credeați sincer că va fi ușor?

Chiar v-ați imaginat că impresionat de tragedie sistemul își va pleca rușinat privirea și va ceda fără luptă?

Chiar sperați comod că după ce ați ieșit în stradă până și voi, cei independenți, cei care nu vor nimic de la nimeni, că gata, vă veți putea întoarce la viața liniștită de corporatiști, la familiile și la serialele voastre HBO?

Oh, nu, prieteni! Ceea ce s-a întâmplat în acest an era previzibil, logic, ba chiar, oarecum firesc. Libertatea, democrația, bunăstarea, curățenia morală a societății, acestea nu sunt chestii date din născare, chiar dacă așa scrie în Constituție. Ți le iei singur și trebuie să lupți permanent pentru ele. Nu, nu se obțin nici într-un an, dar nici în cinci sau în două’j’cinci nu poți să zici gata dom’le, s-a rezolvat, eu mă retrag.

În acest an trecut de la Colectiv n-am obținut nimic și am obținut totul. Acum știm ce vrem, ce putem și, mai ales, în acest an am învățat să ne implicăm dincolo de ușa casei noastre din suburbii, dincolo de confortul călduț al unei slujbe bune, dincolo de senzația mincinoasă că ceea ce se întâmplă în restul României nu ne afectează. De fapt, prietene corporatist, elitist, student, rocker sau doar om cu bun simț, doar dacă ții cont de toate astea, poți ajunge lesne la concluzia că un miracol s-a produs în acest an în țara noastră.

Miracolul, trezit de tragedia de acum un an, ești pur și simplu tu, cel de azi.

Ne vedem la Universitate.