Când politicienii racolează jurnaliști pentru alegeri…

Moise Guran

Pentru că suntem pe punctul de a intra în perioada electorală, o să vă spun câteva opinii referitoare la intrarea jurnaliștilor în politică, așa doar ca să aveți idee cum se vede treaba și din partea asta, dinspre noi, spre dumneavoastră publicul-electorat. Mai zilele trecute Alina Gorghiu a produs valuri și de răutăți și de aprobări mustăcite, printr-o invitație lansată unor realizatoare tv de a intra pe listele PNL. În tabăra ailaltă, la PSD, un jurnalist care a făcut carieră atacând PSD-ul pare că a luat țeapă anunțând el însuși că va fi pe listele acestui partid, chestie negată ulterior de Liviu Dragnea. Nu contează, ceea ce o să vă spun acum, vă spun în nume personal, nu cer nimănui să fie de acord cu mine.

Impresia că jurnaliștii ar fi mai bine pregătiți profesional decât politicienii pe care îi critică este cel mai des una falsă. La fel ca și pe politicieni, pe jurnaliști tot poporul îi alege, cu telecomanda, deci calitatea lor este apropiată de cea a alegătorilor lor, telespectatori, ascultători sau cititori. Logic, o nație nu poate avea deci politicieni preponderent proști dar jurnaliști preponderent vrednici. Cum e nația în majoritate, așa sunt și politicienii, așa sunt și jurnaliștii.

Ceea ce nu înseamnă că noi toți ne respectăm publicul la fel și că fiecare dintre noi își consideră audiența ca fiind cea mai deșteaptă din lume. Nu, uneori este vizibil cu ochiul liber faptul că numeroși jurnaliști își bat joc de inteligența propriului public, considerându-l prea prost ca să simtă o manipulare, un sofism, sau o atitudine populistă. Da, jurnaliștii sunt deseori populiști, la fel ca politicienii, ei nu cerșesc însă voturi ci spun publicului ceea ce publicul vrea să audă, prostituându-se astfel, cel mai des pentru un rating mare. În esență, politicienii și jurnaliștii au ADN-uri foarte similare.

Căutarea unei audiențe de calitate presupune o condiție și un risc. Condiția este ca jurnalistul însuși să fie o personă de calitate, iar riscul este ca jurnalistul să moară de foame, fie pentru că nu convinge un telespectator deștept, fie pentru că nu găsește suficienți de acest fel.

Sunt două situații în care un jurnalist decent, nu vorbesc acum de oportuniști, face pasul dinspre haiducia fundamentală a acestei meserii spre boiereala murdară deseori a lumii politice – cea în care jurnalistul se ia pe sine atât de mult în serios încât ajunge la concluzia că nația nu mai poate fără el și ideile lui, asta este una, iar a doua situație este cea în care se epuizează profesional și vrea pur și simplu altceva.

Atâta doar că alegerea de a intra în politică e un bilet doar dus. Niciun jurnalist întors din politică, și sunt cazuri, nu mai poate fi luat în serios ca jurnalist. Asta pentru că încrederea unui public deștept nu o poți trăda decât o dată.

Să vă explic care e treaba cu trădarea asta…

Fiecare dintre noi cei care vă vorbim la radio, la televizor, sau prin texte scrise pe bloguri sau în ziare suntem musafiri în casele sau în mașinile dumneavoastră, luați micul dejun, prânzul sau cina cu noi, poate doar vă însoțim pe drumuri mai lungi prin țară, sau mai scurte, spre serviciu. Cu vremea vă obișnuiți cu noi, deveniți familiari cu noi, îl preferați pe unul sau pe altul dintre noi, transferându-ne implicit un grad mai mare sau mai mic de popularitate. Ei bine, exact popularitatea asta o vor politicienii de la jurnaliștii cărora le fac oferte de a candida, doar nu credeați că pentru inteligență îi racolează. Iar un jurnalist care acceptă o astfel de ofertă, tocmai și-a tranzacționat popularitatea respectivă și, implicit, încrederea pe care i-ați acordat-o, primindu-l zilnic în sufrageria și în familia dumneavostră.

Raționamentul nu se aplică însă actorilor sau vedetelor de șouri tv, căci aceia, spre deosebire de jurnaliști, nu sunt obligați să spună adevărul. Ei oricum au devenit populari jucând un rol, intrând în politică schimbă doar piesa.

Poate candida un jurnalist la primărie, la parlamentare sau la președinție? Desigur, acesta este un drept fundamental. Dar și-ar face un bine și lui și credibilității acestei bresle, dar mai ales ar face un bine publicului-electorat, dacă ar lua o pauză între microfon și fotoliul de demnitar. Nu dau cu pietre și nu condamn pe nimeni, dar iertați-mă dacă nici nu pot aplauda oameni care pleacă de pe ecranul televizorului sau de la microfonul radioului direct în campanie electorală.

stiri verificate
This entry was posted in Diverse. Bookmark the permalink.

Comentarii prin facebook

14 răspunsuri la Când politicienii racolează jurnaliști pentru alegeri…

  • Ovidiu
    Octombrie 17, 2016 la ora 06:49

    Daca esti cu adevarat pregatit, poti si ti se iveste ocazia, poate ca datoria fata de tara ar trebui sa primeze celei fata de audienta, cu riscul mentionat de tine, e un proces ireversibil.
    Nu poti sa critici, analizezi, apreciezi un proiect, o lege etc fara sa fii foarte bine pregatit, iar daca stii ce e rau inseamna ca stii si ce trebuie modificat sa devina bine…Prea multi oameni capabili stau cuminte acasa, la un serviciu caldut si nu doresc sa faca marele pas spre a implementa, imbunatati ceva in tara asta.

    Răspunde
     
  • Andrei
    Octombrie 16, 2016 la ora 21:13

    Totusi,principala problema este ca bunicii se lasa usor manipulati de catre TV,iar parerile anumitor jurnalisti sunt prea subiective(sunt pareri , fortate’),orientandu-i pe acestia catre minciuna.

    Răspunde
     
  • speranta R
    Octombrie 16, 2016 la ora 10:39

    Imi place mai mult sa citesc pe aici dar, cand gandurile nu ma lasa, mai si scriu.
    As dori,daca se poate sa faci o dezbatere Bob Dylan;ma mira ca multi scriitori de pe aici si.. acolo,nu au realizat mesajul,acum cand lumea fierbe, IAR.
    Bob a militat toata viata in scrierile si cantecele lui pentru pace si pentru ca cei ce au ajuns SUS, sa nu uite de unde au plecat;
    Eu te aseman cu el si deasta te urmaresc; imi place ca nu renunti chiar daca unii maraie….

    Răspunde
     
  • speranta R
    Octombrie 15, 2016 la ora 11:20

    nici,
    ti se potriveste numele deoarece nu ne spui nimic;
    „e usor a scrie versuri,cand nimic nu ai a spune”;
    nimeni nu-i perfect si, noua, celor adevarati ne place Moise pentru ca are substanta,ca ne transmite ceea ce gandeste,ceea ce s-a intamplat si, din reactiile ascultatorilor si cititorilor alegem esenta,devenim mai luminati si mai greu de manipulat ,cum ar vrea profitorii, bani multi fara munca;
    Moise munceste si strabate tara cand de multe ori nu-i este usor;
    este ADEVARAT si noi de-asta il iubim….

    Răspunde
     
  • nici*
    Octombrie 15, 2016 la ora 03:07

    Salutare,
    Intervin doar cu o neinsemnata corectura gramaticala, sunt sigur ca din graba a aparut in text un astfel de fragment care ia la tranta limba romana, citez: „considerand-ul prea proast”, am incheiat citatul.
    Citesc de mult ce se scrie aici si nu am remarcat greseli pana acum. Poate e blestemul puiului de urs executat nevinovat?
    Editia RiD cu ursul a fost de departe cea mai slaba de cand ascult aceasta emisiune, Moise avand o prestatie lamentabila. Nepregatit, neinstruit, in goana dupa senzational, asa s-a prezentat la emisiune.
    Multumesc pentru atentie.

    Răspunde
     
    1. Biziday
      Octombrie 15, 2016 la ora 09:51

      E interesant ca ati ales tocmai la acest articol sa ma urecheati ptr emisiunea cu ursul. Daca nu remarcati greseala as fi zis ca nu l-ati citit. Rezum- din respect si pentru mine, dar si pentru dvs, eu va spun ce cred, nu ce vreti sa auziti. pentru asta aveti multi alti jurnalisti.

      Răspunde
       
  • dan
    Octombrie 14, 2016 la ora 19:28

    Chapeau, Moise.Fara comentarii.

    Răspunde
     
  • radub
    Octombrie 14, 2016 la ora 19:12

    Da,din păcate jurnalismul,preoția,avocatura,politica și actoria au ceva de bază în comun, minciuna sau manipularea „adevărului„ pt. a malipula părerile unui public „naiv,credul,etc„ mai mare sau mai mic după caz,exclusiv în interes propriu și foarte rar,acest interes este cu adevărat benefic și mulțimii dar nu dezinteresat,desigur.

    Răspunde
     
    1. adrian
      Octombrie 16, 2016 la ora 08:46

      Avocatura nu are legătură cu manipularea adevărului, se bazează în cele mai multe cazuri pe efort, munca și probe.

      Răspunde
       
  • Alexandru
    Octombrie 14, 2016 la ora 16:50

    În timp, cred că breasla jurnaliștilor are de pierdut datorită migrației de la jurnalism la politică prin pierderea credibilității pe ansamblu. Dar treaba cu jurnaliștii deveniți politicieni nu e nouă. Uitați-vă la toate televiziunile și radiourile partizane. Toți jurnaliștii acestora publică știri formulate și pre-interpretate după cum dictează politicienii și partidele care comandă în acele instituții. Acei jurnaliști sunt deja politicieni iar acum treaba doar devine oficială.

    Răspunde
     
  • stefan
    Octombrie 14, 2016 la ora 12:18

    Nu-s de acord. Cred ca fiecare om care poate ajuta intr-un domeniu e dator sa o faca. Mai ales daca stii calitatea oamenilor care vor profita de lipsa de implicare a celor de valoare. Daca societatea ar avea mai mult de castigat daca X e in Parlament decat daca scrie un articol, cum ar putea asta sa se cheme tradare?

    Răspunde
     
  • Constantin
    Octombrie 14, 2016 la ora 11:43

    Ei, nu este chiar intrutotul asa. Autorul vorbeste despre manipulare, dar neaga rolul de formator de opinie al jurnalistilor. In fond, acesta este scopul manipularii. Prim urmare, ei isi formeaza publicul si interactioneaza intens cu acesta, nu sunt simpli livratori de stiri. Politicienii de aceasta caracteristica a mass-media au nevoie, de josnicia jurmalistilor care au pretins ca sunt onesti in relatia cu publicul, in vreme ce au incercat sa-i schimbe opiniile in favoarea unuia sau altuia dintre politicieni. Nu, politicienii nu doresc doar audienta ziaristilor, vor si un comportament mizerabil din partea lor. Iar ei, pentru bani, sunt mintenas gata sa faca orice. Este valabil in orice tara, manipularea functioneaza oriunde.

    Răspunde
     
  • bogdan
    Octombrie 14, 2016 la ora 11:42

    Deci de asta nu vrei sa candidezi. Ca e un bilet doar dus … Si daca o faci, merita sa mai astepti 10-15 ani, cand vor fi alte generatii la vot, cu alta mentalitate si valori, departe de radiatia perioadei comuniste trecute.

    Răspunde
     
  • john
    Octombrie 14, 2016 la ora 11:28

    O fi o idre falsa dar un jurnalisy mi sr pare mai responssbil decit un oier saun electrician in parlsment. Oieru’ doarme ….

    Răspunde
     
 
 
Adaugă comentariul
 
 

Emailul nu va fi făcut public. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.

Nume: *
Adresa de email: *
Pagină web
Comentariul*
 caractere rămase