Supărările de la Olimpiadă spun mai multe despre noi decât despre sportivii români

Moise Guran

Am urmărit cu greu exercițiul la bârnă al Cătălinei Ponor. O simpatizez și eu, alături de milioane de români, m-am bucurat când am aflat că vrea să revină pentru Rio, mi s-a făcut inima cât un purice când s-a dezechilibrat și chiar dacă eu nu am fost dezamăgit, m-am gândit la ce o fi fost în sufletul ei… Cătălina a încercat să salveze o aparență a muncit pentru asta dar… așa e sportul. Puțini au puterea să se retragă în culmea gloriei (nu numai în sport), ea a avut această putere, apoi s-a simțit cumva datoare să revină. Datoarea față de cine? Față de noi? De tricolor? De ea însăși? Astfel de oameni sunt, într-adevăr, excepționali, dar, așa cum spune Răzvan Mitroi în Republica, ei NU au datorii față de public sau față de Tricolor. Sunt excepționali pentru că ei ne dăruiesc propria muncă, ambiția lor, exemplul lor, dar abia dezamăgirile noastre spun multe. Nu despre ei, ci despre noi.

suparare medalii

În Profilul psihologic al poporului român, profesorul Daniel David de la Universitatea Babeș-Bolyai, analizează inclusiv spiritul colectivist al acestuia. Daniel David explică cel mai clar faptul că performanțele la olimpiadele școlare nu arată nivelul educației din România ci sunt folosite, din păcate, pentru a masca exact mediocritatea și lipsa de performanță a acestuia. Mai pe românește, cei câțiva olimpici cu rezultate la matematică, fizică sau chimie, au fost ani de zile paravanul după care se copia la bac, fără ca olimpicii să aibă, desigur, o vină în faptul că se copia la bac.

Nu vă uitați chiorâș numai la politicieni pentru performanțele generale ale societății, de fapt noi toți avem o problemă în a pune în valoare inteligența, educația, performanța sportivă, dar ne place să ne ascundem după ale celor câțiva care le au. Că sunt români! Ca noi toți! Ceea ce, în mentalul colectiv, ne transferă cumva din gloria lor, nu?

Nu ne transferă nimic, din păcate! Iar abia atunci când, la Olimpiadă nu luăm medalii, nivelul nostru, al tuturor, devine evident. Nu pentru că nu luăm, ci pentru că dezamăgirea noastră face din sportul lor o bătălie nedreaptă pentru supraviețuirea veleităților naționale.

psihologiapoporuluiromanDe altfel, psihologul Daniel David, mai arată în studiul său (un studiu la care s-a muncit zece ani) că nevoia de confirmare a românilor pune în evidență nesiguranța de sine a nației și o oarecare instabilitate emoțională. Cum ar veni, ne disprețuim subconștient mediocritatea, dar ne îmbătăm conștient cu apă chioară, în fața televizoarelor, atunci când tricolorul urcă pe podium.

Când tricolorul NU prea urcă pe podium, așa cum se întâmplă la această olimpiadă, frustrarea devoalată a eu-lui mignon se revarsă laș împotriva sportivilor – ne fac de râs dom’le!

NU ne fac de râs, pur și simplu sportul de azi presupune pentru performanță mai mult decât talent și muncă individuală. Presupune seriozitate și un efort național susținut în timp peste generații. Sclipiri geniale sau un noroc chior care, de exemplu, puteau aduce un scor glorios în meciul cu Franța din deschiderea Campionatului European de Fotbal, nu ar fi justificat ci ar fi ascuns adevărul despre nivelul sportiv al fotbaliștilor români. Ne-am fi îmbătat două zile cu aceeași apă chioară ce ne clamează drept glorioasa nație a lui Dobrin, Ilie Balaci sau Gică Hagi, dar am fi pierdut, la fel de firesc, cu Albania, într-o eră a fotbalului în care nu mai face driblingul personal diferența ci capacitatea echipei de a fugi colectiv pe tot terenul, atacând cu fundașii sau apărându-se cu atacanții.

Apropo de Hagi, a ajuns săracul ca Burebista, reper al ultimei perioade glorioase, înainte de o lungă nimicnicie, în care frustrarea lipsei de performanțe ne-a ros mațele, împiedicându-ne totuși să vedem adevărata problemă, incoerența, lipsa de tenacitate, superficialitatea și egoismul.

Colectivismul cu care ne-am ascuns după Halep sau Ponor, asumându-ne merite pe care nu le aveam, maschează de fapt aceeași mediocritate ce ne face să dăm vina pe politicieni, uitând că ei nu fac decât să ne reprezinte fidel.  Absența de la vot ne face responsabili pentru lipsa de coerență națională în aceeași măsură în care reproșurile adresate sportivilor atunci când pierd reprezintă doar o lașă delimitare de situația sportului din România.

Nu se mai face dom’le sport! Nu se mai face… de către cine? De către alții? Sunt extratereștrii de vină că ne batem joc de generațiile tinere cu o programă atât de aglomerată încât orele de sport au fost îngrămădite rușinos, sau că ne schingiuim aceiași copii cu matrici și integrale, deși doar 1% dintre ei vor mai ști să le rezolve la un an după terminarea liceului, în timp ce sănătatea și spiritul de echipă le vor fi necesare tuturor toată viața? Ha? Cine e de vină că perpetuăm minciuna unor medalii, în locul unei educații fără de care medaliile sunt oricum accidentale? Nu poate fi merit național când un sportiv ia o medalie, dar vină individuală atunci când nu o ia!

Hai să ne bucurăm de Olimpiadă ca de un spectacol, indiferent că s-a dezechilibrat Cătălina la bârnă, să avem firesc emoții pentru Steaua cu City, să ne dorim victoria, dar să înțelegem exact ce ne dorim… Marii sportivi, ca toate marile personalități ale neamului, au, și trebuie să aibă, un rol inspirațional. Pentru copii, pentru tineri, dar și pentru ceilalți, mai trecuți. Chiar și înfrângerile pot deveni motivaționale, depinde cum le privești. Hai să nu le anulăm acest rol social cu frustrări care spun mai multe despre noi decât despre ei.

stiri verificate
Categoria: Diverse
Etichete: , , ,

Comentarii prin facebook

28 răspunsuri la Supărările de la Olimpiadă spun mai multe despre noi decât despre sportivii români

  • john
    August 29, 2016 la ora 00:38

    Am citit articolul si apoi am reluat unele pasaje pentru ca nu prea intelegem ce si cum. Parerea mea e ca ne invartim in jurul cozii, cautand sa filozofam pe marginea esecului nostru la olimpiada, in loc sa fim realisti si sa recunoastem ca si performanta in sport e conditionata in zilele noastre de bani.
    Degeaba vrei tu, sportiv, sa faci performanta daca nu ai in spate baze de antrenament, echipament, alimentatie, medicamentatie, baza de recuperare, antrenori bine platiti si poate cel mai important daca nu ai ziua de maine garantata, nu ai sa fii niciodata 100% cu gandul la performanta.
    Trebuie sa jungem sa facem performanta din placere si nu ca sa obtinem o renta viagera.
    Hagi si generatia lui au inceput sportul in curtea scolii de placere, nu i-a dus nimeni de mana.
    Asa ca, nu e loc de filozofie, avem nevoie doar de bani.

    Răspunde
     
  • Dumbrava Maria
    August 26, 2016 la ora 16:38

    Cand eram mica mama imi spunea sa nu fac sport de performanta ca o sa mor de foame si mai bine sa ma pun cu burta pe carte ca doar asa pot ajunge sa castig bani sa ma pot intretine… Sportiv = muritor de foame… atunci de ce ne mira rezultatele slabe? Am citit chiar azi o postare in care Ana Maria Popescu, campioana olimpica cu echipa la scrima, a declarat „Până şi refugiaţii aveau echipament mai bun”. Daca sportivii ar fi trait bine mersi, am vedea mai multi copii interesati sa faca sport si mai multi parinti interesati sa isi dea copiii la sport!

    Răspunde
     
  • radub
    August 23, 2016 la ora 15:38

    D-le Guran, terminați cu manipularea cum că bieții copii au prea mult de învățat și nu mai au timp de sport.Cum mama lui aghiuță pe timpul lui Ceașcă se învăța de două ori mai multă matematică și fizică(dacă te pricepi,fă comparație între manualele de atunci și cea mai rămas din ele acum) ca acum și se făcea și sport în draci.Atunci era o rușine să nu faci sport,să ai scutire la sport(acum e ceva general), să fi un neputincios,tocilar,etc,.Numai că atunci nu existau smart-uri ce-i drept dar nici părinți care să facă rost de scutiri de sport ca disperații.Așa că mai ușor cu pianul pe scări.

    Răspunde
     
  • amicu
    August 18, 2016 la ora 12:28

    Romanii, ca nota generala, nu sint interesati de sport. Lor le place sa se uite la sport (mai ales la fotbal, un fel de sport). Prin urmare, disparind si nevoia propagandistica a statului comunist de medalii, e natural sa avem aceste rezultate. Nu resimt nici o dezamagire, ma uit la intrecerile de la Rio exact asa, ca la un spectacol. Sport fac in sufragerie ca acces la barele din curtea scolii nu mai am de cind scolile au devenit obiective militare (sau puscarii, nu stiu prea sigur).

    Răspunde
     
    1. Ionica
      August 18, 2016 la ora 14:28

      @amicu
      Eu cred ca totusi romanii sunt foarte interesati de sport: pentru a hotari pe cine pariaza… Din pacate am impresia ca pariurile sunt noul sport national…
      Personal am inceput in ultimii ani sa fac miscare cat mai mult posibil, chiar sa si particip la concursuri de alergare pentru amatori desi nivelul meu e cam ca al Romaniei la Rio: mediocru. Dar asta nu ma descurajeaza sau impiedica sa incerc sa fiu mai bun, sunt intr-o permamenta competitie cu mine insumi. Consider ca solutia pentru sportul romanesc este dezvoltarea sportului de masa.

      Răspunde
       
  • Nelutzi
    August 18, 2016 la ora 11:49

    Ce frumos ai zis Moise aici, „marii sportivi, ca toate marile personalități ale neamului, au, și trebuie să aibă, un rol inspirațional”. Stii, prin cuvintele aste tu de fapt educi si punct.

    Răspunde
     
  • olimp
    August 17, 2016 la ora 15:12

    Daca era ales OCTAVIAN BELU presedinte COSR acum am fi avut medalii la gimnastica la RIO 2016.SI O ECHIPA OLIMPICA.Restul las la aprecierea voastra,ce se poate mazlui in spatele[culisele]acelor indivizi care nu au sange de ROMAN cand iau decizii la nivel national.

    Răspunde
     
  • Kapital
    August 17, 2016 la ora 10:08

    Ungaria a construit cu bani europeni autostrazi si bazine de inot – vreo 200!
    Noi am fraudat vreo 2 miliarde prin POSDRU…

    Răspunde
     
  • Stefan cel Mare
    August 17, 2016 la ora 08:26

    – „Ce faci tu, copilă?” zice doamna mare.
    Apoi ea la poartă atunci a ieşit
    Şi-n tăcerea nopţii astfel i-a vorbit:
    – „Ce spui, tu, străine? Ştefan e departe;
    Braţul său prin taberi mii de morţi împarte.
    Eu sunt a sa mumă; el e fiul meu;
    De eşti tu acela, nu-ţi sunt mumă eu!
    Însă dacă cerul, vrând să-ngreuieze
    Anii vieţii mele şi să mă-ntristeze,
    Nobilul tău suflet astfel l-a schimbat;
    Dacă tu eşti Ştefan cu adevărat,
    Apoi tu aice fără biruinţă
    Nu poţi ca să intri cu a mea voinţă.
    Du-te la oştire! Pentru ţara mori!
    Şi-ţi va fi mormântul coronat cu flori.

    Răspunde
     
  • Catalyn
    August 17, 2016 la ora 00:39

    Ceea ce uita sa precizeze domnul Moise Guran este ca sportul se face cu finantare de la buget. La acesta contribuie tocmai acei indivizi cu „probleme de expresie” de care domnia sa tot aminteste. Sportul se vede altfel atunci cand telespectatorul este sponsor, indirect ce-i drept al performantei sportive. Sportul este la pamant ce-i drept, dar asta nu este o scuza nici pentru a-i ataca pe aportivi, nici pentru arata cu degetul

    Răspunde
     
    1. Lucian
      August 17, 2016 la ora 05:08

      Asta e relativ. SUA e pe primul loc la medalii, deși nu are un minister al sportului.

      Răspunde
       
  • marian
    August 16, 2016 la ora 21:59

    Marele performante ale Romaniei la sporturi s-au datorat, fie ca ne convine sau nu, investitiei comunistilor in sport. Fiecare scoala avea selectie de sportivi, iar alesi cei talentati, nu numai ce-i drept. Astazi, sunt alesi daca dai banul pentru a fi selectat la o echipa de club, scoala nu se mai ocupa de sport, motivul- nu-s bani? .Nu-s bani nu-s bani nici pentru selectia si antrenarea echipei de gimnastica. Pe de alta parte, nu mai exista respectul pe care tinerii il aveau, atat pentru sport, in viata de zi cu zi, dar, mai sles, pentru atrenori, care , de multe ori,impuneau ei respect, prin prezenta, si nu neaparat prin masuri punitive, care uneori sunt necesare, fiindca lipsa unei masuri duce la fitzele de astazi. Luati modestia lui Hagu, POpescu s.a., cand jugcu, si luati modestia astora de azi. Mai era si spiritul de echipa, spirit ce sprijina psihic individualul, care, din pacate, astazi este inlocuit cu invidia. Inainte, ale noastre erau cu ale noastre, astazi ale noastre sunt cu oti. Si ce e mai important erau invatati ca sunt egali celorlalti, iar daca lupta, lupta doar cu ele/ei insele(si). Astazi, noi satia de nu reusim nici sa trecem strada, ii/le punem sa lupte cu altii, creand astfel o presiune psihica enorma, care nu duce decat la esec. In rest, mi-e lehamite de reactia tuturor care cred ca Romania au deja medalia de aur, fara insa sa observe ca sportul, ca tot in tară, e jalnic. Selectia celor talentati si sprijinul financiar, apoi cereti perfomanta

    Răspunde
     
  • Mihaela
    August 16, 2016 la ora 20:06

    Felicitari celor doi sportivi ! Oameni deosebiti, adevarati campioni !

    Răspunde
     
  • corneliu apostol
    August 16, 2016 la ora 20:04

    si, sportul e o ultima forma de nationalism, (impotrivindu-se lu’ politic corect) pt ca altfel cum ai putea explica „adoptarea” diversilor sportivi din alte tari si continente nu la noi care suntem codasi si la asta dar la tari cu mari pretentii sau „potential”, la ping-pong (zic la intamplare) joaca germania cu olanda si sunt 2 chinezoaice, sau prin sporturile de echipa nu mai sti care de unde a venit;
    adica nici macar aia cu pretentii nu sunt onesti, altfel, desigur regulile olimpice au fost respectate dar si onorate?

    Răspunde
     
  • corneliu apostol
    August 16, 2016 la ora 19:55

    stiti ca desfintarea scolilor sportive si desfintarea inv profesional au ca autor acelasi minisrtu (ministra)?
    al invatamantului, desigur

    Răspunde
     
  • di livio
    August 16, 2016 la ora 18:57

    nu le ai cu sportul,Gurane.In fotbal,intotdeauna driblingul personal o sa faca diferenta.Urmareste-l pe Dembele.Cu articolul asta,ne-ai schingiuit cu matrici si integrale,tu si superpsihologul Daniel David.Eu ma bucur cind cistiga romanii,doua-trei zile si ma intristez cind pierd.Tot doua-trei zile.Un intreg popor nu este intr-un fel sau altul vezi Constantin

    Răspunde
     
  • Costea
    August 16, 2016 la ora 18:17

    Daca vreti sa va simtiti bine cautati lista medaliilor de la J.O. L.A. 1984.
    Sigur, URSS si tarile din Est nu au participat insa Romania era pe locul 2 inaintea Germaniei, Jugoslaviei, Australiei, Marii Britanii, Canadei etc
    In ce clasament pozitiv (nu la procentul de veceuri in curte) mai e Romania in fata Germaniei?
    Ce vreau sa zic, fara a face apologia comunismului, e ca romanul nu face nimic decit impins cu baioneta in coaste.

    Răspunde
     
  • sorin1
    August 16, 2016 la ora 17:26

    Da,da…repede vedem paiul de dincolo de gard. Când nu suntem în stare să alegem altă clasă politică nici după 25 de ani de la revoluție.
    Olimpicii noștri muncesc pe brânci pentru ca le place să se reprezinte pe sine și odată cu asta țara lor.
    „Voi credeați în steaua Voastră,
    Noi nu credem în nimic. (..)” -în general vorbind.
    În ceea ce mă privește, pentru mine TOȚI Sportivii(ele) noștri sunt de aur. Am încredere în ei. Ei știu cel mai bine că un eșec e un pas înainte.

    Răspunde
     
  • Andrei
    August 16, 2016 la ora 17:24

    Nu mai schingiuti bietii copii cu matrici si integrale! Viitorul apartine soferilor, mecanicilor auto si lacatusilor.

    Răspunde
     
    1. Niculescu Florin-Titus
      August 16, 2016 la ora 18:04

      … si ospatarilor !

      Răspunde
       
    2. Gabriel Manolescu
      August 16, 2016 la ora 18:48

      Soferii , mecanicii auto , ospatarii pot avea un rol foarte bun in societate . Nu este nevoie sa indopam copiii cu integrale si derivate ca sa fim siguri ca vor ajunge OAMENI . Cei care au talent la asta vor invata cu placere matematica si fizica si vor ajunge olimpici . Dar este mai important sa invete in scoala sa respire , sa se miste corect , sa iubeasca , sa manance sanatos , sa asculte muzica , sa citeasca , sa stie 2-3 limbi straine si sa vorbeasca/ scrie corect romaneste . Sa fie permanent informati si sa aiba o atitudine morala impecabila ! In acel moment nu va mai fi nevoie de foarte mult ca sa fim o natie invidiata de toata lumea. Daca nu vrem asta , atunci sa lasam actuala paradigma scolara in care NICI UN PROFESOR NU ESTE IN STARE SA STIE DECAT MATERIA LUI , IAR DACA AR FI PUS IN SITUATIA DE A DA BACALAUREATUL , IN FORMA ACTUALA , ar pica TOTI SAU 95 % !

      Răspunde
       
  • Constantin
    August 16, 2016 la ora 17:18

    „Hagi, a ajuns săracul ca Burebista”_Asta reflecta putinatatea reperelor noastre, indiferent ce zice dl David. (Apropos, a devenit si domnia sa insusi un reper, precum regele israelit, desi refuz sa cred ca un popor intreg este intr-un fel sau altul.) Numai ca NU inteleg de ce toti specialistii in psihologie sociala din presa analizeaza dezamagirea rezultata din performantele slabe ale unora dintre sportivii nostri. (Haideti sa mai lamuresc un lucru: ei sunt ai nostri pentru ca ne reprezinta, dupa cum spune autorul, iar noi ii sustinem pe parcursul competitiei. Este valabil pentru competitorii sportivi de pretutindeni. Nereusitele lor afecteza spectatorii din aceleasi motive.) Specialistii nu se gandesc insa ca asteptarile (si dezamagirile implicit) vin pe fondul rezultatelor ANTERIOARE. Niciun specialist mass-media nu se gandeste ca disperarea publicului ar veni NU din insuccesul sportivului, ci in urma constatarii ca mediul sportiv se degradeaza permanent. Inteleg nereusita Catalinei. NU inteleg si NU accept ca trebuie sa privesc contemplativ faptul ca rezultatele sunt tot mai proaste de la un an la altul!

    Răspunde
     
  • Dan
    August 16, 2016 la ora 13:41

    pe scurt, nu ai cu cine in romania

    Răspunde
     
  • tar
    August 16, 2016 la ora 13:26

    Babes-Bolyai* e numele universitatii 😀

    Răspunde
     
    1. Moise
      August 16, 2016 la ora 15:44

      aham! mersi!

      Răspunde
       
  • George Barbulescu
    August 16, 2016 la ora 13:15

    In primul rand, ar fi frumos sa se stabileasca ceva, sportul si tot ce reprezinta el, este o forma de divertisment inainte de toate din care se scot foarte multi bani si ca sa dau un exemplu, fotbalist profesionist mediu, la un club din vest are un salariu maricel, pentru chestia pe care el o face, nu mai spun de tenis, unde castigatorul US Open ia niste milioane de dolari bune…..

    In al doilea rand, ce s-a intamplat la Rio, a fost o prezentare a societatii romanesti in cel mai pur mod cu putinta, meciul cu Angola la handbal, calificarea in finala a lui Glinta culminand cu medalia de Aur la spada. Cam astia suntem, cand avem chef sau prindem o zi buna, castigam, cand nu se intampla surprizele. Faptul ca am avut echipament contrafacut, arata si micimea unora din conducatori si implicit a noastra, pur si simplu noi ca societate atat putem acum, iar cat de bine am facut noi lucrurile in tara le vedem zilnic cu realizarile noastre marete.

    Partea cea mai trista este ca, foarte multa lume realizeaza ca acum ne aflam intr-un moment zero se vor capete pe tava, dar nimeni nu realizeaza ca fiecare are o parte din vina asupra faptului ca s-a ajuns aici. Sunt 27 de ani de la Revolutie, iar 40% din oameni inca voteaza PSD-ul pentru o marire a salariului minim de cateva zeci de lei. Pur si simplu atata putem noi ca societate, din pacate. Salvarea e individuala si nu una colectiva.

    Răspunde
     
  • Mihail Oancea
    August 16, 2016 la ora 12:55

    Catalina si Marian sunt exponentii unei generatii nitel mai vechi. Au avut loc la Rio pentru ca cei noi nu s-au calificat. Cu atat mai mare e meritul lor. In sport spunea un om mare, important e sa participi, sa lupti cu tine, cu ceilalti, sa scoti un timp mai bun, sa prinzi o aruncare mai buna etc. E o lupta cu sine si cu adversarul. Iar ei, amandoi, au dus lupta si au invins din punctul meu de vedere. Cati romani se pot lauda ca au fost la Rio, macar si ca simpli spectatori la aceasta olimpiada?! Cati romani chiar stiu sa aprecieze ce inseamna sportul de performanta, chiar si celebrul „ping pong” pe care am putea sa-l practicam fara mari investitii, la nivel amatoricesc. Dar, nu-i asa, la tv suntem cei mai buni, eventual cu burta plina de bere… Nu se mai face sport in tara asta… pentru ca n-are cine. Sportul national a devenit gratarul cu mici.

    Răspunde
     
  • Cosmina
    August 16, 2016 la ora 12:42

    Am urmarit cu sufletul la gura prestatiile Catalinei si ale lui Marian, am strans din dinti si am tremurat pentru ei. Sunt niste sportivi minunati care ne-au adus mereu valuri si emotii de fericire. Stiam ca sunt singuri si ca le este greu, e normal sa fie asa, insa m-am bucurat foarte mult ca pot sa-i vad pe gimnastii nostri la olimpiada. Cum sa fie olimpiada si noi sa nu avem nimic la gimnastica?! Poate pe viitor vom pretui mai mult ce avem si vom investi in ceea ce trebuie. Poate cineva o sa aibe urechi sa auda si minte sa inteleaga…
    Bravo Cata, Bravo Marian! Va multumim!

    Răspunde
     
 
 
Adaugă comentariul
 
 

Emailul nu va fi făcut public. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.

Nume: *
Adresa de email: *
Pagină web
Comentariul*
 caractere rămase