Hoinărind prin Polonia…

de Moise Guran

Alaltăieri, când am ajuns la Varșovia, am fost izbit de aerul sumbru al celei mai înalte clădiri din Polonia. Cadoul lui Stalin pentru poporul polonez, construit imediat după război cu muncitori sovietici, într-un moment în care mare lucru nu mai rămăsese din Varșovia rasă de nemți (dar și de bombardamentele rusești) de pe fața pământului, PKiN (denumirea competă este Palatul Culturii și Științei de la Iosif Stalin) este și astăzi ca un furuncul pe fața Varșoviei, în ciuda turnurilor capitaliste ce l-au aglomerat, l-au îngrămădit, grăbite să-l împingă în uitarea istoriei. Dar istoria NU se uită!

mix

În prima seară în Varșovia mi s-a părut și mai sumbru decât în timpul zilei. M-am învârtit în jurul lui întrebându-mă ce dracu o fi înăuntru, i-am făcut poze, hotărât să scriu despre el. Mi-a venit în minte dezbaterea pe care am avut-o cu Petreanu la Avocatul Diavolului dacă ar trebui sau nu să demolăm Casa Poporului (o dezbatere ratată, nimeni n-a fost de acord) și m-am întrebat de ce polonezii nu dau jos enormitatea asta. Le amintește de trecut? Cum le amintește? Văd în ea rânjetul hâd al lui Stalin care i-a șters alături de Hitler de pe fața pământului? De ce le-a făcut acest cadou, e un mister și azi… Unii speculează că s-ar fi simțit vinovat, ceea ce, vorbind despre Stalin, pare totuși aberant.

Mai degrabă a vrut ca polonezii să-și amintească peste secole de faptul că statul lor există pentru că Rusia vrea asta, că putea să nu mai existe, cum a decis țarina Ecaterina cea Mare la finalul secolului XVIII, sau cum a decis chiar el, Stalin, dimpreună cu Hitler, în debutul celui de-Al Doilea Război Mondial. Azi, la aproape trei sferturi de secol de la moartea Marelui Tartor,  Stalin încă le mai rânjește polonezilor, fără mustață, dar la fel de perfid. Probabil la recentul summit NATO, cel în care aliații au dat un mesaj puternic de apărare a Poloniei, toți știau că Putin mai pregătește ceva. Atâta doar că, uite, în Marea Neagră e surpriza, nu aici în nord, unde a ales NATO să se concentreze.

Cam astea erau gândurile ce mi-au trecut prin cap în prima zi la Varșovia, încă destul de conectat la realitățile din țară, sorbind dintr-o halbă una din miile de tipuri de bere locală, cu privirera agățată de vârful enormei clădiri. 

M-am uitat la ea până mi s-a sucit gâtul dar am ales totuși să nu scriu imediat despre puternica impresie pe care mi-a făcut-o PKiN. Știam de această clădire, dar în poze nu e așa înfiorătoare. A doua zi am fost prea obosit ca să scriu, iar în a treia, adică azi, nu mi se mai pare atât de înfiorătoare. Ori pentru că am aflat că înăuntru funcționează cel mai mare cazinou din Polonia (precum și câteva baruri de hipsteri), ori că am fost mult mai impresionat de eforturile făcute de polonezi în ultima jumătate de secol pentru a reconstrui Palatul Regal de exemplu. Nu numai clădirea (dinamitată de germani) dar mai ales interioarele sofisticaților regi polonezi. Iubitori de artă, cultură și alte chestii de felul acesta, dar în final neglijenți cu Geografia care le-a ștears țara de pe fața pământului. E un miracol cum au supraviețuit polonezii, ca nație, în fapt chiar s-au format ca națiune sub ocupație, alegând Educația drept coloană vertebrală după ce revoluțiile lor de eliberare din secolul XIX au eșuat.

Varsovia

Închei astăzi zece zile de hoinăreală prin Polonia, cu mașina, de la Auschwitz la Cracovia și în final la Varșovia.

Mi-a plăcut mult, ceea ce e o premieră pentru o țară în care nu îmi place mâncarea. Dar polacii sunt oameni chiar mișto… veseli tot timpul, uneori la fel de golani ca și românii, un pic mai organizați (da’ nu mult mai organizați) și, poate, uneori, ceva mai harnici. Nu sunt nici mai grași, nici mai slabi decât românii, femeile lor sunt drăguțe și îngrijite, chiar dacă mai blonde decât ale noastre. Centrul Varșoviei e plin noaptea de adolescenți beți, simpatici, care cântă pacifist prin baruri karaoke și dansează pe propria lălăială. 

La Cracovia un hipster pletos mi-a vândut cârnați pârliți la grătar, asigurându-mă că-s de la ferma mamei sale. M-am prefăcut că îl cred, deși pot să jur că erau de la market. Mezamplasul era genial – omul avea o rulotă parcată pe trotuar (pe post de bucătărie) și două butoaie pe care puteai să-i mănânci cârnații, dacă simțeai nevoia să ai și o masă.

A zis că e ziua lui și mi-a făcut și cinste cu o votcă, despre care m-a asigurat că e făcută de asemenea în casă. Cu asta l-am crezut căci nu era votcă ci o țuică, e drept una de vreo 45 de grade. Cârnații? Polonezi, ce altceva!

Am râs când am aflat că și ei le zic tot polonezi, după care mi-am dat seama că și oltenii mănâncă oltenești și le zic exact așa. 🙂 În schimb polonezii au nume foarte special pentru cremwurști (care nu prea diferă în compoziție de cârnații polonezi, doar că-s mai subțiri) – hot-dog! Pfff! Americanski! Pagadi, Iosif Visarionovici!

În timp ce pârlea, deci, polonezi într-un soi de cuvă (spânzurați în flacără mare, cam la jumătate de metru deasupra unui foc de lemne) hipsterul mi-a povestit cei cinci ani de glorie în care a muncit cu taică-su în Londra. S-a întors doar cu o brumă de agoniseală, cât să-și facă biznisul ăsta, pe o stradă din cartierul evreiesc al Cracoviei. După așa poveste, cum să mai crezi că mă-sa are fermă în care face organic sausages?

zurek poloniaOricum, v-am zis mai sus, mâncărurile lor tradiționale, pe care le-am căutat disperat (așa fac peste tot pe unde mă duc) m-au dezamăgit rău. Am mâncat vreo cinci feluri de piroghi, niște turte umplute cu tot felul de chestii, dar nu m-a dat niciuna pe spate, asta deși n-am piroghi poloniacăutat doar în restaurante ieftine. Și nici borșul ( în poza de mai sus, se cheamă Zurek) cu ou și cârnați nu m-a impresionat defel.

Instituțional, Polonia este doar un pic mai bine decât România. Se vede cu ochiul liber că e mai bine, dar e incapabilă de exemplu să managiuiască mari mase de turiști care vor să vadă muzee. Și în Polonia chiar au muzee. Dar ce te faci că la Palatul Regal din Cracovia la prânz nu se mai vând bilete. Că e plin, deci ce să facem? O fi plin, dar am vizitat muzee semnificativ mai pline, în care armate de ghizi preiau în grupuri turiștii, organizându-i, plimbându-i și scoțându-i pe ceas ca să facă loc altora. Și nu, vânzarea de bilete nu se oprește niciodată. Doamna de la casa de bilete de la Palatul din Cracovia mi-a zis de la obraz să nu mă trezesc la unșpe, dacă vreau să o vizitez. În loc să mă supăr i-am arătat poze de pe Vistula, că mă trezisem totuși dimineață, dar am preferat să văd întâi palatul de pe fluviu.

cracovia vistula polonia

În schimb Palatul Regal din Varșovia lucrurile au mers mai bine. Aruncat în aer de germani (mai târziu au distrus tot centrul Varșoviei, în timpul insurecției poloneze din Al Doilea Război Mondial) Palatul a fost refăcut integral în anii ‘80.

Centrul de Științe Copernicus din Varșovia bate însă recordul – patru ore la coadă! Vânzarea de bilete se oprește când se umple clădirea de copii și se reia pe măsură ce mai ies. Eu n-am mai intrat, mi s-a părut prea mult patru ore la coadă. Dar picilor chiar le place.

La Palatul pe Apă am stat 45 de minute la bilete, deși nu era coadă, doar un grup de copii în fața noastră, dar doamna cu coc de la casă, în ciuda insistențelor însoțitorilor lor, n-a știut cum să facă un bilet pentru toți și a trebuit să facă pentru fiecare.

palatul pe apa varsovia

Palatul este într-adevăr impresionant, dar dacă îți faci înainte o minimă documentare și afli că ultimul rege polonez, Stanislaw August (ajuns pe tron cu ajutorul țarinei ruse Ecaterina cea Mare, după un amantlâc cu aceasta) a risipit atâta bănet pe pictori și poeți într-o perioadă în care trei imperii se pregăteau să-i înfulece țara, altfel vezi luxosul palat. Deși minat, de asemnea, de nemți în Al Doilea Război Mondial, Palatul pe Apă a scăpat ca prin urechile acului. Totuși, unele interioare au trebuit refăcute.

La Auschwitz n-am făcut poze. Nu e ceva neobișnuit pentru mine să nu fac poze, prefer să bag la cap chestii (sau în stomac) în loc să văd locurile în care merg prin ecranul telefonului, dar la Auschwitz chiar mi-a fost jenă să fac poze. Locul mi-a trezit sentimente extrem de puternice. Organizarea aici era însă impecabilă, în ciuda cozii uriașe de la polin varsoviaintrare. Ce-i drept, făcusem rezervare cu trei zile înainte. Am făcut însă poze la Polin, muzeul de istorie al evreilor polonezi (din Varșovia) un loc ce a evitat să devină un muzeu al Holocaustului, preferând o abordare istorică (ceva mai detașată) a acestei comunități. Poza asta este simularea, cu ajutorul unor proiecții, a unei străzi din Varșovia interbelică. E de preferat să vizitezi întâi Polin la Varșovia și abia apoi Auschwitz-Birchenau (lângă Katovitze). Eu am făcut invers căci am venit dinspre sud.

Apropo de casierele de prin muzeele poloneze, mi s-a întâmplat să găsesc și o doamnă care susținea că nu funcționează POS-ul, deși era destul de evident că nu știa să îl folosească. În Polonia, mai mult decât în Cehia, Slovacia sau Ungaria, poți plăti cu cardul cam orice, până și locul de parcare. Care da, e mai ieftin decât la București. Totul e mai ieftin. N-am schimbat în zloți decât o mică sumă de bani. Vă dau un pont – plătiți cu cardul de lei în țările membre UE care nu au monedă EURO. Nu știu sigur Mastercard, dar VISA face curs direct între Zlot și Leu,un curs foarte apropiat de cel al BNR. La fel și între Koroană Cehă sau Forint și Leu. În țările din Zona Euro e preferabil să plătiți cu un card pe care aveți Euro, că nu se mai face nici-o tranziție, vă debitează pur și simplu cardul, fără comisioane, la fel ca atunci când plătiți cu card de lei în România.

Mersul cu mașina prin Europa (eu fac asta aproape în fiecare polonia autostradavară) nu e mai ieftin decât un bilet de avion. Am dat pe motorină până la Varșovia mai mult. Evident, e mai ieftin dacă mergeți în grup sau cu familia. Dar mie oricum îmi place la nebunie să merg cu mașina căci asta  îmi permite să văd mult mai multe locuri decât într-un singur city-break. Iar după trei zile într-un loc mie îmi vine să o iau la picior, oriunde aș fi. Dacă nu mai am nimic de văzut mă plictisesc repede. Mare atenție totuși! Și polonezii și cehii și slovacii dar și ungurii și nemții lucrează intens la autostrăzi. Nu vă faceți planuri să mergeți mai mult de patru-cinci sute de kilometri într-o zi, pe ideea că ei au autostrăzi și ajungeți repede. Nu e chiar așa! La cinci sute de kilometri mai puneți cel puțin o oră de întârziere pe la semafoare ocazionate de diverse lucrări.

Pe de altă parte, într-o capitală cum e Varșovia, mașina e extrem de utilă. Nu vă imaginați că n-aveți unde parca sau că o să stați ore blocați în trafic, ca la București. Varșovia este într-o zi lucrătoare (e drept una de vară) mai aerisită decât e Bucureștiul sâmbăta dimineața. Managementul traficului, locurile de parcare, pistele de biciclete… toate astea mi-au proiectat imaginea eventuală a unui București care ar putea deveni comparabil cu Varșovia abia peste zece ani, poate… Cu condiția să fie zece ani de administrație coerentă. Și cinstită.

Cam asta a fost vacanța de anul ăsta. Vin spre casă.

stiri verificate
This entry was posted in Diverse. Bookmark the permalink.

Comentarii prin facebook

24 răspunsuri la Hoinărind prin Polonia…

  • Ioan Serbu
    Ianuarie 30, 2017 la ora 13:39

    Daca este cineva interesat in orice fel de detaliu despre Polonia, va rog sa ma contactati. Am fost prima data in tara lesilor in 1992, de 7 ani locuiesc aici.

    Răspunde
     
  • ion
    August 30, 2016 la ora 11:58

    alcool nu alccol-scuzati-ma

    Răspunde
     
  • ion
    August 30, 2016 la ora 11:56

    Polonia este foarte frumoasa.Transportul cu trenul este o placere.Am vazut Varsovia de 2 ori, Cracovia o singura data.Mancarea este mai ieftina si mai buna decat la noi.Betivi au mai multi decat noi(in mijloacele de transport sunt placute indicatoare cu”interzis consumul de alccol”.Merita sa vedeti Gdansk-ul care este foarte frumos, cu un aer de provincie germana.Polonezii suint simpatici si au respect fata de romani.Au si de ce.

    Răspunde
     
  • Viatadupabebe
    August 29, 2016 la ora 22:26

    Ce pot sa zic, ma bucur ca rusii nu au stat suficient de mult cat sa ne faca si noua un cadou de acest gen. Da, este un miracol ca polonia inca mai exista ca stat dar nu cred ca noi suntem un miracol mai mic. Sunt curios cat ai facut pana polonia cu masina, ma tenteaza si pe mine la anu.

    Răspunde
     
  • Bogdan
    August 22, 2016 la ora 13:23

    Merită să vezi că au gara subterană construită în anii 70 care arată superb si pe care circulă un ten express spre aeroport,aproape identic cu omologul vienez.Recent s-au gândit să o demoleze si sa facă ceva și mai și. Tramvaie moderne , incomparabil mai întreținute decât cele de la noi. Inutil să îți reamintesc de gara supraterană din București care pare o copie fidelă a raposatei gări orsay din Paris. Oricât erai de impresionant de urâciunea stalinista , poate românii ar trebui să învețe de la cei care pot mai mult ca ei. Poate intr-un oarece viitor vom avea și noi în zgârie nori făcut de Daniel Liebeskind sau o personalitate pe măsură așa cum e in Varșovia. Am fost si eu si la palatul regal din Varșovia si in Craiova și pos a mers fără pb. La palatul din Cracovia este un numar limitat de bilete pe zi, nu stiu cauza ,dar se poate intui.

    Răspunde
     
  • jollyca
    August 16, 2016 la ora 14:52

    In 2012 am facut un concediu intreg in Polonia, vizitand Cracovia, Varsovia, Gdansk si Poznan. A fost unul din cele mai frumoase (si pitoresti) concedii pe care le-am avut, probabil si pentru ca sunt un mare fan roadrips si cort (campingurile in Polonia sunt chiar confortabile). Mi-a dat impresia unei tari in plin avant – peste tot se construia (Activ, nu dormeau muncitorii prin roabe), toate intrarile in orasele mari aveau overpasses, toate centurile de orase erau circulabile. Da, Polonia a avut si un foarte mare ajutor din partea „Vestului” in reconstructia ei, dar pe de alta au stiut si ce sa faca cu acest ajutor.

    Unul din locurile cele mai frumoase pe care le-am vazut a fost salina de la Wieliczka – 30 de galerii, inclusiv o capela sapata in sare si un restaurant imens.

    La Centrul Copernic din Varsovia am avut noroc pentru ca am ajuns destul de dimineata cat sa nu stau mai mult de 10 minute la coada.

    Mie supa Zurek mi-a placut foarte mult (este supa acrita cu secara fermentata si cu mult, mult ienibahar), dar cel mai impresionat am ramas de felul in care iti vand cafeua – de fiecare data cand am cerut cafea in diverse bodegi (inclusiv o benzinarie no-name de pe autostrada) am primit o stacana de cafea la ibric, cu zat cu tot.

    Răspunde
     
  • Anda Alexandra
    August 16, 2016 la ora 13:19

    Buna ziua la toata lumea 🙂
    Sincer nu as vrea sa intru in polemici dar acest articol m-a intristat mult deoarece nu arata cum e Polonia cu adevarat.
    Sunt romanca stabilita in Polonia de mai mult de 5 ani acum. Nu sunt prima si nici ultima. De acum 5 ani cand am venit prima data din ce in ce mai multi Romani vin aici pt un job. De ce? Simplu: Polonia e inaintea României cu cel putin 10 ani! Economic e mult mai stabilita si nu imi e frica sa ies pe strada sau sa cresc copii aici.
    Un mic exemplu: acum 5 ani mergeam cu autobuzul (Polskibus) din Kraków in Warsaw in 5 ore pt ca era varianta cea mai rapida. Acum mergem numai cu trenul si dureaza undeva la 2 ore si jumatate. Fara delay! Sa nu mai spun ca toate mijloacele de transport in comun vin la ora exacta si sunt curate.
    Eu scriu in blogul meu despre Kraków si Polonia aproape zilnic… Poate ar fi bine daca ati mai face un pic de research inainte sa sariti in concluzii 🙂
    E o parere a unui local 🙂
    Blogul meu e: twistedredladybug.blogspot.com

    Răspunde
     
  • Kapital
    August 16, 2016 la ora 12:11

    Prin 1991 am facut primele vanzari catre clienti polonezi: eram an 5, am umplut o dacie 1300 cu coniac Miorita si tigari Carpati ascunse pe dupa lenjerii intime, treceam frontiera pe la Zakopane cu gand sa ajungem la Warszaw. Vamesii ne lasau sa trecem pt ca aveam…carnet de student (inca eram foarte simpatizati noi, studentii mai alea afara). Am descarcat tot in statiune pentru ca palski erau in concediu si aveau gaturile uscate…in viata mea n-am vazut oameni cu o privire atat de melancolica la vederea unei sticle! Ce vremuri…

    Răspunde
     
  • Amad
    August 15, 2016 la ora 19:43

    Si, mai e o conditie, Moise!
    Cei cu care ne comparam sa devina peste noapte ca noi, hoti, cocalari, individualisti.
    Daca printr-o minune am ajunge la eficienta lor, tot nu i-am ajunge vreodata fiindca ei nu stau pe loc.

    Răspunde
     
  • Mahorcu
    August 15, 2016 la ora 15:43

    Folositi waze !
    Asa veti sti daca intr-adevar veti intalni pe drum o situatie cum e cea descrisa de Moise (autostrada cu trafic ingreunat de lucrari …) .

    Răspunde
     
  • Constantin
    August 15, 2016 la ora 09:26

    Varsovia a pastrat un aer comunist care ma stanjeneste. Cracovia, inschimb este un amestec fermecator de vechi si nou. Indatoririle profesionale au facut ca o periooada din anii 90 sa vizitez Cracovia aproape lunar. Aici este una dintre primele universitati europene, a treia, cred, functionand din anul 1364. Tinerii cosmopoliti si degajati in decorul orasului vechi mi-au dat sentimentul de permanenta, de continuitate si rezistenta la tot felul de incercari de care poporul polonez a trecut de-a lungul istoriei. Dintre popoarele Europei de Est cred ca polonezii sunt cei mai apropiati de cultura vestica si civilizatia occidentala. Spre deosebire de Unguri, ori Cehi, care au diverse frustrari, si de proprii politicieni, ei privesc viata ceva mai relaxat, gandindu-se parca mai degraba spre viitor decat spre trecut.

    Răspunde
     
    1. Andrei F
      August 15, 2016 la ora 10:15

      @Constantin ,

      Desi infiintarea unei universitati in 1364 (ca cea din Cracovia) pare ceva senzational, si chiar e….totusi, cronologic e doar a 19-a universitate infiintata in Europa.
      In mod impresionant in momentul ala in Italia existau deja 11 universitati, absolut impresionant.

      M-ai facut curios si am cautat datele astea pe internet 🙂

      Răspunde
       
      1. Constantin
        August 15, 2016 la ora 11:42

        Nu sunt sigur a cata universitate este cea din Cracovia si am spus „cred”. Cer scuze pentru imprecizia informarii. Va multumesc pentru completari.

        Răspunde
         
  • Geo
    August 15, 2016 la ora 03:48

    Interesant Moise. Am vazut tari si locuri foarte indepartate, dar in Polonia inca nu am ajuns. E in plan sa vizitam Cracovia si Auschwitz care este langa, Varsovia, dar si fostul cartier general al lui Hitler din Prusia Orientala, Wolfschantze sau Wolf’s Lair in engleza.Este in nord aproape de granita cu enclava rusa Kaliningrad.

    Răspunde
     
  • Hai noroc!
    August 15, 2016 la ora 01:56

    Macar era cu malai? Asa sa-ti aminteasca de rromania?

    Răspunde
     
  • Adrian
    August 14, 2016 la ora 23:54

    Interesant articolul desi as spune ca este puntin superficial :).Se zvoneste in Polonia ca Stalin le-a dat de ales poloneziilor fie le construcieste metrou fie Palatul”culturii” la Varsovia. Bineinteles ca 90% din polonezi au votat pentru metrou :). Se vede cat de mult a tinut Stalin cont de parearea lor. Tot ai scris ca te-ai invartit in jurul Palatului Culturii, sti ca poti urca in el costa 20 PLN iar de sus poti vedea toata Varsovia. Urcatul cu liftul este o aventura in sine. In ceea ce priveste Cracovia si carntatii din cartierul evreiesc… baietii ce prajesc carnati nu sunt hipsteri este o traditie ce dainuie de vreo 40 ani. Despre oameni ar fi multe de spus pot fi catalogati oricum dar mai puti asemanatori romaniilor . PS Ar fi foarte simpatic sa revi cu o emisiune la TV sau macar cu un debut in politica ( asa inainte de alegeri sa le strici mitomaniilor toate calculele) 🙂

    Răspunde
     
  • Angela Peretz
    August 14, 2016 la ora 20:50

    Sa va fie de bine aceasta călătorie si va doresc sa aveti multe , multe alte vacante cu călătorii bogate, frumoase si reușite. Sa nu fie plictiseala deloc. Drum bun!

    Răspunde
     
  • Ionut
    August 14, 2016 la ora 19:22

    Am facut si eu acelasi traseu, acum 2 săptămâni, in plus am urcat pentru 2 zile la Torun si la Gdansk. Partea de nord a Poloniei îmi pare mult mai bine asezata. In rest toate bune despre Polonia, din păcate distanta de 10 ani este mult mai mare dupa părerea mea.

    Răspunde
     
  • Sergiu
    August 14, 2016 la ora 15:35

    Buna ziua domnule Guran! Imi puteti da o adresa de email la care sa va prezint un proiect? Multumesc.

    Răspunde
     
  • Sorin
    August 14, 2016 la ora 14:51

    Ha la munca, sa ne spui și noua ce e cu creșterea economica a României, prea suntem ca Fat Frumos:))

    Răspunde
     
  • Andrei
    August 14, 2016 la ora 13:50

    Am facut exact acelasi traseu ca si tine doar cu o saptamana mai devreme. De acord cu tine in mare, dar totusi sunt cu cativa pasi inaintea noastra la infrastructura (se vede absorbita de 98% parca a fondurilor europene) si stiu mai bine ca noi sa valorifice potentialul turistic (si motorina la 4,1 zloti) 🙂 Ce mai era de vizitat.. langa Cracovia era o mina de sare de vazut la Wieliczka. Iar in Varsovia mai era muzeul rezistentei si la Copernicus era in spate planetariu unde erau ecranizari din ora in ora si mult mai liber. Personal nu am stat pe drum din cauza lucrarilor, ei pur si simplu au semafoare pe drumurile expres la aproape orice intersectie cum ar fi cea de la Balotesti de la noi (better safe than sorry). Per total ne’a placut Polonia. Mai mergem

    Răspunde
     
  • Petreanu
    August 14, 2016 la ora 13:46

    A fost un vot pentru daramarea Casei Poporului, totusi 🙂 un tanar arhitect, cred.

    In rest, bravo, Moise. Data viitoare scrie despre cate o intamplare si un loc o data, raman povestile mai concentrate.

    Răspunde
     
    1. Moise
      August 15, 2016 la ora 13:33

      Finut! Intr-adevar mi-am cam iesit din mana. 🙂

      Răspunde
       
  • Liviu
    August 14, 2016 la ora 12:56

    Se spune ca PKiN este un cadou din partea rușilor, polonezii având puse pe masa doua variante din partea lor: metrou sau PKiN. Polonezii au ales metroul, rușii au „ascultat” întocmai de aceștia.

    Răspunde
     
 
 
Adaugă comentariul
 
 

Emailul nu va fi făcut public. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.

Nume: *
Adresa de email: *
Pagină web
Comentariul*
 caractere rămase