Era bună Educația pe vremea lui Ceaușescu? Cifrele zic altceva…

de Moise Guran

Căutând prin cărțile lui Murgescu pasajele care îmi veneau în minte despre conceptul de Națiune Română am dat peste un capitol despre evoluția educației în perioada comunistă. Le-am pus deoparte ca să vi le dau acuma, ca lectură de weekend. Ele demitizează, în fapt, o chestie larg răspândită azi… pe vremea lui Ceaușescu se făcea școală frate! Poate, nu zic nu. Dar la nivel de resurse alocate afirmația este inexactă. Cifrele trebuie însă interpretate în contextul boomului demografic ce a dus populația României de la 18,5 milioane în 1960 la 23,3 milioane în 1990. Învățământul, la fel ca întreaga societate românească și-a început declinul nu după 1990, ci spre finalul anilor 70. Pasajele scrise cu italic sunt extrase din cartea România și Europa, acumularea decalajelor economice (1500-2010). Celelalte sunt comentariile mele. Dacă vă este greu să urmăriți cifrele în text, am făcut eu și câteva grafice (scuze pentru calitatea lor, Vasile e la mare 🙂 )

ceausescu pionieri

Profesorul Mugescu scoate în evidență faptul că în anii 80 s-au pierdut cam toate eforturile făcute anterior, cu excepția, altfel notabilă, a alfabetizării populației.

Se estimează că în 1948 mai erau în România circa 4 milioane de analfabeţi, adică circa 29% din populaţia în vârstă de 7 ani sau mai mult, dar ponderea analfabeţilor era mai mică la generaţiilmurgescue care fuseseră de vârstă şcolară în epoca interbelică şi mai
mare la generaţiile mai vârstnice, al căror impact asupra statisticilor postbelice era în
descreştere naturală. Această observaţie nu scade însă meritele campaniilor energice de alfabetizare din primul deceniu al regimului comunist, care au cuprins atât cursuri pentru adulţi cât şi măsuri pentru încadrarea tuturor tinerilor de vârstă şcolară în învăţământul primar. Prin combinarea rezultatelor acestor eforturi cu procesul natural de înlocuire a generaţiilor, analfabetismul a fost redus la 3-4% din populaţia care a depăşit vârsta şcolară.

Totuși, în privința învățământului secundar și a celui universitar, lucrurile sunt calitativ diferite.

Învăţământul liceal a cunoscut creşterea cea mai puternică dintre toate componentele sistemului de învăţământ. Numărul liceelor a crescut de la 281 în 1948/ 1949 la 781 în 1968/ 1969 şi 981 în 1988/ 1989, cel al elevilor înscrişi (toate clasele) de la 69.396 la 481.571 şi respectiv 1.271.588, iar cel al absolvenţilor de la 13.905 la 81.660 şi respectiv 149.436233. Dacă mai avem în vedere şi faptul că în 1989 rata brută de înrolare în învăţământul secundar ajunsese la 88%, putem aprecia că liceul s-a transformat în perioada comunistă.

Dar!

Reţeaua de licee a fost restructurată în 1977, fiind desfiinţate liceele real-umaniste şi înlocuite cu profiluri mai înguste (matematică-fizică, filologie-istorie, ştiinţe ale naturii etc).

numar liceeni

Desigur, s-ar putea invoca faptul că o anumită scădere a ponderii liceelor teoretice era inevitabilă în condiţiile lărgirii accesului la învăţământul liceal, lărgire reflectată de creşterea numărului total de elevi de liceu de la sub 0,5 milioane în 1968/ 1969 la peste 1 milion în 1977/ 1978 şi la aproape 1,3 milioane în 1988/1989. Totuşi, sensul antiteoretic al politicii de alocare a locurilor de studiu la liceu se vede limpede din scăderea severă a numărului brut de elevi din acest tip de licee: astfel, 568 de licee real-umaniste aveau 390.455 de elevi în 1968/ 1969, în timp ce în 1978/ 1979 mai erau doar 144 de licee de matematică-fizică, ştiinţe ale naturii şi filologie-istorie, cu 180.259 de elevi, iar în 1988/ 1989 doar 95 de licee ale acestor trei profiluri, cu 55.988 de elevi.

Cât privește învățământul universitar, aici demitizarea este și mai importantă. Grav lovit în anii ’50 prin epurările politice, acesta a revenit semnificativ în anii ’60, pentru a eșua cumplit în ultimul deceniu al lui Ceaușescu.

ceausescu studenti

Cu toate progresele realizate în anii ’60, din punctul de vedere al cuprinderii tinerilor în sistemul universitar România se găsea pe un loc codaş la nivel european. Astfel, într-o anchetă efectuată de UNESCO la începutul anilor ’70, România se situa pe ultimul loc dintre cele 21 de state europene care au raportat date, având o rată de înscriere în învăţământul universitar de 5,2% dintre tinerii de 20-24 de ani.

Bulgaria avea cam 14-15% dintre tineri ocupați cu studii superioare.

Anii ’70 au fost cruciali pentru evoluţia învăţământului din România socialistă. Elementul cel mai important a fost revenirea în forţă a activiştilor de partid la cârma sistemului de învăţământ în contextul monopolizării puterii în stat de către Nicolae Ceauşescu şi a implicării directe în controlul învăţământului a Elenei Ceauşescu. Realizările din anii ’60 fuseseră în mare măsură legate de activitatea unor miniştri cu valenţe tehnocratice (…), care beneficiaseră de protecţia lui Ion Gheorghe Maurer şi putuseră realiza o sinteză între unele elemente pozitive ale tradiţiei învăţământului precomunist, mijloacele superioare oferite de regimul comunist şi inovaţiile pedagogice din lumea occidentală. Pentru mulţi dintre activiştii cu puţine clase din jurul lui Nicolae şi Elena Ceauşescu, aceste evoluţii erau elitiste şi purtau sâmburele periculos al excluderii celor mai puţin educaţi. De aceea, reacţia lor a mers în direcţia repunerii în prim-plan a elementelor unde ei puteau puncta în competiţia cu intelectualii tehnocraţi: vigilenţa ideologică (vestitele „teze din iulie” 1971) şi legătura învăţământului cu viaţa practică şi producţia.

Vă sună cunoscut, așa-i? Episodul de astăzi cu doctorate plagiate este doar epilogul unui lung război între politruci și tehnocrați, un război pe care nu l-au inventat nici Ponta, nici Oprea…

Dar hai să mai citim din Murgescu!

Încă şi mai ciudată este evoluţia numărului total de locuri alocate pentru studiile de tip universitar. Astfel, în anii ’70 a continuat în general creşterea numărului de studenţi, dar într-un ritm deja mai lent decât în anii ’60; în schimb, după 1980 a scăzut şi numărul total de locuri alocate pentru învăţământul universitar, ceea ce a condus cu un uşor decalaj temporar şi la reducerea numărului total de studenţi înscrişi în sistemul de învăţământ superior, de la un maxim de 192.769 atins în anul universitar 1980/1981 la un minim de 157.041 în anul universitar 1987/1988. Scăderea poate fi observată şi la nivelul numărului de instituţii de învăţământ superior (51 în 1970/1971, doar 44 în anii 1980), de facultăţi (195 în 1970/1971, 134 în 1980/1981 şi doar 101 după 1986).

numarul facultatilor

Ca urmare a acestei involuţii, la sfârşitul anilor 1980 România se situa pe penultimul loc în Europa în ceea ce priveşte ponderea tinerilor care urmau studii universitare. În timp ce în aproape toate ţările lumii rata de încadrare în învăţământul superior a crescut, în România ea a scăzut în anii ’80.

Dar, stați, că lovitura abia cum vine! Deci cât alocăm astăzi pentru educație? Cât de mari sunt resursele din învățământ? Vă spun după, întâi să vedem cifrele din perioada Ceaușescu!

În termeni procentuali, ponderea cheltuielilor pentru învăţământ a crescut în anii ’60 şi a scăzut în anii ’70 şi ’80, ajungând în 1989 la doar 5,83% din cheltuielile bugetare şi 2,2% din PIB. În aceste condiţii, nu trebuie să ne mire faptul că la sfârşitul anilor ’80 România se situa pe unul dintre ultimele locuri din Europa în ceea ce priveşte ponderea în PIB a cheltuielilor pentru învăţământ.

Comparația între procentele din cheltuielile bugetare, făcută de profesorul Murgescu nu mi se pare foarte relevantă, în condițiile în care economia comunistă era sursă directă de venituri la bugetul statului. Azi, economia privată, noi toți, persoane și firme, contribuim prin fiscalitate cu mai puțin de jumătate din veniturile statului. Chiar și în aceste condiții, anul acesta sunt alocate Educației peste 11% din cheltuielile bugetare, cu peste 50% mai mult decât vârful de 7,1% atins în 1970.

Dar cel mai corect termen de comparație tot procentul alocat Educației în PIB este. În 2013 am alocat pentru Educație 2,5% din PIB, deci ceva mai mult decât în 1989. Bulgarii aveau deja 4,1%, procent de care ne vom apropia și noi anul acesta (3,7% pe proiecția bugetară).

Așadar efortul societății pentru educație a crescut semnificativ, azi față de perioada comunistă, ba, mai mult decât atât, dacă luăm în calcul și faptul că numărul elevilor români s-a înjumătățit, rezultă că efortul/elev pe care societatea îl face azi, față de perioada Ceaușescu, este incomparabil mai mare. Ne-am propus să ajungem la 6% din PIB alocat pentru Educație și deși cred că acest lucru este nerealist cel puțin până prin 2020, mie mi-e clar că problema cu Educația e mai ales în altă parte. Și totuși, degradarea procesului de educație este o realitate. Ghici unde-i problema? Până ne prindem cu toții vă mai spun așa – când mai ies sindicaliștii din Educație în stradă și cer procente din PIB, arătați-le aceste cifre și întrebați-i pe ei de ce mama dracu învățământul se tot degradează.

murgescu la bizidayPS Pentru cine nu știe, Bogdan Murgescu este profesor la Facultatea de Istorie din cadrul Universității din București și președintele Societății de Științe Istorice din România. La tv l-am avut invitat o singură dată, în ediția specială de 1 decembrie, anul trecut. Omul este Referința în cercetarea istoriei economice din România, îl respect foarte mult, ceea ce nu înseamnă că sunt de acord cu toate opiniile domniei sale.

previously

stiri verificate

Comentarii prin facebook

46 răspunsuri la Era bună Educația pe vremea lui Ceaușescu? Cifrele zic altceva…

  • o femeie
    Septembrie 7, 2016 la ora 10:23

    In 1989 in gimnaziu jumatate de clasa corijenta la mate nu stia tabla inmultirii (oras industralizat atunci) – asta asculta dirigintele sa ii treaca clasa (altceva nu gasise sa ii asculte….). Acelasi diriginte nici macar nu a incercat sa exerseze sau sa faca sa repete colegii tabla inmultirii, nu a dat o motivatie si o intelegere a aritmeticii etc.

    Răspunde
     
  • silviu
    Septembrie 2, 2016 la ora 22:48

    Deci pina la urma pe timpul lui nea Nicu, se facea sau nu scoala. Ma asteptam la un articol relevant, dar in afara de citate si grafice nu am inteles daca era mai buna scoala atunci, decat acuma. Eu nu cred in cifre, cred in fapte, si cand zic asta, ma uit la cei din generatia mea, si la cei ce o sa vina dupa mine, si observ cu ingrijorare, ca atunci cand o sa ajung la pensie (daca o sa ajung) Dumnezeu cu mila pentru cei care o sa conduca tara asta. Macar noi am invatat ceva, dar cei din ziua de astazi nu stiu decat facebook, pokemoni, etc. Dupa parerea mea da, a fost mai buna atunci, cu toate ca modul de predare era diferit fata de acuma ( nu stiu cum se preda acum, dar cu siguranta este diferit).

    Răspunde
     
  • laurian
    August 31, 2016 la ora 09:20

    draga Moise, excercetatorul din mine nu se poate abtine sa nu faca niste comentarii. nu stiu cine este aceasta persoana pe care o citezi, dar dupa cele scrise nici nu ma intereseaza. datele analizate sunt incomplete si nereprezentative. mai mult de atat, titlul articolului lasa de dorit. si acum, ca ti-am stimulat tot negativismul, si nu mai esti dispus sa analizezi corect :0 hai sa iti spun si de ce. analiza trebuie facuta atat cantitativ cat si calitativ, acest articol vizeaza doar aspectul cantitativ, dar nici acesta complet. datele privesc ponderi, proportii, procente, care nu arata decat o mica parte a realitatii. fara o analiza si a cifrelor (ex: cost/ elev, PIB comparat … etc si bla bla bla nu se poate reda o imagine clara si corecta. mai mult ce sa spun, printre multele idei care imi vin in minte, fara sa structurez in functie de importanta pot spune … cati studenti sunt necesari economiei? un numar mai mic de studenti nu face sa creasca competivitatea prin faptul ca doar spuma este aleasa? de ce invatamantul teoretic ar trebui sa aiba o pondere mai mare? de ce atunci cand vorbim de calitate numaram liceele? …. etc si bla bla bla. PS astept inca respunsul, sub orice forma, o sa fiu foarte atent, la intrebarea pe care ai sters-o. era la obiect, pentru ca de ea depindea inclusiv analiza textelor. PS2. desi pot parea agresiv si negativist, daca nu mi-ar pasa (desi nu stiu de ce) nu m-as obosi tastand comentarii. stima

    Răspunde
     
  • Viorica
    August 30, 2016 la ora 19:19

    Curiozitatea – este cea care lipseste copiilor. Inca de la gradinita trebuie stimulata curiozitatea – copiii sa puna intrebari si sa existe cineva care sa le raspunda pe intelesul lor. Cand cresc si au o nelamurire, copiii cauta pe internet un raspuns care, de cele mai multe ori nu il inteleg in timp ce parintii sau chiar bunicii le-ar putea explica pina ce ar intelege. Dar nu sunt obisnuiti sa puna intrebari, sa caute raspunsuri.

    Răspunde
     
  • Dragos
    August 30, 2016 la ora 01:16

    Am copilarit langa un liceu teoretic si ma mai uitam si eu pe listele de admisi, din pura curiozitate, pe vremea cand invatasem sa citesc de putini ani. Ce vedeam acolo era de natura sa ma linisteasca (in comparatie cu tipetele parintilor cand luam o nota mica)… Pe vremea lui Ceausescu, la respectivul liceu (al doilea ca performanta din „sat”), erau elevi admisi cu nota 3 (nu putini). Viitorul lor universitar, probabil, a aratat la fel.
    Statisticile despre invatamant nu sunt foarte folositoare. E ca si cum ai compara performantele a doi medici specialisti pe domenii diferite, in orase diferite.
    Unii vor avea performante cu resurse limitate (pentru ca un anumit tip de otel are aceleasi proprieteti indiferent de anul in care esti), iar altii nu vor avea nici un fel de performanta indiferent cat sub 20% din PIB se va baga in educatie (pentru ca fuziunea nucleara costa foarte mult, chiar daca cei mai destepti fizicieni se concentreaza de 50 de ani pe tema asta).
    Invatamantul devine performant in momentul in care „elevul” afla ca trebuie sa studieze in particular despre lucrurile care il intereseaza, iar in jurul lui gaseste posibilitatea de a-si experimenta ideile.

    Răspunde
     
  • Viatadupabebe
    August 29, 2016 la ora 22:23

    Este primul articol pe aceasta tema care prezinta si situatia din anii 80. Apreciez acest lucru, este ceva nou. Totusi nu imi explic de ce subiectele de admitere la facultate sunt banale fata de cele de acum 30 ani. Comparam invatamanul romanesc de acum cu cel din comunism sau corelam cu restul tarilor ?Iar in aceat caz noi am stagnat, restul au crescut ?

    Răspunde
     
  • Aurel
    August 29, 2016 la ora 20:38

    Tu vorbesti serios? Crezi ce spui?

    Răspunde
     
  • Ionela Tomescu
    August 29, 2016 la ora 19:48

    Totul e legat de …educație. Educația inițială și continuă a profesorilor, educatia parinților,educația copiilor, interesul statului pentru educație.
    Școala de astăzi nu leagă noțiunile teoretice (și așa mult, mult mai puține decât acum 27 de ani, sub pretextul și la presiunea!? părinților și a cadrelor didactice)de practică. Priviți laboratoarele din școli: nu mai folosim eprubete din sticlă, ci din plastic (cum naiba să încălzești un lichid în astfel de eprubete:!), nu se mai folosesc spirtiere, că pot produce incendii și accidente, nu mai avem voie să deținem în laboratoare substanțe chimice, nu mai facem experimente în laboratoarele de biologie, fizică, chimie…totul se poate vedea, confortabil, nu?! pe un ecran, de pe calculator!
    Profesorii de azi se mărginesc la a transmite cunoștințe teoretice, fără a ține seama că mai au un rol important, acela de a educa!Din păcate, statul se preface interesat de educația propriilor cetățeni, profesorii se prefac că muncesc ,părinții consideră că, dacă și-au trimis copiii la școală și, mai nou, la afterschool, ei sunt absolviți de orice obligațe, au doar drepturi…

    Răspunde
     
    1. Un troll! Daca asa vreti.
      August 29, 2016 la ora 22:29

      Ai dreptate mare Ionela. Am terminat liceul de Chimie-biologie. In 4 ani nu am vazut cred ca mai mult de 3 experimente in laborator, desi avem 5 ore de chimie pe saptama, din care 2 laboratoare. Sunt acum in Anglia si am vizitat scoala secundara pe care o va urma fiul meu din toamna. In zece minute in laboratorul de chimie am vazut mai multe experimente decat am vazut eu in 4 ani de liceu. Sa nu mai zic de toate celelalte. Comparat cu multe state dezvoltate europene, consider ca metodele si calitatea invatamantului romanesc sunt parca intr-o era primitiva si nu ma refer neaparat la tehnologie. Teorie se invata mai putin dar se invata bine si se aplica practic. Efectiv pregatesc individul ca sa se poata afirma cand e adult.

      Răspunde
       
  • Șerban
    August 29, 2016 la ora 17:01

    Să fim serioși! Baza cunoștințelor am dobîndit-o în liceu (1956-1949) cînd cel puțin jumătate din profesori erau foști profesori universitari trecuți la „munca de jos”. Evident calitatea acestora a fost determinantă.
    Al doilea aspect: cînd luam o notă prostă eu eram pedepsit de părinți nu profesorul. În anii 80 a fost introdusă și notiunea de „productivitate”; un profesor care producea corigenți s’au repetenți era sancționat. De atunci au apărut mulțimile de absolvenți agramați.

    Răspunde
     
  • alexman
    August 29, 2016 la ora 09:40

    Ma uit la nepotul meu care este in clasa a 4-a si deja este setat sa raspunda la comenzi si sa isi faca temele de vacanta. Nu intelege mare lucru din ceea ce i se cere insa e musai sa si le faca altfel stie ca daca ia note mici ramane repetent.Frica ii este deja inoculata iar mediocritatea de care ziceai intr-un articol lucreaza deja.Ea are 2 scopuri:1.Te impiedica sa gandesti diferit.Cat timp gandim, aratam si ne comportam in mare masura asemenea celorlalti atunci e ok-nu prezentam un pericol public.2.Sa servim mecanismelor societatii si nu evolutiei.Devenim treptat o particica din mecanismele strambe create de om. Supunerea este cuvantul de ordine.
    Observ cu durere la nepot ca deja in clasa a 4-a nu mai esti interesat sa descoperi singur ci doar sa executi cu multa fidelitate ce iti spune”doamna” la scoala sa faci.Ai executat, ai luat nota, ai uitat putinul pe care l-ai inteles, si mergi mai departe cu gloata nestind ca nu te dezvolti pe toate planurile ca om. Si asa se formeaza bunii executanti, bunii votanti, bunii cumparatori.Iar cand termina scoala, ii apuca frica-vor sa se intoarca la copilarie, vor sa dispara, pentru ca nu stiu sa gandeasca si sa rezolve o situatie cu care se confrunta, nu stiu sa faca fata la nimic.Stima de sine este scazuta,pentru ca a avut grija scoala sa ne induca mereu cat de prosti sintem…
    Daca ar fi copilul meu nu l-as da la scoala, ci l-as invata sa descopere sa aiba incredere in el insusi ca poate orice, fara sa ii pese de ce zic altii.

    Răspunde
     
  • ulise
    August 29, 2016 la ora 00:06

    Educatia era mai buna ! Educatia includea si cei 7 ani de ” acasa ” … Acum mama si tata nu sunt acasa…educatia de acasa imi lipseste. Pe timpul lui Ceausescu parintii erau impreuna , alaturi de copiii lor…

    Răspunde
     
  • Valeriu
    August 28, 2016 la ora 23:56

    Pe de o parte va dau dreptate pe de alta ma pufnește rasul, nu e chiar asa.
    Intr-adevar astazi e un procent mult mai mare de studii superioare, dar pe cat e de mare pe atat este si de prost. Nu cantitatea ci calitatea ar trebui sa vorbeasca. Sunt astazi enorm de multi cu studii superioare mult mai prosti decat cei cu studii liceale chiar si sub ei.

    Răspunde
     
  • corneliu
    August 28, 2016 la ora 16:34

    Draga Moise, nu vad o referinta legata de calitatea invatamantului pe diferite nivele si de eficienta banilor cheltuiti in educatie intre cele doua perioade de timp. Pina la urma, care e scopul educatiei? Cati din cei care au trecut prin acest proces, s-au regasit integrat in forta de munca si au adus valoare economica conform pregatirii primite? Scuza-ma dar si fiu-miu de 10 ani poate sa faca calculele facute de tine. Analiza de care toti am avea nevoie, nu. Ideal ar fi sa aflam daca e doar o problema de procent din PIB pentru educatie sau este o problema mult mai serioasa care nu poate fi rezolvata nici daca-i oferi 50% din PIB. Cata vreme calitatea dascalilor si a unitatilor de invatamant este de 2 lei, cata vreme concursurile nationale sunt fara miza, adica tot de 2 lei, cata vreme avem standarde de 2 lei, nu vom obtine altceva in afara de absolventi de un leu si jumatate. Un proces de regresie care se coreleaza insa nu direct cu % PIB-ul.

    Răspunde
     
  • Alin Chioveanu
    August 28, 2016 la ora 15:14

    Oricat de mult si-ar da interesul profesorii de azi pentru ca invatamantul sa fie unul calitativ si performant, atata timp cat exista elevi dezinteresati de materiile predate si cu mult mai interesati de ce scriu altii pe site-urile de socializare ori de a prinde pokemoni nu cred ca vom avea rezultate imbucuratoare.
    Daca inainte de revolutie profesorul avea o prestanta in fata elevului acum profesorul a inceput sa se teama si sa fie chiar amenintat de catre unii elevi cu bani si tupeu.
    Poate ca totul se reduce in definitiv de la educatia primita acasa de fiecare dintre noi si chiar de autoeducatie.

    Răspunde
     
  • Alin
    August 28, 2016 la ora 15:12

    Oricat de mult si-ar da interesul profesorii de azi pentru ca invatamantul sa fie unul calitativ si performant, atata timp cat exista elevi dezinteresati de materiile predate si cu mult mai interesati de ce scriu altii pe site-urile de socializare ori de a prinde pokemoni nu cred ca vom avea rezultate imbucuratoare.
    Daca inainte de revolutie profesorul avea o prestanta in fata elevului acum profesorul a inceput sa se teama si sa fie chiar amenintat de catre unii elevi cu bani si tupeu.
    Poate ca totul se reduce in definitiv de la educatia primita acasa de fiecare dintre noi si chair de autoeducatie.

    Răspunde
     
    1. Dan
      August 28, 2016 la ora 21:46

      Da in alte tari nu exista pokemoni si likeuri.. sunt de vina copii, ai nostri sunt mai prostii decat aia din singapore.. ce sa stie pofesorul cu 40 de ani vechime de noile tehnici de predare, ca sa ii faca pe copii sa fie interesati, majoritatea profosorilor sunt roboti care stiu doar sa citeasca din carti si preda tot acelasi lucru ar fi.

      Răspunde
       
  • vio
    August 28, 2016 la ora 14:45

    Daca era buna sau nu, o dovedesc numai rezultatele, asa cum scria cineva mai sus, cat a fost de eficienta. Daca putem face aceste comparatii: Construim mai mult azi? Vorbim mai corect? Avem oameni de cultura mai valorosi? Avem mai multi cercetatori? Avem mai putini analfabeti? Cheltuielile crescute per capita prezentate sunt rezultatul direct sau indirect al coruptiei generalizate si nu pot fi luate in calcul nici macar in gluma.

    Răspunde
     
  • Balaban Constantin
    August 28, 2016 la ora 13:02

    Am terminat ciclul 2 (7 clase, atat se facea atunci) in anul 1954, fara a avea nici un profesor titular(aveau doar liceul,nu facusera facultate, din cauza de „dosar”sau lipsuri materiale, si din promotia de atunci am facut facultate cel putin doi absolventi.{n-am spus ca scoala era intr-un sat din judetul Vaslui}. Cred ca asta s-a datorat in cea mai mare parte seriozitatii care axista in invatamant; de ce nu mai exista aceasta nu vreau sa comentez, cred doar ca o buna parte de vina ne revine noua parintilor si/sau bunicilor. Despre invatamantul superior amintesc doar ca noi studentii(din perioada 1963-1968) nu concepeam atunci ca un profesor poate fi „cumparat” pentru o nota la examen de an sau admitere. Personal cred ca acest fenomen a inceput o data cu venirea studentilor straini{cei mai multi arabi} care pe fondul lipsurilor de atunci si a relativei lor potente financiare si-au permis acordarea de cadouri (ulterior si bani) in schimbul promovarii examenelor. Ulterior fenomenul s-a extins si la studentii romani. Ca sa nu mai pomenesc astazi de facultatile particulare, care in prezent reprezinta o adevarata plaga!

    Răspunde
     
  • Tomita
    August 28, 2016 la ora 12:57

    Ceaușescu a distrus învățământul. România și-a revenit odată cu apariția unor facultăți precum Spiru Haret, Biotera, Titulescu și altele care au crescut numărul de specialiști și ingineri. Astăzi avem zeci de mii de studenți care au o diplomă și mulți fac doctorate. E altceva!

    Răspunde
     
  • leana
    August 28, 2016 la ora 02:46

    Diferentele intre acum si atunci sunt:
    1. examenul. Pe vremea lui Ceausescu se dadea examen la admitere – si evident ca fiecare scoala sau facultate era interesata sa dea un examen cat mai serios, ca sa-si aleaga cei mai buni elevi. Ulterior s-a dat examen la terminarea studiilor – si, de asemenea, e clar ca fiecare scoala a devenit interesata de rezultate cat mai bune nu de probe cat mai riguroase – de ce sa ia note rele elevii care termina la tine – nu mai bine inchizi un ochi si te mandresti ce note mari au? Aceasta problema este partial remediata de camerele de luat vederi de la examenele nationale.
    2. Concurenta – scolile particulare – Toata lumea stie ca scolile particulare sunt, de cele mai multe ori, fabrici de diplome. Iar scolile serioase au fost obligate sa isi scada standardele pentru a nu-si pierde candidatii care de multe ori prefera o diploma fara munca uneia muncite.
    3. Profesorii slab pregatiti – In perioada lui Ceausescu nu era mare diferenta daca lucrai in invatamant sau alt domeniu. Nu realmente. Cu salariul oricum nu aveai cum sa cumperi chestii ca nu se gaseau. Iar profesorii erau respectati. Acum numai cei care au cu adevarat vocatie, cei rataciti si cei prea slabi sa aiba performante in alt tip de slujba mai ajung in invatamant, caci salariul este mult mai mic decat in domeniile productive. Ca sa nu mai spun ca au inceput sa predea si profesionisti educati de facultatile particulare.
    4. eliminarea curbei lui Gauss in favoarea celei in J.

    Răspunde
     
  • floriana
    August 27, 2016 la ora 23:36

    Eugen, cu siguranta sunt gresite manualele, de-asta nu ai invatat sa folosesti  „sau” si „s-au”, faci dezacorduri si nu stii formele verbului „a fi”!

    Răspunde
     
  • sorin
    August 27, 2016 la ora 21:54

    Intrebare simpla :De ce ne tot uitam in trecut? Nu observati ca habar nu are lumea sa scrie corect din punct de vedere gramatical?, iar in ce priveste invatamantul au ajuns la angajare generatiasau generatiile care nu stiu sa faca absolut nimic , doar sa ceara bani.
    Este foarte trist ce se gaseste in jurul nostru , dezastru as putea spune

    Răspunde
     
  • Alex
    August 27, 2016 la ora 20:59

    Au trecut 26 de ani, varsta proaspetelor generatii de muncitori, crescuti si educati 100% in democratie, si noi inca mai comparam? Pe bune? Dar nu e normal sa fie mai bine? S-au schimbat tehnologii, tendinte, oameni.

    Răspunde
     
  • Anda
    August 27, 2016 la ora 19:17

    NU am citit cartea domnului Murgescu dar din datele prezentate de dvs nu vad de unde rezulta ca efortul ar fi acum mult mai mare decat pe vremea lui Ceausescu. IN mod real acest efort mult mai mare de care spuneti nu se regasteste nici in scoli(99% sunt construite pe vremea lui Ceausescu) nici in dotarea scolilor/laboratoare etc, nici in salarii, nici in cercetare. Privind calitatea actului didactic aceasta era mult mai buna atunci pana la momentul in care s-a impus promovabilitatea de 100%. Acesta a fost punctul de cotitura care a demolat practic totul. In mediul universitar calitatea profesorilor era mult peste ce este acum si exigenta era mare … de aici si o mai buna pregatire a si a profesorilor din preuniversitar. Acum practic oricine intra la universitate termina chiar daca este nulitate.

    Răspunde
     
  • Cuk
    August 27, 2016 la ora 17:31

    Pe vremea lui Ceausescu ne se invata, se tocea si se uita a doua zi.

    Era un mic procent care intelegea ce tocea, restul papagaliceau din obisnuinta, ca asa era societatea construita. Daca voiai sa ajungi mare om si sa intri in Partid, tot trebuia sa mesteci cateva lozinci.

    Răspunde
     
  • eugen
    August 27, 2016 la ora 17:00

    Moise inca odata ma dezamagesti , dar e scuzabil acum , ca citesti din carti . Stimabile chiar daca in anii comunismului ,din statisticile talae , eram codasi in Europa , eream varfuri la calitatea invatamantului gimnazial si mai ales univeritar . Aveam studenti din toate tarile lumii ,evident mai putin Anglia s-au America,diplome obtinute in petrol , in medicina ereau recunoscute peste tot in lume. Acum daca vrei o diploma in Romania este simplu daca ai bani . Acum se fac manuale si programe de curs pe baza de pile si te rog sa ma crezi am ramas consternat sa vad manual de clasa 1 de toata jena , strigator la cer . Pana si nepotu a constatat ca este gresit.Eu nu inteleg ce vrei sa reliefezi prin aceasta analiza , ca invatamantul in perioada comunista erea inferior celui de azi , s-au nu se aloca suficienti bani pentru invatamant ?

    Răspunde
     
  • Marian
    August 27, 2016 la ora 15:17

    ” Branza buna in burduf de câine” asa-mi spunea învățătoarea si mai târziu profesorii, adică eram capabil dar nu învățam si culmea citeam tot ce prindeam in mana, doar ca scoala era tortura pentru mine. Mai târziu in viața am realizat ca burduful de câine era sistemul nostru de învățământ in care 90% din profesori nu-și înțeleg elevii, un sistem in care dictarea este cea mai populară forma de predare.

    Răspunde
     
  • Stoica
    August 27, 2016 la ora 14:53

    Un demers oportun.Îmi este teama ca datele prezentate, desi sunt edificatoare, nu au darul de a schimba perceptia. Credința intr-un sistem educațional vechi, luminos si aducător de foloase e de nezdruncinat.Ramane o intrebare: daca noi suntem roadele acestui sistem aproape desavarsit de ce astazi totul merge anapoda?

    Răspunde
     
  • Ovidiu
    August 27, 2016 la ora 14:50

    Nu banii sunt problema în educație.
    1.Conducerile politizate care nu fac decât sa se mențină în funcție sacrificand calitate minima (nici măcar nu se mai parcurge toată materia,nu sunt manuale).
    2.Calitatea foarte slaba a corpului didactic.
    3.Dotarea foarte slaba a atelierelor școală. Orele de practica nu se efectueaza.

    Răspunde
     
  • mar
    August 27, 2016 la ora 14:46

    1. In 80-90 educatia se facea de generatia cu pibul mare, in 90 si urm, de generatia care a avut ca profesori cu plata din pibul mic. Mai pui ca in cimunism, se cerea calitate, care nu se comenta.

    Răspunde
     
  • Ovidiu
    August 27, 2016 la ora 14:43

    Nu banii sunt problema în educație.
    1.Conducerile politizate care nu fac decât sa se mențină în funcție cu scopul sacrific

    Răspunde
     
  • Dartu daniel
    August 27, 2016 la ora 12:45

    Cum sa avem specialisti? Cand fabricile sunt la pamant de unde sa faca practica daca nu mai sunt scoli profesionale??? O sa fim o tara de contabili,directotri etc. O sa ne scoleasca altii ce au distrus ai nostri. Imi pare rau dar asta cered si vad.

    Răspunde
     
  • vali
    August 27, 2016 la ora 12:45

    Corect. Calitatea nu se vede din statistici. Profesorii erau de calitate astfel încât lecțiile predate nu erau o înșiruire de date fără legătură cu adevărate expuneri prin care te făceau să îți placă să îl asculți și implicit să înveți acea materie.

    Răspunde
     
  • Virgil Gheorghitoiu
    August 27, 2016 la ora 12:28

    Sunt de acord in mare cu ce ai prezentat aici. Da, numarul de locuri la admitere in universitati era in scadere, se comasau dupa 85 specializari aparand facultati de tip struto-camila (de exemplu Facultatea de Energetica-Electrotehnica, pe motiv de economie, un singur secretariat, etc)… Sistemul o luase in jos dupa 80-82, e clara treaba. Dar una e una, alta e alta. Exigenta profesorilor exista, disciplina elevilor, de asemenea, nu am auzit ca un examen sa se ia „altfel”, etc etc.Dupa 90 democratia a permis multe, aparitia invatamantului privat nu a ajutat calitativ deloc, dimpotriva, s-a scazut nivelul pretentiilor si in facultatile de stat… Deci, una peste alta declinul a inceput de mult, dar continua 🙁

    Răspunde
     
  • claudiu
    August 27, 2016 la ora 12:22

    Cumva academia lui Oprea este finantata cu bani de la bugetul invatamantului? inclusiv rentele viagere?… ar fi bine de trambitat cat mai des chestia asta…

    Răspunde
     
  • catalin
    August 27, 2016 la ora 12:15

    Educatia, buna/rea asa cum era ea, era, in primul rand. respectata de toate partile implicate(elevi/studenti si prefesori in principal). De asta, in majoritate, o consideram mai buna.

    Astazi, e un cerc vicios, care porneste in primul rand din familie; putini isi CONSTRANG odraslele sa ia educatia in serios(nici nu mai vorbim sa-i educe ei) si se comporta ca si cum copiii lor ar avea diplomele garantate de constitutie; daca nu, e exclusiv vina celor din sistem ca nu si le dobandesc.

    Ca un exercitiu de imaginatie, daca preocuparea elevilor pentru acest proces e practic 0, tu, cadru didactic fiind ce faci?(ii predai lectia pe facebook?..ca el acolo sta). Si daca il mai si pedepsesti in vreun fel iti sare toata societatea in cap ca esti animal, uitand ca pe vremuri veneai cu sarea in buzunar pregatit sa incasezi la palma pentru ca n-ai invatat tot(asa au invatat cu totii, si astazi se bucura ca inca isi mai amintesc din cunostintele dobandite atunci).

    Răspunde
     
  • Calin Catalin
    August 27, 2016 la ora 11:46

    Hai, mai Moise! Te credeam firma serioasa…
    In ’89 a fost 2,2 dintr-un pib de 700 miliarde si in 2013 a fost 2,5 dintr-un pib de 640 miliarde, unde painea era 1 leu si atunci si acum, iar salariul unui profesor in ’89 era la fel cu cel din ‘2013.

    Se vede clar ca subfinantarea continua pe parcursul a zeci de ani este cauza invatamantului de azi.

    Moise, parca nu mai esti tu…

    Răspunde
     
    1. amicu
      August 27, 2016 la ora 21:21

      700 de miliarde de scoici, sau ce? PIB-ul României era 800 de miliarde de lei în ’89 și acum este peste 750 de miliarde de lei. Asta dacă e să dăm crezare statisticilor Ceaușiste. Cum un leu de azi e mai valoros (nu mai vorbesc că nu prea aveai ce să cumperi cu banii lui Ceașcă), da, azi se alocă mai mult pentru învățământ. Problema e la programe, la modul de predare și la profesori-foarte mulți dintre ei absolut niște nechemați. Am trăit perioada Ceaușescu de la un cap la altul.A două ei jumătate, cel puțin, a fost o mizerie. Și dacă tot faceți comparații pomeniți și prețurile la televizoare, mașini, nu numai la pîine. Poate concediile în Grecia să fi fost mai ieftine.;)

      Răspunde
       
  • Laurentiu
    August 27, 2016 la ora 11:41

    Cred ca, in general, societatea se degradeaza si acest fapt se reflecteaza in invatamant. Profesori indifereti, elevi obraznici, parinti care nu-si educa copii, la care se adauga o proasta administrare a resurselor.

    Răspunde
     
  • Bogdan Gheorghiu
    August 27, 2016 la ora 11:38

    Perceptia pozitivă despre orice din perioada ceausista cred că este creata de explozia demografică de la decret. Fiind multi elevi, normal că ai de unde alege vârfuri la nivel international. În 89, generatia 64 avea 25 de ani, facultatea terminată și locuri de munca in scădere (somaj tehnic, economie închisă în prag de colaps).

    Din cauză că piața muncii nu putea prelua valurile de absolventi, s-a scos treapta a doua, aproape erau obligatorii 12 clase…

    Răspunde
     
  • Daniel
    August 27, 2016 la ora 11:34

    Cea mai grava problema a invatamantului raman salariile necompetitive. Din acest motiv de vreo 20 ani cei mai buni absolventi nu aleg sa devina dascali! Statisticile alea nu sunt interpretate correct. Calitatea nu se vede in statistici.

    Răspunde
     
  • vladut
    August 27, 2016 la ora 11:27

    Interesant ar fi sa stim cat se fura din banii pentru educatie atunci si cat se fura acum; am avea rezultate mai aproape de adevar.

    Răspunde
     
  • Radu Gologa
    August 27, 2016 la ora 11:00

    In sfarsit un comentariu despre scoala romaneasca, trecut si prezent, documentat si realist. M-am saturat si eu de sintagma „se facea scoala atunci” si „educAtia acum e la pamant”, fara a vedea adevarata situatie si imensa birocratizare a sistemului de invatamant, sigur in dauna relatiei sfinte educator-educat. Multumesc, Moise Guran

    Răspunde
     
    1. Cosmin Moise
      August 27, 2016 la ora 14:11

      Corect! Se chiulea la fel de mult, atat elevi cat si profesori. materia era de rahat (mai ales la limbi straine, unde repetam anii din gimnaziu), bautura si batai cat incape, dar inca nu ne legam de profesori….! Si cam atat cu scoala! Toti aia de la Starea natiei sunt educati pe vremea lui Ceasc! ASa ca.! Invatamantul este de cacao de fooooaaaaarte mult timp!

      Răspunde
       
  • Alex Grivei
    August 27, 2016 la ora 10:55

    Foarte interesantă si utila aceasta comparație statistica, dar cifrele trebuie ponderate si cu un factor, nemasurabil din pacate, anume eficienta cheltuirii bugetului alocat. Cu alte cuvinte, daca am 1 leu si il cheltui eficient, pot genera rezultate mai bune decat daca am 10 lei pe care ii cheltui ineficient. De asemenea, mai exista o problema, in anii 70 existau încă profesori formați in perioada interbelica, calitatea acestora fiind superioară celor ce i-au urmat. Astfel, degradarea in opinia mea provine din ineficienta administrării bugetelor, lipsa investițiilor sustenabile si, cel mai grav, prea putini profesori „corecți” cu meseria lor.

    Răspunde
     
 
 
Adaugă comentariul
 
 

Emailul nu va fi făcut public. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.

Nume: *
Adresa de email: *
Pagină web
Comentariul*
 caractere rămase