Despre sărăcie, școli, spitale, autostrăzi și… despre „o piatră”

de Moise Guran

Deși util ca orice exercițiu, cel de conștiință națională prilejuit de subscripția pentru Cumințenia Pământului este pe cale să eșueze. Devine de acum puțin probabil că vom strânge până la finalul lui octombrie cele șase milioane de euro necesare, dar, cel puțin, știm cum stăm. Concluzia pe care eu o trag din acest exercițiu este că numărul românilor capabili să-și depășească interesul imediat prin manifestarea unei forme, nici măcar de altruism cât mai ales de solidaritate identitară se reduce probabil la câteva zeci de mii, cel mult câteva sute de mii. Din 20 de milioane. În articolul de mai jos mi-am propus să explic pe înțelesul celorlalți (al tuturor de fapt) legătura dintre “piatra fără utilitate” și eșecul nostru în a avea autostrăzi, școli de calitate, spitale și, în general, civilizație.

cumintenia

Mai întâi, o abordarea istorică a Națiunii Române

Formarea ”Națiunii Române” este și azi un proces destul de dezbatut nefiind foarte clar cum au încetat moldovenii să se mai considere moldoveni, muntenii munteni sau ardelenii ardeleni, devenind brusc cu toții români. Într-una din cărțile sale, de exemplu Lucian Boia arată că epoca fanariotă nu a existat ca atare în istoria noastră, venirea unor alți domni decât cei pământeni este o invenție târzie, de secol XIX, pentru a delimita perioada glorioasă a voievozilor români, de cea întunecată (a fanarioților) și de renașterea națională (luminoasă) de după aceea.

Ceea ce nu înseamnă că națiunea română azi nu există, pur și simplu avem uriașe decalaje de recuperat dar, în lipsa unei coerențe naționale, decalajele mai rău se măresc. Să vedeți de ce…

Înainte de apariția statului România (proces care nici nu marchează nașterea Națiunii Române, dar nici sfârșitul procesului de cimentare a conștiinței naționale) identitatea etnică, lingvistică sau culturală era mai puțin importantă. Într-unul dintre articolele sale, profesorul Murgescu arată chiar destul de clar faptul că nu numai în spațiul otoman sau în cel adiacent acestuia, ba chiar și în cel occidental, se putea vorbi mai des de un soi de solidaritate identitară între cei de aceiași religie (creștini împotriva musulmanilor și viceversa) decât între cei din același popor. Este o caracteristică a mentalităților evului mediu, înainte de apariția națiunilor.

Chiar dacă în anumite momente ortodocșii aveau sentimente chiar mai urâte pentru catolici decât pentru musulmani, asta nu este cu adevărat relevant. Reținem doar faptul că înainte de apariția națiunilor religia era o formă de manifestare politică. Din păcate în epoca în care trăim azi, anumite manifestări politice încep să aibă caracteristicile unor forme de religie, cu aceleași efecte la nivel statal – scopuri rudimentare, incoerență politică, iar conștiința națională… ia mai dă-o dracu de conștiință, vorba poetului!

Probabil 95% din populația României nu face diferența dintre popor și națiune, se identifică (la fel ca în vechime) cu ortodoxia ca unică forma culturală a românismului, dar nu înțelege absolut deloc conceptul de solidaritate națională.

Nu fac procese ortodoxiei, chiar deloc, în fond ateismul, sau chiar facebookul se manifestă ca fenomene mărunt integratoare social, devenind chiar forme politice de exprimare. La fel ca religia în evul mediu. De la prea-puțin-cuviosul Eftimie, cel degrabă înjurătoriu de orice și pe oricine, până la dependența de like-uri a lui Lucian Mîndruță, atitudinea față de un exercițiu de solidaritate națională, cum a fost ăsta al Cumințeniei Pământului, arată fix același lucru… că nu avem valori dincolo de care un troll lasă dracu trollingul, un populist își ignoră nevoia de popularitate, sau un politician lasă la o parte interesul său politic imediat.

Nu există o limită peste care să nu treci niciodată!

Problema este că în absența unei conștiințe care să-ți dicteze că națiunea reprezintă un concept superior interesului tău personal, al găștii de prieteni de pe facebook sau al partidului din care faci parte, nici țara, statul român, autoritățile publice, nu au coerența necesară realizării unor proiecte ce au nevoie de eforturi susținute peste generații sau poate doar peste mai multe cicluri electorale.

Ea, absența conștiinței naționale, este cea vinovată de faptul că la fiecare guvern nou începem o nouă reformă în învățământ, că un proiect de autostradă începută de un guvern este rareori continuată de următorul și așa mai departe.

Scurt excurs… În 2002, pe vremea lui Năstase ne-am apucat de autostrada Bechtel și de Comarnic-Brașov. A venit apoi în 2004 un Băsescu cu promisiunea că ne apucăm de Pitești-Sibiu și a desființat proiectele lui Năstase. Ulterior Ponta a amânat sine die Pitești-Sibiu, insistând pe Comarnic-Brașov, pe care totuși nu a mai făcut-o, dar s-a grăbit să dea în folosință un tronson început prost încă de pe vremea lui Băsescu, ulterior închis și demolat.

Singura autostradă continuată, dar și aia cu hopuri și hurducături, a fost cea dintre București și Constanța, începută înainte de 1989. Cei 60 de kilometri dintre București și Ploiești, făcuți în opt ani, pe vremea lui Băsescu, nu sunt nici azi legați la … București. Acesta este bilanțul a 15 ani de incoerențe naționale, doar în domeniul infrastructurii rutiere, devenită o obsesie națională.

Nu politicienii sunt cauza, ei sunt doar un alt efect!

Dar însăși ideea de solidaritate națională a fost făcută țăndări de un Băsescu care a cerut sacrificii naționale într-o perioadă de criză profundă, tăind salariile bugetarilor și majorând TVA-ul, dar n-a fost capabil să-și oprească hoții din jur, care, ne arată acum DNA-ul, au furat de au rupt din sacrificiul cerut ălorlalți.. Cumva, momentul economic a semănat cu cel din 1980-1982, când tot pe o criză externă Ceaușescu a raționalizat mâncare, a continuat însă investiții fără mare valoare de utilitate, cum ar fi Casa Poporului. Lumea a înțeles că nu mai avem mâncare ca să-și facă Ceaușescu Casa. În cazul Băsescu, lumea a înțeles că a tăiat salariile și a cerut sacrificii ca să fure Udrea banii țării. Ambele percepții sunt parțial corecte, chiar dacă Ceaușescu a continuat investițiile și în Cernavodă de exemplu, iar Băsescu a reușit cu chiu cu vai să miște în 2011, destul de târziu, lucrările la autostrada A2.

Ceea ce încerc să vă arăt este că astfel de evenimente ne afectează ca națiune mai mult decât ne imaginăm. Înainte de 89 nația română ajunsese într-un asemenea hal de degradare și de auto-desconsiderare încât a votat senină înlocuirea unor comuniști cu alți comuniști (chiar kaghebiști). Asta pentru că ar fi fost capabilă să accepte orice.

Azi, nici măcar în fața hoției nu mai reușim să fim solidari… Milioane de români (în special bătrâni, pensionari) stau seară de seară la televizor căscând gura la războaiele futile ale unor politicieni care s-au coalizat pe față împotriva DNA-ului. Avem falii grozave în societate, încrederea în Justiție scade, sub loviturile unor oameni care nu au decât un scop meschin… câștigarea alegerilor de mâine, de anul viitor, sau de peste doi ani.

În absența unei conștiințe naționale, cimentată la nivel de mase și receptată ca o valoare superioară interesului individual, intrăm între noi, aproape firesc, în conflict pentru absolut orice. Am devenit slabi. Bolnavi de neîncredere, receptăm drept prieten pe cel ce nu ne cere nimic, doar ne dă senzația că ne-ar da ceva. Atâta doar că România nu mai are nevoie de bani. Banii sunt de ani buni aici. Ne uităm la ei și nu înțelegem de ce totuși nu suntem mai bogați. De ce nu avem mai multe… Cu 11 milioane de euro nu se poate face chiar un spital, dar o școală tot se poate. Așa, și credeți că din lipsa banilor n-avem suficiente spitale, sau școli în România? Credeți că banii sunt problema pentru care avem mii de școli fără apă curentă și wc-uri igienice? Cât costă o fosă septică și un hidrofor? 10 mii de lei? Eu vă spun că și dacă era vorba de 1000 de lei, tot aveam 2000 de școli fără apă curentă.

Pentru că nu înțelegem banii, nu înțelegem sărăcia, punem egalitate între astea două, când sărăcia este de fapt incapacitatea de a face. Și e o stare a sufletului.

Sunt convins că dacă PSD ar mai fi fost la guvernare Liviu Dragnea ar fi susținut fără discuții achiziționarea de către statul român a Cumințenia Pământului, dar dacă guvernul de tehnocrați cu care se află într-un război unilateral chiar a menționat ideea subscripției ca exercițiu de conștiință națională, Dragnea a considerat că Brâncuși e vax pe lângă alegerile din toamna asta.

Pentru un Dragnea sau un Băsescu, alegerile sunt Dumnezeu. Câștigarea lor, scopul în viață. Națiunea? Doar un mijloc, masa de manevră pe care o păcălești în campanie momind-o cu pomeni pe care ea le consideră donații pornind de la viceversa, apoi defilezi cu sărăcia ei, adâncindu-i confuzia care îți folosește ție, liderule politic… Asta pentru că și tu, la modul sincer te pui pe tine și pe partidul tău mai presus de orice. Săracule!

Dar stați, nu aruncați cu piatra în politicieni, nici nu mai merită asta, e păcat de piatră! Ea ascunde poate opera unui Creator viitor. A unui ciudat care, poate n-are bani, dar el nu e sărac, pentru că, spre deosebire de un politican el vrea și poate să facă.  

Suntem săraci pentru că avem puține conștiințe

Nu numai că politicienii sunt ținte ușoare, dar ei reprezintă doar un indicator de medie al națiunii. Care da, e săracă, dar nu pentru că n-ar avea bani (acum are, miliarde și miliarde de euro de la UE) ci pentru că are puțini oameni cu conștiință națională. Oameni care fac lucruri.

Comportamentul liderilor este la fel de rudimentar ca și al celor dependenți de like-uri pe facebook, sau al celor ce simt necesitatea să sublinieze că mai bine donezi pentru un spital, decât pentru o piatră. Bineînțeles, viața contează mai mult decât arta, atâta doar că aici nu e vorba de artă (nici nu mă pricep) era vorba de un interes național ce nu presupunea un efort financiar deosebit (banii s-ar fi strâns dacă, în medie fiecare ar fi dat ceva mai mult de un leu). Iar Brâncuși n-a intrat în concurență nici cu spitale, nici cu autostrăzi, nici cu copii bolnavi. Concurența asta (mai bine aia decât ailaltă) au imaginat-o caracterele mici, incapabile să tacă, cel puțin, dorind neapărat să-și justifice gălăgios împotrivirea, chiar ura… pentru o piatră. Nu era vorba de milostenie, de pomană (pe care și oamenii religioși dar și politicienii o înțeleg prea bine) Statul Român n-a cerut de pomană, are banii și-i va plăti… era vorba de trezirea unei dorințe de a face împreună, noi toți, un lucru.

Oricum, o eventuală reușită a campaniei Cumințenia Pământului nu ne-ar fi garantat că vom fi capabili vreodată să ne forțăm liderii să urmărească mai coerent finalizarea unor obiective naționale mai importante. Dar ar fi fost un început. Eșecul ei ne arată doar halul în care suntem – mai degrabă popor decât națiune. Multe nereușite de aici ne vin. Pace!

stiri verificate
This entry was posted in Diverse. Bookmark the permalink.

Comentarii prin facebook

143 răspunsuri la Despre sărăcie, școli, spitale, autostrăzi și… despre „o piatră”

  • Moromete
    Septembrie 29, 2016 la ora 10:47

    Daca miza a fost solidaritate nationala pentru identitate, atunci prost si-au ales in primul rand mesagerul, apoi si obiectul cauzei. Oamenii nu mai suporta fariseismul, magaria in care suntem terfeliti de atatea zeci de ani, cu declaratii sforaitoare, in spatele carora au stat doar furaciuni crunte din suferinta oamenilor. Ulciorul nu merge la apa la nesfarsit, chiar daca mediul politic mizeaza pe prostia care se perpetueaza: indiferent cat de multi ar fi cei care se trezesc, intotdeauna sunt multi altii care nu se prind si care vor fi prostiti incontinuare, plus altii care se prind dar ajung a fi pacaliti pana la capat din cauza credulitatii. Si-au ales prost atat mesagerul, cat si obiectul. INSA, rezultatul ar trebui sa le ofere EXACT RASPUNSUL CAUTAT: romanii pot fi solidari, pot avea identitate daca sunt lasati sa aiba si nu trebuie sa si-o „rascumpere”, dar nu prostiti.
    🙂 QED!

    Răspunde
     
  • T.D.
    Septembrie 23, 2016 la ora 16:06

    Consider ca ar fi necesara o lista de prioritati pentru multipe „exercitii de solidaritate”.

    Nu cred ca a fost momentul potrivit pentru „Cumintenia Pamantului”

    Nu fiti aspri cu reactia poporului aflat in expectativa in vremurile acestea atat de imprevizibile. Ar fi trebuit sa fim educati sa fim solidari cu secole in urma, doar asa am fi putut sa actionam acum prompt, doar din instinct. Filozofia romanului actual este „scapa cine poate”. Asa am fost educati. Comunismul a amputat mare parte din constiinta si curajul oamenilor. A fost atat de puternic incat am ajuns sa umblam astazi printre oameni care ar fi surprinsi sa fie catalogati drept „lasi”.

    In alta ordine de idei, romanii ar putea ajunge la un moment dat sa cinsteasca memoria neamului lor si a tuturor mintilor luminate pe care acesta le-a dat, fara a fi nevoie de demonstratii de putere materiala, de achizitii.

    Daca romanii ar iesi impreuna in piete pentru a celebra mandria ca suntem romani, daca s-ar uni sa ajute cand este o inundatie, daca cei ce ne conduc si-ar da seama ca nu le va ajunge o viata pentru a cheltui ceea ce au „agonisit”, etc. am putea, doar atunci poate, sa consideram ca nu suntem epigonii ci oameni adevarati, cu coloana vertebrala care se numesc ROMANI la infinit.

    Răspunde
     
  • Claudiu
    Septembrie 19, 2016 la ora 14:12

    Draga Moise, pasional si cam melodramatic articolul tau, dar in mare sunt de acord cu tine: constiinta nationala NU avut timp sa se formeze la romani si de aceea nu exista coeziune sociala, adica „fiecare pentru el si familia lui, dar daca se iveste vreo oportunitate de pozitie publica care sa ne aduca avantaje, ranjim pe sticla la bizonii care se holbeaza la noi din sufrageria lor sa le luam votul” … Mie nu-mi place statuia lui Brancusi si sincer da-mi un singur argument pentru care ar trebui sa fie in prorietatea statului roman?? Las-o sa se plimbe prin lume si sa-i creasca valoarea prin diferite colectii si muzee celebre, dar si reputatia lui Brancusi, ca doar nu-i vreo juna fecioara rapita pe care trebuie s-o rascumparam de la turci, pentru Dzeu! Este o opera de arata de o anumita valoarea intrinseca, si mai ales … de piatra! O sa fie in continuare pe Terra pt admiratori multi ani dupa ce noi toti o sa-i luam locul in pamant de unde a venit, daca intelegi ce vreau sa spun … Faci treaba buna, tine-o tot asa, dar iti recomand sa nu mai crezi ca detii adevarul suprem …

    Răspunde
     
  • Bogdan
    Septembrie 3, 2016 la ora 23:44

    Interesant! Cam asa arată natiunea romana acum si, poate, Guvernul vrea s-o intareasca prin colecta pt. Cumințenia pamantului…numai ca, doar 20-30% ( bănuiala mea) dintre noi stiu CINE A FOST SI CE INSEAMNA BRANCISI ( sunt curios de un sondaj pe tema asta). Daca e asa, inseamna ca opera lui Brâncusi nu e potrivita pt. a ne „aduna” ca natiune si ca educatia… Parerea mea! Poate altceva, de exemplu SABIA LUI STEFAN CEL MARE, ne-ar fi mobilizat altfel! Cred ca măcar 70-80% din noi au auzit de Stefan cel Mare.

    Răspunde
     
  • Gabriela Popescu
    August 31, 2016 la ora 15:08

    !. Conducatorii statului roman conduc statul roman. De acord ? In consecinta modul in care functioneaza (mai mult nu) statul roman este vina…
    2. De ce nu are statul roman bani ca cumpere mult valoroasa statuie ? Unde sunt taxele si impozitele colectate ? S-au investit. In ce ? In autostrazi (bucatele) mai scumpe decat oriunde altundeva. Cine a castigat diferenta de pret ? Nu se putea cumpara cu ea statuia ?

    Exemple care sa justifice hotia, prostia sau SMECHERALA (alegeti) care exisa in conducerea statului, adica in stat pentru ca sunt interconectate, sunt muuuulte.

    Nu suntem toti prosti. Vedem, auzim, intelegem si mai departe… Suntem prea putini pentru a conta. Pentru a schimba ceva.

    Răspunde
     
  • alex
    August 30, 2016 la ora 12:31

    Moise,
    Cred ca e un cuvant cam prea mare ‘constiinta nationala’ cand vorbesti de Cumintenia pamantului…
    Am donat pentru spitale, am donat pentru sinistrati, fac pachete de Craciun pentru un camin de batrani..dar acum pentru ce?…pentru un exercitiu de imagine?
    Sa fim seriosi…

    Răspunde
     
  • paul de la severin
    August 30, 2016 la ora 12:15

    ca bine le mai zici… iar imi place de tine!

    PS. eu am dat 10 lei. atat am considerat ca pot da. am facut-o chiar la inceput, inainte de toate comentariile astea pro si contra, din instinct…

    Răspunde
     
  • silicon_v
    August 29, 2016 la ora 17:36

    Doar un scurt comentariu legat de un alt comentariu al lui Braka, care musteste de ignoranta:

    ” Brancusi nu a fost niciodata mandru de apartenta la aceasta natiune. A scris cu subiect si predicat.”

    Dumneata nu faci diferenta intre fapte si vorbe. Vorbele spuse de Brancusi erau vorbe spuse cu durere. Francezii chiar au o expresie pentru asta si anume „cri de coeur”

    Daca era asa, as vrea si eu sa inteleg de ce Brancusi a revenit in tara in 1937 si a realizat ansamblu de la Targu Jiu. Adica la 34 de ani (!!) dupa ce se stabilise definitiv la Paris.

    Realitatea e de fapt cam asa:

    „Nu-ţi pot spune cât de fericit voi fi să realizez ceva acasă”, asa scria Brancusi intr-o scrisoare catre Milita Patrascu. „Acasa”, da? Nu a scris „in Romania”.

    Si inca ceva: Brancusi nu a acceptat să fie plătit pentru opera sa.

    Ciudat mod de a arata ca nu iti pasa de tara ta.

    Răspunde
     
  • vasile
    August 29, 2016 la ora 16:08

    Stiti bancul cu statuia? Statu ia tot! 😉

    Si ce, daca nu are statul statuia asta in proprietate n-a mai existat Brancusi, sau cum? ideea ramane, faptul ca Brancusi a fost cine a fost ramane, indiferent la cine e statuia. Nu gasesc un motiv rational pentru care trebuie sa fie proprietatea statului.
    Sau cumva o fi facuta din piatra filozofala… 😉

    Răspunde
     
  • Constantin
    August 28, 2016 la ora 21:06

    Nu stiu ce sa zic despre constiinta nationala, cum nu stiu daca SUA au ratat ocazia de a spune RDG ca unirea cu RFG “nu este o alegere practică şi nu este o alegere care va face lucrurile mai bune”. Dar stiu ca SUA, partenerul nostru strategic devine astfel, voluntar sau nu, adeptul lui Molotov si al lui Riebbentrop. Potentialul politic si economic al Germaniei de Est de a “rămâne un stat suveran şi independent în interiorul unor graniţe sigure” era cu mult mai mare decat cel al Moldovei. Doar ca astazi, cand SUA sunt acuzate ca sprijina economic si politic un stat care finanteaza terorismul international, Arabia Saudita, principalul sau furnizor de titei, Rusia este privita ca o alternativa, macar atat cat sa permita SUA sa reziste eventualelor presiuni saudite.Intrucat armata a XIV-a sovietica a ocupat o parte a teritoriului Moldovei cu mult inainte de anexarea Crimeei, rusii nu pot fi deranjati cu mofturi istorice precum refacerea integritatii teritoriale a Romaniei. Simtiti cumva pe politicienii romani miscati de sentimentul constiintei nationale? Atunci, ce misca functionarii statului captiv, kleptocratic, in afara de banii mei, pe care vor sa mi-i fure? In acest context am retineri in a da statului si mai multi bani, riscand ca paguba sa fie si mai mare pentru mine!

    Răspunde
     
  • obraznica
    August 28, 2016 la ora 20:42

    Viata e facuta din prioritati si alegeri.Discrepanta intre prioritatea de a acoperi niste lipsuri evidente care uneori tin de viata si de moarte si moftul de a achizitiona un obiect de arta e prea mare pentru o tara care detine triste recorduri de saracie si mortalitate infantila.

    Răspunde
     
  • Holostencu
    August 28, 2016 la ora 19:29

    Întotdeauna vom găsi cel puţin trei argumente pertinente pentru a nu face nimic.

    Răspunde
     
    1. Braka
      August 28, 2016 la ora 20:42

      Uneori sa nu faci nimic e cel mai bun lucru.

      Răspunde
       
      1. Holostencu
        August 30, 2016 la ora 21:30

        Spor.

        Răspunde
         
  • Petrisor George
    August 28, 2016 la ora 18:12

    Cand se organiza o pomana generala pentru a adune fonduri sa rascumparam ROMANIA? Dupa mondia lele de la Rio a aparut o noua tara, R(r)omania… !
    Inevitabilul s-a produs. Pe plan internațional, România a fost scrisă cu doi de „rr”, adică „Rromania” pe site-urile oficiale ale Olimpiadei de la Rio din Brazilia. Era o chestiune de timp ca țara noastră să fie intenționat confundată ca țara „comunității rroma”, încă de la începutul anilor 90, când s-a hotărât din afară, de către fundații internaționale, cu implicarea guvernului Mugur Isărescu și a lui Petre Roman. De ce credeți că s-a insistat pentru ca țiganii din România să nu se mai numească oficial cu denumirea istorică, de țigan, ci cu cea de rroma? Tocmai pentru a se crea confuzia dintre România, ca țară locuită de „comunitatea rromă”?…..
    Slgur se vor gasi „PATRI(h)OTI” sa adune banii>

    Răspunde
     
  • K.
    August 28, 2016 la ora 17:52

    Geniul la români: Eminovici, Kara-Geale, Brâncuși. Când erau vii, s-au așa pe ei. Amu’, toți se bat cu pumnii în piept: Eminovici! Kara-Geale! Brâncuși!

    Răspunde
     
  • Tibia
    August 28, 2016 la ora 16:05

    Inainte sa citesc articolul nu eram convins sa dau, acum sunt convins sa nu dau.
    Nu stiu in alte parti cum se face

    Răspunde
     
  • Ip
    August 28, 2016 la ora 15:56

    Ce a scris Braka sustin si eu. In totalitate.

    Răspunde
     
  • Kapital
    August 28, 2016 la ora 15:27

    Este o problema de cine face primul pas spre impacare: eu donez bani statului ca sa ma reprezinte intr-un scop de interes public, eu stiu ca statul NU are CREDIBILITATE dar vreau sa creditez initiativa statului in speranta ca lucrurile se vor schimba. Este un „team building” stat-cetatean care nu garanteaza ca cei doi vor invata ceva. Eu ca libertarian nu dau doi bani pe actiuni vagi fara consecinte pentru mine.

    Răspunde
     
  • Andreea
    August 28, 2016 la ora 12:16

    Articolul acesta e excelent, m-am bucurat de fiecare cuvânt. Dacă în centrul său n-ar fi stat Cumințenia, aș fi fost de acord 100% cu absolut tot. Sunt artistă și cu toate astea consider că avem de făcut front comun în chestiuni ardente, iar sculptura în cauză nu mi se pare că ar trebui să fie în capul listei. E un efort financiar imens pentru o operă de artă care nu va fi distrusă după deadline, nu e în niciun pericol iminent și va continua să facă parte din cultura noastră națională, indiferent de locul în care se află sau de proprietar.
    Mi se pare aberant efortul financiar, la fel cum mi se pare aberant că îl facem pentru 2-3 grupe de studenți la arte care o vor viziona o dată pe an – în cazul în care va fi expusă merituos.
    Mă obosește deja foarte tare subiectul acesta și văd în jurul meu oameni care poate ar fi susținut inițiativa la început, dar s-au scârbit de ea pe parcurs din cauză că începe să pară mai importantă decât austrăzile, spitalele și școlile – asta ca să mă rezum doar la temele principale din articol.
    Sunt curioasă unde vor merge banii donați deja în cazul în care nu se adună suma asta.

    Răspunde
     
  • Razvan
    August 28, 2016 la ora 11:13

    Doamne, am crezut ca nu mai vede nimeni cauza, sunt perfect de acord, educatia si implicit mentalitatea derivata din aceasta ne tin unde suntem, nu mai ramane decat sa gasim solutiile :))
    Comentariile de mai sus nu fac decat sa confirme ce sta scris in articol!
    Personal, nu m-as referi la identitate nationala ci identitate umana; si nu e valabila doar la romani, ci doar mai acuta; orice fel de „identitate”, care implica un grup si il exclude prin asta pe altul nu a dus decat la conflicte și intr-un final chiar razboaie.
    Si solutia de fata in care trebuie sa ne privim si sa ne educam, in sensul larg al cuvantului, pe noi si copii nostri, ca lucrurile se fac cu oameni si prin oameni, nu este vreo idee geniala a mea sau a domnului Moise, au gandit-o altii de cateva mii de ani, doar ca nu este si practicata.

    Răspunde
     
  • Luigi
    August 28, 2016 la ora 10:41

    Brâncuși
    Constantin Brâncuși s-a născut la 19 februarie 1876 în Hobiţa, Gorj. Este considerat unul din cei mai mari sculptori ai secolului al XX-lea. Sculpturile sale se remarcă prin eleganţa și puritatea formei și prin utilizarea sensibilă a materialelor.

    Brâncuși combină simplitatea artei populare românești cu rafinamentul avangardei pariziene. Verticalitatea, orizontalitatea, greutatea, densitatea, dar și importanţa acordată luminii și spaţiului sunt trăsăturile caracteristice ale creaţiei lui Brâncuși. Opera sa a influenţat profund conceptul modern de formă în sculptură, pictură și desen.

    Ansamblul sculptural „Calea Eroilor” de la Târgu Jiu este una dintre cele mai cunoscute opere ale lui Constantin Brâncuși din România. Cele patru componente sculpturale — Masa tăcerii, Aleea scaunelor, Poarta sărutului și Coloana fără sfârșit — sunt dispuse pe aceeași axă, orientată de la apus spre răsărit, cu o lungime de 1275 m. Ansamblul a fost inaugurat în anul 1938.

    Doar atat! Te rog respecta asta!

    Răspunde
     
    1. Braka
      August 28, 2016 la ora 13:56

      Vad ca toata lumea se leaga de punctul 4. Inteleg ca sunt toti de acord cu 1, 2 si 3?

      Ansamblul de la Targu Jiu l-am vizitat. Este chiar mai impresionant decat in poze, desi sculpturile din parc sunt intr-o oarecare stare de degradare.

      Faptul ca un artist a produs opere geniale nu inseamna ca TOATE operele sunt geniale. Compara sculptura asta cu Domnisoara Pogany… Diferenta de la cer la pamant.

      Răspunde
       
  • Dan Buia
    August 28, 2016 la ora 10:03

    „Dati un leu pentru Ateneu.” S-a dat. S-a construit. Acum nu se construieste, se cumpara ceva la suprapret. Solidaritatea nationala e prea fada in contextul dat.

    Răspunde
     
  • Alexandru
    August 28, 2016 la ora 09:43

    Mai, daca nu va plac articolele lui Guran, de ce le mai cititi si le dezaprobati intentionat cu atata ardoare?
    Un om sanatos care are ca sursa de informare si altceva decat Antena3 si celelalte „posturi de stiri” sau platit de propaganda ruseasca, nu ar putea avea argumente atat de slabe si lipsite de temei ca ale voastre.
    Si „piatra” aia va fi mai valoroasa peste ani, pentru ca „brancusi” inseamna ceva pe piata de arta internationala.
    Dar esenta e in articolul de mai sus, atat de hulit de voi.

    Răspunde
     
  • Barka
    August 27, 2016 la ora 23:51

    @Braka: Ca sa intelegi arta (nu neaparat sa-ti placa orice) trebuie sa nu fii cocalar, chiar daca esti inginer. Deci daca nu-ti place matale statuia aia nu e nicio problema, nu reprezinti nimic, iar parerea ta nu conteaza. Altfel spus Traian Vuia a zburat ianintea lui Vlaicu, dar asta nu convine asa-zisilor patrioti.
    @ Moise Guran, nu te critic, pentru ca ai dreptate „pana la brau” de unde te completeaza Mandrutza pe care-l iei la-mpins vagoane pentru like-urile alea. Sunteti la fel de consistenti, fie ca va place, fie ca nu.

    Răspunde
     
  • Braka
    August 27, 2016 la ora 22:55

    Si daca tot e sa ne atribuim valori nationale care au plecat din tara, ce ar fi sa amintim si de cineva care chiar a tinut la aceasta natiune?

    Henri Coanda este un personaj respectat in strainatate. A inventat primul motor cu reactie – cu mult inaintea „timpurilor” cum s-au exprimat multi oameni de stiinta la acea vreme.

    A pus pe hartie „efectul Coanda”, o derivatie a efectului Bernoulli pentru mase de aer in miscare. Efectul Bernoulli este foarte cunoscut: un fluid in miscare urmeaza curbura unui solid pe langa care curge. E simplu de vizualizat: la un jet de apa, poti sa ii modifici directia de curgere daca il atingi cu o mana, o lingurita, etc.

    Coanda a inventat acele fante de aer care sunt utilizate la elicopterele fara rotor de coada (!). Se numesc Notar si nu fac zgomot.

    A mai fost si patriot si vicepresedinte la Rolls Royce in Marea Britanie.

    Brancusi ce a facut?

    Răspunde
     
  • Braka
    August 27, 2016 la ora 22:40

    Daca accepti critica de la simpli cititori si „keyboard warriors” atuncinafla ca ai scris un text filosofic pe care unii academicieni ar fi realmente invidiosi.

    Problema este ca totusi textul este doar filosofic – nu poate fi „legat” cu usurinta de trairi din viata de zi cu zi. Dealtfel, nu poate fi legat nici macar cu greutate: ce treaba are donatia cu simtamantul de apartenenta nationala? Mi-e foarte greu sa inteleg.

    Nu am donat si probabil ca nu o voi face desi suma este derizorie. Pentru ca:

    1. Brancusi nu a fost niciodata mandru de apartenta la aceasta natiune. A scris cu subiect si predicat. A plecat scarbit de aceasta natiune (inainte sa vina comunistii). Sa il transformi intr-o valoare „nationala” doar pentru ca este foarte apreciat de straini este in acelasi timp un exercitiu ne-onest de marketing, un exercitiu de imagine politica si o trollare post-mortem a bietului om care nu a vrut sa aiba nimic de a face cu noi.

    2. Suma de 5 milioane este si ea derizorie. Dupa cum ai zis si tu, miliardele colcaie in Romania. Se gasesc zeci pentru tot felul de prostii, Ponta da din pix 500, dar nu se gasesc 5 pentru o opera de o asemenea „valoare nationala”.

    3. Trebuie sa apelam la donatii pentru ca este un „exercitiu” de solidaritate. Nu e exercitiu – e test. Daca era exercitiu, persoanele publice faceau o campanie mai convingatoare. Aparent, nimeni nu da un leu (literal) pentru aceasta opera.

    4. Nu-mi place. Mi se pare hidoasa.

    Răspunde
     
 
 
Adaugă comentariul
 
 

Emailul nu va fi făcut public. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.

Nume: *
Adresa de email: *
Pagină web
Comentariul*
 caractere rămase