Două povești agricole și o lege (cu 51% efecte bune dar și 49% riscuri)

de Moise Guran

Observ o oarecare oțărâre pe internet împotriva Legii mai cunoscute sub numele de 51%, promulgată deja de președintele Klaus Iohannis. Nu sunt eu un mare fan al domnului Iohannis dar cred că a făcut bine că a promulgat-o. Mi-e ciudă că oameni pe care îi cunosc și pe care îi respect nu pricep acest joc, considerând fie că legea încalcă libera circulație a mărfurilor (Bogdan Glăvan, dar bine, Glăvan e libertarian) fie că o să ajungem ca Venezuela (acum pe amicul Mîndruță nu-l suspectez că zice asta doar de hipster ce este) fie că o să ne întoarcem la mercurialul de pe vremea lui Ceașcă (după ce i-am trimis acest material în care chiar Ministerul Agriculturii explica, acum ceva vreme, ce e ăla lanț scurt alimentar de aprovizionare, amicul Petreanu s-a mai potolit cu critica, se mulțumește să le dea like-uri ălorlalți doi, semn că nu l-am convins nici pe el).

Adevărul despre această lege este că ea are și bune și rele, nu e soluția ideală să impui unei firme (fie ea chiar și o rețea) de unde să își ia marfa, dar… adevărurile românești sunt mai complexe de atât. Înainte să vă spun care este schepsisul acestei legi, ce plusuri și ce minusuri are ea, haideți să vă spun două povești agricole, din culisele câtorva filmări la Clubul celor care muncesc în România, campania prin care am promovat produsele făcute în țara noastră.

preturi cartofi

Povestea agricolă numărul unu

Mă uit la olandezul din fața mea și mă abțin cu greu să nu sar peste masa dintre noi și să nu-i (…) un pumn în gură. Scuzați expresia, sunt un tip politicos, neviolent, dar, trebuie să recunosc, uneori gândurile mele iau forma unor înjurături destul de colorate.

Nu m-a privit direct în ochi atunci când mi-a spus că laptele românesc are grave probleme de calitate. S-a uitat puțin pieziș prin ramele subțiri ale ochelarilor, mutându-și privirea de undeva din stânga mea spre fereastra din dreapta mea, trecând parcă accidental peste mine să vadă dacă am înțeles afrontul pe care a ales să îl exprime cu o indignare, evident ipocrită. Multinaționala pe care o conduce produce în România lactate dar importă lapte din inima Ungariei, a Poloniei și chiar a Bulgariei.

N-am cerut eu această întâlnire. El m-a chemat și, înainte să îmi dau seama de ce m-a chemat în turnul lui corporatist din București, a ales să-mi spună că țăranul român nu știe să facă lapte la standarde europene. Ceea ce știu și eu că poate fi parțial adevărat, iar acest tip de generalizare e pretextul perfect pentru a face barbaria economică pe care corporația lui o face. Să cumperi un brand național și odată cu el o mare felie de piață, iar apoi să-l sabotezi chiar tu, că e mai ieftin să folosești lanțurile de aprovizionare deja create de corporația mamă decât să investești în altele locale, asta numesc eu capitalism sălbatic.

Deși eu însumi mă mai iau după câte unul la țară când iese cu vaca pe islaz la 10 dimineața (că boul de stăpân a stat pănă târziu în noapte la crâșmă), acum când olandezul ăsta îi ofensează pe toți fermierii români la grămadă îmi vine în minte unchi-miu care are lângă Severin o fermă cu 200 de vaci și care în ultimii 20 de ani s-a trezit mai târziu de 4 dimineața doar dacă a fost grav bolnav. Și nu prea știu să fi fost bolnav. Iar discuția continuă cu capul meu plin de gânduri colorate…

Și ce faci tu și Corporația ta atunci când știi că fermierul nu are know-how, inputuri sofisticate, capitalizare… ce faci tu înțepatule, după ce ai cumpărat un brand național și o imensă cotă de piață… n-ai avea cum să colaborezi cu țăranul român, să-l înveți, să folosești în favoarea lui și a ta accesul la creditarea ieftină pe care corporația ta o are, să-i aduci furaje la schimb pe laptele pe care nu-l mai vinde și care nu mai are preț? Sau pentru tine e mai ușor să aduci laptele din Ungaria, Polonia și Bulgaria?

Evident, nu m-am exprimat chiar așa, discuția era oricum în engleză, dar a fost una foarte tensionată. Am plecat din turnul corporatist destul de nervos. Ăla mă chemase acolo în încercarea unui damage-control, căci știa că avea să izbucnească un scandal legat fix de importurile lui de lapte. Nu-i dau numele nici lui nici Corporației sale care da, a ales până la urmă un model profitabil de business – produce lactate sub marca privată a două mari lanțuri de hipermarcheturi din România, marfa vine de regulă din Polonia sau Ungaria și îi concurează inclusiv lui lactatele făcute în România. Pe care le restructurează, le restrânge, le închide căci îl doare în paișpe de niște milioane de oameni care nu mai înțeleg de ce laptele de la vacile lor nu mai are preț în România și a devenit un soi de deșeu.

Câtă vreme o populație urbană are bani de hipermarchet, nu mai contează că jumătate de țară e subdezvoltată. În următorii 20 de ani în satele din România nu o să prea vedeți nici supermarcheturi mici operate de marile rețele, deci de ce i-ar păsa? Că efortul lui ar schimba tocmai aceste realități ale subdezvoltării din România… pff! prea complicat! 

În Clubul celor care muncesc în România am realizat imediat după aceea un episod cu Danone, un concurent al Corporației respective. Deci, ca să fie clar, NU Danone e Corporația cu al cărei director olandez din România m-am certat, Danone este concurența ei. Ca să nu le încurcați, dar și pentru că nu vreau să îi dau numele o să o numesc Corporația cu C mare.

Povestea numărul unu este de acum mai bine de un an și nu, nu am făcut reclamă produselor Danone, cum au înțeles unii, ci prin filmul respectiv am vrut să arăt cum poate o Zimniceamultinațională să își folosească atuurile (financiare, de know-how, brandingul, etc) pentru a proteja și dezvolta producția locală. Paradoxul situației – Danone este un nume străin care face pentru România producție românească, ălălalt are un nume românesc în spatele căruia se află Corporația, dar care distruge efectiv fermierii români, făcând un joc pervers, în cârdășie cu cele mai mari rețele de hipermarcheturi din România. Majoritatea românilor face o gravă confuzie, considerând firme românești fie pe cele cu nume românesc, fie pe cele cu proprietari români. Pentru mine românești sunt cele care dau mai mult de lucru în România decât dau (prin importuri către România) în altă parte. 

Deci, cu toate riscurile (că e uncool să te asociezi cu multinaționale) mi-am asociat imaginea cu Danone ca să arăt cum poți să ajuți niște oameni din sărăcia lucie de la Zimnicea și de care hipstereala clasei medii de la București e prea departe ca să o vadă. Cam același tip de producție (ce implică educație și transfer de know how de calitate) face și Smithfield la Timișoara și e singurul meu regret legat de Clubul celor care muncesc în România, acela că nu am adus și Smithfield în acet club. Merita!

Povestea agricolă numărul doi

Fără nicio legătură cu povestea numărul unu, în primăvara asta am pregătit un episod în Club, un episod pe care am ales să nu-l mai difuzez. Să vedeți de ce…

zimnicea 2Una din fabricile închise de Corporația căreia nu-i dau numele, din povestea numărul unu, este o făbricuță de brânzeturi, pitulată undeva între dealurile din Ardeal. A fost mare durere când s-a închis, știri pe la televizor, orgolii naționale, dar și locale rănite, asta deși la fabrica respectivă lucrau doar vreo zece oameni, iar drumul până la ea e praf. După o vreme, Banca Transilvania (un alt sponsor al Clubului) a pus mână de la mână cu vreo câteva asociații locale, a asigurat finanțarea și împreună au convins Corporația să concesioneze făbricuța de brânzeturi unei asociații de fermieri. Aceștia au retehnologizat-o, au redeschis-o și acum se chinuie să o aducă pe profit în termenul strâns al concesiunii ca să convingă Corporația să nu o omoare de tot.

Buuun! Deci aveam povestea, e inspirațională, e cu locuri de muncă locale, hai la filmare!

Ajungem noi acolo, fac cunoștiință cu liderul Asociației de văcari care a preluat făbricuța de brâneturi, un om de toată isprava de altfel, dar care îmi spune din capul locului că el e membru PSD. Dacă nu candidați niciunde nu am o problemă cu asta, îi zic. Nu merge dom’le altfel, îmi spune, nu ne bagă nimeni în seamă, așa că eu m-am înscris în PSD, vicele Asociației în PNL, suntem acoperiți oricine vine la guvernare ca să putem avea dialog cu autoritățile, că altfel nu ne bagă nimeni în seamă.

Nu e chiar ok modul în care gândiți, îi răspund eu, nu mi-e clar de ce trebuie să fii într-un partid, dacă nu ai de gând să faci loby sau trafic de influență, dar, încă o dată, dacă nu candidați nu e nicio problemă în legătură cu acest film. Noi urmărim exemple inspiraționale, iar modul în care vă zbateți să salvați acest brand local de brânzeturi e foarte interesant și e de arătat la tv.

Era pe la final de aprilie, cu o lună și jumătate înainte de alegerile locale de anul acesta.

Fac filmarea, iese mișto, plec la București, facem scriptul, dar când să intrăm la montaj mă sună liderul Asociației și îmi spune că va candida totuși pentru un consiliu județean. Îi zic vreo câteva în gând și alte câteva, ceva mai domoale, cu voce tare, căci îmi dau seama că a vrut din capul locului să își facă și el campanie electorală cu filmulețul de la Clubul celor care muncesc în România. Dar după alegeri nu puteți da filmulețul, mă întreabă? Nu, zic eu! Mi-ați dat țeapă și țeapa e țeapă, la revedere! (de fapt l-aș fi dat, dar știam că voi opri emisiunea și Clubul, dar nu puteam să îi spun asta atunci).

Ceea ce vreau să rețineți din această poveste este confiscarea politică a unor interese care da, sunt naționale, sunt extrem de importante pentru partea de economie agrară a României, fermierul din poveste nefiind nici măcar singurul arondat politic. Toți sunt. Au impresia că pot aranja lucruri, dar mai des ei sunt cei folosiți.

Ceea ce creează și o problemă (de fapt singura) exact în legătură cu Legea 51% despre care vreau să vă vorbesc astăzi și pe care o să o pricepeți altfel dacă ați citit povestea numărul unu și povestea numărul doi.

Ce e ok și ce nu este ok cu Legea 51%

Atunci când a apărut în Parlament ideea unei legi care să oblige hipermarcheturile să cumpere 51% produse românești, am criticat-o. Aia da, era și neconstituțională, încălca și libera concurență, riscam să ne mai ia și Comisia Europeană la șuturi. Eu promovez produsele făcute în România, dar asta nu înseamnă nici că trebuie să încălcăm regulile, nici că trebuie să cumpărăm produse proaste.

Deși hipsterimea de pe facebook a rămas blocată în ideea că Legea 51% obligă supermarcheturile să cumpere produse românești, legea care a ieșit din Parlament e un pic altfel. Ea obligă hipermarcheturile să aducă 51% din produse pe lanțul scurt alimentar, un instrument european dezvoltat exact atunci când comisar pentru Agricultură era Dacian Cioloș, un instrument de fapt de negociere cu puternicele rețele de hipermarcheturi care domină toate piețele europene, nu numai pe cea românească.

Sintagma lanț scurt nu se referă la o lungime geografică ci la un număr mic de intermediari.

Asta înseamnă, desigur, că dacă Kaufland sau Lidl vor dori să aducă laptele din Polonia sau din Argentina, de ce nu, nu au decât să facă asta, totul e să nu treacă laptele sau vita sau porcul prin foarte multe firme intermediare. Evident, producătorii locali sunt avantajați, dar șmecheria stă într-adevăr în norme.

Asta pentru că Legea nu prevede (nici nu are cum) pentru fiecare produs câți intermediari pot fi, ea trimite acest lucru la Guvern. Ceea ce dă Guvernului României posibilitatea să medieze exact între producători și supermarcheturi, să-i pună și pe unii și pe alții la masă, să-i facă să se înțeleagă astfel încât nici supermarcheturile să nu rămână goale, sau să vândă marfă proastă doar pentru că e românească, dar să ajute și să permită dezvoltarea unor lanțuri (scurte) de aprovizionare prin care produsele făcute în România să ajungă pe rafturile hipsterilor cu putere de cumpărare.

Cioloș a făcut de altfel și un joc foarte inteligent cu această lege și îl suspectez pe fostul comisar european, actual premier al României, că a și influențat lucrurile, astfel încât legea să fie adusă la forma corectă. Inițial Guvernul a dat un aviz negativ (pe forma inițială a legii) dar în mod cert Iohannis nu ar fi promulgat-o dacă Cioloș îi spunea că nu e ok.

În ciuda agitației infernale făcute acum de reprezentanții hipermarcheturilor și de hipsterimea urbană, Legea 51% este doar un cadru de negociere. Ceea ce e ok și era chiar necesar în condițiile evidente de oligopol din retailul românesc. Nu va da nimeni cu bomba nucleară în Carrefour, sau în Mega Image, dar discutând cu Guvernul cam cat de scurt va fi reglementat lanțul de aprovizionare pentru roșii, castraveți, carne sau lapte, hipermarcheturile abia pot stabili împreună cu producătorii orizontul de timp și decalitate în care unii să se organizeze, iar ceilalți să îi accepte, poate chiar să îi promoveze.

Corporatistul va coborî din turnul aroganței în grajdul țărănesc, iar țăranul va da cu mătura și va igieniza grajdul ca să nu-și murdărească nici corporatistul pantofii.

Acesta este cel mai bun lucru care se putea face în reglementarea așa-numitului comerț civilizat din România. În final (dar acest final va veni cam în doi-trei ani) această lege ar trebui să ducă la crearea unor locuri de muncă în fermele din România, adică la țară, exact acolo unde sărăcia e cumplită.

Nu, nu bunicile vor vinde roșii în hipermarchet, dar dezvoltarea fermelor țărănești va crea mai multe locuri de muncă decente pentru locuitorii satelor românești.

DAR!

Exact faptul că această lege dă posibilitatea unor negocieri prin nuanțarea regulilor pieței libere, este și cea mai mare vulnerabilitate a ei.

Suntem în România, remember?

Cioloș mai are poate cinci luni la Guvern. Apoi vor veni guverne politice, din alea de împart banii din taxe în funcție de carnetul de partid. La fel pot împărți și contractele cu hipermarcheturile, iar asta chiar e o problemă.

Bineînțeles că există riscul ca un guvern politic să negocieze cu o corporație mai mult decât lungimea lanțului, să negocieze chiar și numele producătorului care, pur întâplător, poate fi ăl din povestea numărul doi, sau altul, care s-a dat cu un partid ca să aibă și el un dialog cu cineva.

Trebuie să fim atenți la astea! Avem desigur un DNA eficient, dar DNA-ul nu e omniprezent.

Era nevoie de această lege, ea e chiar bună, dar asta cu condiția ca hipermarcheturile să o accepte, să creadă în ea, să se implice prin know-how, finanțare sau furnizarea de inputuri (acolo unde avem supra-producție ca în cazul laptelui) în dezvoltarea producției locale. Și, bineînțeles, cel mai important, hipermarketurile nu ar trebui sub nicio formă să accepte cârdășii cu baronii politici, locali sau centrali.

În România lobby-ul se numește trafic de influență, este reglemnatat de legea penală și așa trebuie să rămână.
PS Vă rog nu speculați pe marginea identității Corporației din povestea numărul unu sau a Fermierului din povestea numărul doi. Nu le-am dat numele pentru că discuțiile respective au fost off the record.

stiri verificate

Comentarii prin facebook

43 răspunsuri la Două povești agricole și o lege (cu 51% efecte bune dar și 49% riscuri)

  • Nicolae
    Februarie 17, 2017 la ora 19:35

    Scrie cu nume și prenume dle Guran. E vorba de Lactic marele investitor care a cumpărat peste 30 din piața lactatelor pentru care are un singur scop: distrugerea până la temelie.
    Am avut cel puțin 5 postari pe Facebook pe această temă. Nu-l interesează pe consumatorul român. Are lapte scump la supermarket. Ce contează dacă bem toate gunoaiele din Europa. Vezi laptele Pilos de la Lidl.

    Răspunde
     
  • Bogdan
    August 3, 2016 la ora 09:27

    Foarte bun articol. Nu m-am simtit deloc lezat de limbaj. Legea e buna, dar evident ca multinationalelor nu le convine. De ce? Toate guvernele de dupa ’90 au fost servile. Nu e nici o incalcare a nici unui drept si nu e o masura socialista. E o masura normala de protejare a pietii si a economiei nationale. De vazut ceea ce face FTC-ul in SUA si faptul ca americanii prefera sa cumpere lucruri fabricate in SUA chiar daca sunt un pic mai scumpe pentru ca astfel isi sprijina propria economie. Un lucru pe care romanii ar trebui sa-l invete.
    Exemplele alea cu „ce ne facem daca vor creste preturile” n-au nici o relevanta. Piata se autoregleaza si se adapteaza la situatia data. E bine ca statul sa intervina si sa-si protejeze economia. Chiar si business-urile mici trebuie sprijinite pentru ca asta inseamna, pe termen lung, scaderea somajului si mai putine ajutoare sociala de platit. Producatorii romani n-au cum sa concureze cu niste sisteme gandite si perfectionate zeci de ani in alte tari dezvoltate care beneficiaza si de un capital enorm. Asa ca statul trebuie sa-si faca treaba. Principalii beneficiari ai schimbarii regimului din ’89 au fost tot multinationalele pentru ca au putut astfel sa cumpere piete cu totul. Privatizarile au fost facute foarte prost, iar acum cand se da o lege buna pentru propria economie, apar nemultumitii. Insa ar trebui luate mult mai multe masuri de sprijin pentru producatori. Pietele dispar, iar in loc apar tot mai multe Mega Image-uri.

    Răspunde
     
    1. Constantin
      August 4, 2016 la ora 09:59

      „De vazut ceea ce face FTC-ul in SUA”_ Asadar, vedeti domnule, de ce imi place mie TTIP?!

      Răspunde
       
  • oferteproprietari
    Iulie 21, 2016 la ora 20:05

    Le recomand lanturilor de magazine o metoda simpla pentru a-i face pe idiotii care au promovat aceasta lege sa-si muste unghiile: ar trebui sa adere, fara exceptie, la o campanie de vanzare a produselor de pe
    lantul scurt in proportie de 100 %.
    Nimeni nu le va putea putea reprosa ca au depasit procentul de 51 % insa este foarte probabil ca preturile vor creste imediat la toate produsele alimentare.
    Nu cred ca producatorii romani vor rata sansa de a umfla preturile imediat ce se vor vedea fara concurenta, mai ales ca pentru unele produse vor interveni si perioade de penurie.
    Mai mult ca sigur piețarii vor avea grija sa mareasca si preturile (si acum sunt mai mari decat la supermarket).
    Vreau sa-l vad pe Nini Sapunaru de fata cu alegatorii sai prin piete cand acestia vor alerga cu limba scoasa dupa cartofi nemtesti (ca sunt mai ieftini) si mere poloneze (ca altele nu se gasesc).
    Unde era Nini Sapunaru cand s-au scos toate livezile de pomi fructiferi ca sa puna taranii porumb ? Cumva sef la vama ?

    Răspunde
     
  • Kapital
    Iulie 16, 2016 la ora 13:46

    Nu e logic, de ce sa vrea Friesland sa inchida capacitati in Romania cand clientul roman cumpara 99% made in romania?
    Corporatiile vor profit iar preferintele clientului sunt extrem de atent monitorizate de departamente market research.
    Daca materia prima din Romania nu corespunde uneori, capitalismul are solutii.

    Răspunde
     
  • Orlando PETRESCU
    Iulie 15, 2016 la ora 16:24

    FrieslandCampina – Napolact – Nasal (Taga).

    Răspunde
     
  • Constantin
    Iulie 15, 2016 la ora 15:47

    Jurnalistii care lauda Lg 51% ar putea merge la o baba cu galeata de telemea obtinuta de la doua-trei vaci, fugarita de politia comunitara de pe trotuar si s-o intrebe daca si cum o ajuta Lg 51%. Ce avantaje are ea daca in supermarket 51% din produsele alimentare vor fi romanesti? Daca pe micii producatori nu-i ajuta, intrebarea fireasca este pe cine ajuta legea asta? Ajuta pe MARII producatori agricoli. De ce nu sunt sprijiniti micii producatori sa se asocieze? De ce nu li se acorda consultanta pentru atragerea de fonduri/investitii? De ce nu se ofera ajutor in colectarea, depozitarea si procesarea productiei agricole mici? Eu zic ca tocmai pentru a nu-i concura pe marii producatori. Micii agricultori care sunt exemple de succes in Vest nu s-au impus cu marcile lor in hipermarket, ci in magazine locale sau regionale. Cand devin cunoscuti, pot vinde sau nu branza produsa de ei, spre exemplu, in hipermarket, pe ce pret doresc/negociaza ei. Ai nostri au nevoie de o lege speciala care obliga comerciantul sa le vanda produsele. Iar banii mei ajung indirect la d-nii Dulute Bittner si A Nastase. De fapt, ei sunt adevaratii beneficiari ai Lg 51%.

    Răspunde
     
    1. Stelian F
      Iulie 15, 2016 la ora 22:38

      Cine sa le ofere micilor producatori ceea ce spuneti aici?

      Răspunde
       
    2. Gheorghe
      Iulie 23, 2016 la ora 14:11

      Secretul sta in lipsa pietelor de gross, despre care vad ca nimeni nu sufla un cuvant!O piata de gross ar fi singura legatura dintre producator (mare sau mic) si hiper-marchet.Mai scurt de atat nu poate fi lantul!

      Răspunde
       
      1. Constantin
        Iulie 24, 2016 la ora 13:50

        Eu prefer sa vad producatorii mici asociati, prelucrand produsele agricole in mici fabrici si distribuindu-le pe plan local si regional. Am vazut asta in Spania, in Italia, in Germania si functioneaza foarte bine.

        Răspunde
         
  • AndreiM
    Iulie 15, 2016 la ora 10:40

    Sunt de acord, calitatea acestui blog a scazut prin promovarea unor articole cu opinii mai sociale si moderarea unor comentarii de calitate si probabil bine intentionate ca informatie indiferent de orientare. De asemenea acest articol tine mai degraba de comunism, cand singura solutie viabila este asocierea producatorilor si infiintarea supermarket-urilor locale (asa cum au facut si producatorii nemti cand s-au confruntat cu acceasi situatie).
    Astept cu interes sa vad urmatoarele mutari profesionale ale autorului si sper sa fie in linia cu care ne-a obsnuit.

    Răspunde
     
    1. AndreiM
      Iulie 15, 2016 la ora 10:41

      Acest post s-a dorit a fi un raspuns pt D-nul Constantin
      Iulie 14, 2016 la ora 09:10

      Răspunde
       
  • Constantin
    Iulie 15, 2016 la ora 09:44

    D-le Antoniu, „reglementarea raporturilor comerciale” se refera inclusiv la preturi, care NU sunt lasate libere, sa fie decise de piata. Interzice taxarea expunerii produselor intr-un spatiu privilegiat, ba, mai mult, comerciantii sunt obligati prin lege sa promoveze produsele romanesti (etichetare, amplasament privilegiat, termen de plata 7 zile, actiuni speciale de promovare etc.) pe cheltuiala lor. Costurile suplimentare ale tranzacriilor vor fi suportate de mine. Produsele romanesti de calitate mai proasta dar mai bine promovate vor fi cumparate de mine. (Daca lucrati intr-o companie privata la ce termene va primiti contravaloarea marfii vandute? Dar statul, la ce termene ramburseaza TVA ori face plati pentru lucrarile efectuate?) „Lant scurt” inseamna „relatii geografice si sociale stranse producatori-consumatori”, adica din Romania, ca nu avem relatii sociale stranse cu americanii! Prevederea este clar anticoncurentiala, cu efect de crestere a preturilor. Astept publicarea acestei legi inepte in MO.

    Răspunde
     
  • Logica
    Iulie 15, 2016 la ora 01:18

    🙂 … Vorba lunga… saracia omului! Imi place de obicei logica ta Moise! Si calmul tau … dar nu si de aceasta data, si ma explic intrebandu-te:
    – ai toate informatiile verificate lucid inainte de a intra in „lupta ” sau te plateste o Corporatie sa lupti mediatic impotriva celeilalte Corporatii?
    – cine opreste Autoritatea Romana sa faca anumite verificari ca doar norme de productie exista probabil, platile cantitatilor de lapte romanesc s-au facut, vanzarile cantitative pe produse la una din cele 2 „Corporatii” sunt pe facturi … Mai e nevoie de alte Informatii? …asa macar am sti si noi ce origine au produsele pe care le cumparam!
    Dar, noi, Romani fiind, nu ne dezmintim… ne ia gura si nervii inaintea mintii! Ca doar pentru banii unei Corporatii, tu te imbogatesti si altii/altele (fermieri din Inima …, angajati, produse care ar putea fi din lapte romanesc … dar nu stim noi sa verificam, prestatori, etc, etc) lasa moara… Nici ca-ti pasa, ca doar te-ai enervat! …:) pot sa inteleg starea ta de spirit avand in fata un intepat! Dar mie unul chiar mi-ar face mare placere sa aud/vad adevarul iesind la iveala! Crezi in jurnalistul din tine? Eu … Inca da, dar tare ma tem ca asa va muri acest subiect… Ca doar leafa de la „E”Dan.ne” a intrat… si nu putin! Hai spor la lucru si nu te mai enerva ca nu da bine auditoriului tau (inca sunt unul dintre ei)! Cu mult respect!

    Răspunde
     
  • adi
    Iulie 14, 2016 la ora 21:49

    da, din pacate povestea companiei C este destul de cunoscuta in zona. grota de care zici de la Taga e la fel de renumita. au inchis unitati de productie in Baciu si aduc lapte de afara. interesant ca aceasta corporatie isi canibalizeaza si brandul local de lapte, vanzandu-l mai scump decat produselel lor concurente „de afara” desi laptele e acelasi , de import. eticheta romneasca e mai scumpa apoi spun ca nu e profitabila.
    trist.

    Răspunde
     
  • Voicu Sucala
    Iulie 14, 2016 la ora 15:39

    Bullshit ca corporatiile sa invete pe tarani cum sa produca eficient desi ei sunt ca specialisti comercianti si nicidecum producatori. Sa incepem intai cu jurnalistii care sa faca seara dupa program si cursuri de caligrafie si limba romana pentru scolile primare, ca doar ei ca jurnalisti stiu sa scrie frumos. Nu mai fiti subiectivi!

    Răspunde
     
    1. Constantin
      Iulie 15, 2016 la ora 15:43

      Nu este un sprijin pentru producatori pentru ca NU este stimulata performanta, NU este stimulata inovatia, NU este stimulata investitia. Dar cum ar fi ajutati producatorii?! Tocmai prin stimularea performantei, inovatiei si investitiilor. Desi acum atenuate pentru fermieri, efectele supraacccizei Ponta, centului Blanculescu sau taxei pe stalp se resimt in continuare. Agricultorii au nevoie de un mediu de afaceri stabil, predictibil si competitiv, birocratie redusa; taxe mici; consultanta; sprijin financiar si logistic; infrastructura. Micii producatori romani isi vand marfa in strada.

      Răspunde
       
  • Viorica
    Iulie 14, 2016 la ora 14:17

    Daca am fi patrioti, daca ne-ar preocupa starea celui de langa noi, sigur nu am avea nevoie de legi. In state UE, oamenii cumpara doar produsele obtinute in tara lor, chiar daca sunt de mai slaba calitate (prefera pastele produse in tara lor, celor produse in alte tari). Singurele produse acceptate din afara tarii lor sunt citricele.
    La fel de adevarat este si faptul ca unii din producatorii nostri nu beneficiaza de asistenta unui specialist in domeniu, realizand produsele „dupa ureche”

    Răspunde
     
  • Andrei
    Iulie 14, 2016 la ora 09:16

    Limbajul dv a decazut foarte mult in ultima jumatate de an. Am crezut ca citesc ceva de pe vice.ro

    Răspunde
     
  • cornel
    Iulie 13, 2016 la ora 23:54

    Referitor la povestea numarul 1 – la fel s-a procedat in Romania de catre marile companii multinationale care au preluat fabrici de bere cu traditie in Romania la care au restrans activitatea si dupa cativa ani le-au inchis si apoi demolat. Asta a fost marea privatizare din industria berii din Romania.

    Răspunde
     
  • m
    Iulie 13, 2016 la ora 19:18

    Bre Moise, aproape la fel facura si cu berea in zona asta 🙂 Cel mai probabil Albalact va avea aceeasi soarta si e pacat mai ales pentru ca eu cred ca ei deja utilizau „lantul scurt”fara sa fie obligati.
    Tu promovezi un antreprenoriat social aproape imposibil la scara mare in anul domnului 2016, cand lacomia e la doar un pas de a deveni virtute,iar ego-ul a devenit cel mai bun prieten al nostru si cel mai probabil singurul, in curand.
    Ciolos a ratat startul, doar acum e turat, pacat :). E cumva ciudat, si fara sens… Poporul, cu vii si morti laolalta, va decide in toamna ce se intampla. Ne place sau nu. Cand viii si mortii se vor destepta 🙂 sunt sigur ca lucrurile se vor schimba fundamental in tara. Mai devreme nu. Eventual niste spoiri razlete, cat sa para ca e bine…

    Răspunde
     
  • oct
    Iulie 13, 2016 la ora 18:48

    Napolact cumparat de Friesland (ar putea fi si La Dorna, astia au fost preluati de President, cel putin partea de branzaturi; Guran parca a prezentat cazul Napolatc, totusi, iar President sunt francezi nu frizieni). Produsele Napolact sunt facute cu lapte de import, la fel si Campina. Branza Nasal, tentative producatorilor romani, nu cred ca o sa aiba prea mari sanse de a se afirma…

    Răspunde
     
  • Serban
    Iulie 13, 2016 la ora 17:14

    Legea poate să aibă părți bune dar…….ca multe alte legi este (sigur) posibil să apară norme de aplicare care să reducă drastic procentul de 51% aspecte pozitive. Apropo: normal ar fi ca aceste norme de aplicare să apară odată cu legea nu la trei patru luni după ce legea a intrat în vigoare.
    În ceia ce privește povestea cu prețurile marile magazine apică una din legile nescrise ale economiei: prețul unei mărfi este prețul suportat de piață. Dacă consumatorul romîn este dispus să plătească prețul din Germania, sau mai mare, acesta va fi prețul pe care îl va găsi în magazin.
    Cît despre producătorul romîn, cel mai bun exemplu îl avem cei care circulăm cu mașina și cumpărăm de la „fermier” la poarta casei, la zeci de km. de piață, la același preț ca la piața sau chiar mai scump. Evident mai scump decît în supermarket. Unde este avantajul lanțului scurt de aprovizionare?

    Răspunde
     
  • Antoniu
    Iulie 13, 2016 la ora 16:16

    Legea are doua componente principale : 1. reglementeaza raporturile comerciale intre furnizori si comercianti (termene de plata , taxe si servicii ) si 2. 51% din produsele alimentare proaspete trebuie sa provina din lantul scurt de aprovizionare . Nicaieri in lege nu apare expresia „produse romanesti” . Toata presa , inclusiv tu , Moise , in emisiunea televizata ai vorbit de 51% produse romanesti. Ceea ce este fals ! Legea tine cont doar de raporturile dintre cateva sute de producatori si cateva zeci de retele comerciale , fara sa tina cont de impactul asupra a catorva milioane de consumatori; preturile vor creste deoarece nu mai exista concurenta – pret, calitate, etc . Daca comerciantul nu poate sa se aprovizioaneze cu rosii mai ieftine din Turcia , pentru ca a depasit procentul de 49% alocat si trebuie sa cumpere doar rosii romanesti mai scumpe , eu ca si consumator nu sunt dezavantajat ? unde e concurenta ? unde e cererea si oferta ? Daca prima componenta a legii poate fi usor implementata si controlata , cea de-a doua este imposibil de implementat in termenii actuali : 51% prodise provenite din lantul scurt de aprovizionare. Legea nu are inca norme de aplicare si din punctul meu de vedere nu este decat o lege similara Legii darii in plata. Pentru cateva categorii se perturba intregul sistem .

    Răspunde
     
    1. cochet
      Iulie 13, 2016 la ora 16:31

      Apai tu sa mananci rosiile turcesti! Ca pe alea romanesti le mananc eu nu-i problema.

      Răspunde
       
  • mihaim
    Iulie 13, 2016 la ora 16:12

    Napoi La Ce Trebe lapte romanesc?

    Răspunde
     
  • Ciprian
    Iulie 13, 2016 la ora 16:07

    Domnule Guran, credeti sincer ca legile sunt date in Romania cu gandul la respectivii tarani, sau cu gandul la anumiti distribuitori care vor putea „negocia”?
    Iar cum spuneti „dar bine, Glavan e libertarian” suna a „dar bine, Popescu e nebun”. E chiar asa un pacat mare sa fii libertarian?
    Intamplator citesc atat articolele dvs, cat si ale dumnealui. Dumneavoastra o dati inainte cu „investitii de catre stat” e o da cu „statule, mai lasa ceva bani si la privati, nu-i lua pe toti, ca sigur investitiile lor sunt mai de calitate”.
    De exemplu domnul Glavan si are o idee foarte interesanta despre o solutie de a aduce concurenta in invatamant. Si atata timp cat nu vrem socialism (si mie mi se pare ca dvs nu vreti socialism) concurenta este necesara ca aerul.

    Răspunde
     
    1. Moise
      Iulie 14, 2016 la ora 08:05

      nu a fost intentia mea sa il jignesc pe Bogdan. si eu il citesc. fraza respectiva a vrut sa insemne ca pozitia lui este justificata de o filosofie mai mult decat liberala.

      Răspunde
       
      1. Constantin
        Iulie 14, 2016 la ora 09:10

        Articolul contine erori de logica economica, dar si unele legate de prevederile legii cu pricina; aduce cu discursul d-lui Nini Sapunaru. Normele metodologice de aplicare a legii inca lipsesc si intocmirea lor se anunta dificila, prin urmare o sustinere categorica este discutabila. Pe de alta parte, violenta [de limbaj] atrage violenta si indeparteaza publicul civilizat. Daca textul nu este scris de altcineva, ma vad nevoit sa constat diferentele de ton si abordare fata de articolele precedente ale d-lui Moise. Au disparut echilibrul, precisa informare si, mai ales, optiunea catre concurenta proprie economiei deschise de piata. Au aparut in schimb promovarea lui [wtf is] Mandruta si confuzia intre termenii „monden” si „hipster”, sau „relatie” si „corelatie”. Probabil autorul s-a orientat catre o alta categorie de cititori, pentru ca jumatate dintre tinerii absolventi de liceu nu au promovat Bacalaureatul. Ei au drept de vot, dar nu participa de obicei la alegeri. Dl Moise ii poate atrage astfel pe cei mai putin educati catre procesul electoral si promovarea produselor romanesti.

        Răspunde
         
  • Alex
    Iulie 13, 2016 la ora 15:30

    De fapt batalia e undeva intre Germani si Francezi… Kaufland si Lidl 51% din produsele vandute de ei sunt produse chiar de ei, asa ca provin dintr-un lant scurt, in schimb Auchan si Carrefour au mai putine, sa nu uitam ca si polonezii de la Profi au o gramada de produse facute chiar de ei…. taranii romani nu sunt in stare sa acopere 51% din piata dupa ce i-ati sabotat 20 de ani, poate daca se mergea in trepte 20-30-40-50% aveau timp sa se dezvolte si sa faca ceva… pana la urma legea nu e pentru noi romanii si tot lanturile de magazine sunt avantajate, ei or sa produca ei or sa vanda

    Răspunde
     
  • laurian
    Iulie 13, 2016 la ora 15:27

    Felicitari, a meritat lectura. Oricum parerea mea este ca se poate negocia cu corporatiile si la nivel de forta, exista si alte corporatii si alte tari … nu sunt pentru iesirea unui supermarket din tara, dar nici sa il primesc pentru a imi distruge economia. in acest ultim caz, poate sa plece, sau chiar l-as da afara. nu stiu de … ma rog, ma opresc aici, iti respect decizia. PS. sunt membru psd, am o viziune de stanga, nu am functii in partid, nu am apelat niciodata la partid si nici nu o voi face, nu o sa candidez pentru nici o functie in partid si nici o functie politica. multumit? stima,

    Răspunde
     
  • Cristi
    Iulie 13, 2016 la ora 15:04

    Cred ca era mai important sa adreseze problema la sursa, sa-i stimuleze pe tarani sa produca la standarde de calitate, sa se uneasca, sa-si puna terenurile impreuna, sa-i ajute cu fonduri cum vezi pe startup cafe in fiecare zi, sa aduca know-how.

    Cu produse de calitate ar putea sa vanda si in afara (asa cum sunt multe firme care vand in afara ardei, castraveti de milioane de euro vezi Matca, Galati).

    Acum fortezi hipermarket-urile sa cumpere ceva ce nu not sa aprovizioneze in cantitati suficiente.

    Mai mult decat atat, Mega Image vrea ca tu sa poti cumpara aceeasi rosie din orice magazin, ori asta inseamna sa aprovizionezi sute de tone pe luna si nu stiu daca avem atata capacitate de productie. (la fel si cu ardei, castraveti, etc.)

    Interventii ale statului de genul asta in ecnomoie nu pot aduce nimic bun.

    Răspunde
     
    1. Constantin
      Iulie 15, 2016 la ora 15:41

      Unii spun ca asa sunt sprijiniti producatorii romani. In realitate este o masura politica interventionista. Legea 51% este o bariera comerciala netarifara la import. Ca toate barierele comerciale, urmare a efectelor anticoncurentiale, induce o distorsiune in economie. Printre consecinte, cresterea preturilor si scaderea calitatii, asadar generarea unor prejudicii cetatenilor, consumatorilor finali. Barierele comerciale nu favorizeaza prin caracterul lor protectionist decat aparent si pe termen scurt anumiti producatori, altfel sunt doar o forma de sporire a veniturilor la bugetul statului. Atunci cand sunt tarifare, banii din impunerea vamala merg direct la buget. Altminteri, prin taxe si amenzi. Ideea ca Lg 51% ar avea caracter compensatoriu este falsa, politica agricola a UE fiind cladita pe arhitectura echilibrata desenata sub creionul d-lui Ciolos.

      Răspunde
       
  • Daniel D.
    Iulie 13, 2016 la ora 13:59

    Interesant! Nu știam aceste detalii și chiar eu am căzut în plasa numelui românesc.
    Deci Compania vinde 3 tipuri de lapte prin intermediul unui lanț de supermarketuri german, sub brandul acestuia. Două produse sunt așa zis făcute în România (fiecare în câte una din cele 3 fabrici ardelene deținute în România), iar al treilea e produs în Polonia.
    Morala e: urmăriți Clubul și fiți atenți la ce cumpărați, să nu vă păcălească numele…

    PS: Că veni vorba (din nou) de Cioloș, oare o mișcare cu numele „La toamnă vrem guvern tehnocrat, cu Cioloș în frunte” (scuzați lipsa de creativitate) ar avea vrun impact?

    Răspunde
     
  • stoian
    Iulie 13, 2016 la ora 13:41

    O lege sublimă, singura mea temere este legata de calitatea produselor. Sper ca toata lumea a inteles legea nu garantează că vom avea rosii cu gust sau pepeni dulci fara tot felul de chimicale. Legea deschide un nou orizont pentru pomicultura si legumicultura din Romania aceea de super intensivă. Pe mine m-au convins de mult sa cultiv la tara cateva rasaduri de legume si sa plantez cativa pomi , copilul meu sa stie ce gust au unele fructe si legume intr-un viitor gri dar cu multe turnulete si corporatisti. Apreciez Moise articolele tale dar cu parere de rau toate acestea nu au ecou in legii care sa ne asigure sanatatea si prosperitatea .

    Răspunde
     
  • Stefan Doczi
    Iulie 13, 2016 la ora 13:30

    Domnule Guran, acel sef de companie multinationala ar fi luat, in mod sigur, lapte de la romani daca ar fi fost mai ieftin sau mai de calitate decit cel de la unguri, bulgari, etc. Si hai sa ne intelegem, si unii si altii au acum sustinere oarecum egala de la stat. Dar producatorii nostrii sunt chititi a face un profit cit mai mare pe cheltuieli cit mai mici. Chiar pacalind daca se poate. De ani de zile nu mai pun botul la lamentarile producatorilor nostrii. Si ca sa va dati seama, aveti in vedere pepenii de Dabuleni (de Grecia sau Turcia) vanduti dublu fata de supermarchet si lamentarile acestora. Iar branza de Nasal, la care faceti referire, nu este rea, dar este FOARTE SCUMPA. Cu banii aia gasesc branza mai buna la hipermarket. Tin minte, prin 2005 de lamentarile producatorilor de oua, care au reusit prin scancete sa se interzica importurile. Efectul : dublarea pretului. Nu vreau sa va jignesc, dar argumentatia dvs. cu acel sef de Companie cam aduce cu retorica lui Vadim : cumpara compania ca apoi sa inchida. Este total deplasata ideea. Retorica asta imi aduce aminte si de flota noastra „minunata”, dar din cauza vechimii si prostiei nu prea mai aveau acces la contracte. Dar „Basescu a distrus flota”, nu? (oricum daca va uitati in urma veti putea descoperi cine a fost vinovat de contractele paguboase in flota romana. Si ala nu a fost Basescu.

    Răspunde
     
    1. Stefan Doczi
      Iulie 13, 2016 la ora 13:42

      Si va mai dau un exeplu : dupa 90 erau lamentari si lamentari referitoare la faptul ca fabricile de stofe nu mai preiau lina de la oierii nostrii. Dar nimeni n-a zis de ce! Ca sa poti sa vinzi astazi o stofa, trebuie sa fie de calitate si aceasta nu poate fi facuta cu o lina avind firul de 3-6 ori grosime mai mare decit a oilor de prin Anglia, Australia, Noua Zeelanda. Acum vad ca unii oieri au inceput sa isi mai schimbe rasele de oi din turme cu unele care au o blana fina de tot. Cam asta este si cu producatorii nostrii. Multa lamentatie si teapa cit cuprinde. Cand se vor lipsi de cele doua obiceiuri, atunci si acel director de companie, si nu numai el, se va uita spre producatorii romani. Mie tare frica imi este, ca acea portita de negocieri va duce la doua lucruri : cresteri de pret si dezvoltarea tepelor trase de catre producatorii conationali pe seama noastra.

      Răspunde
       
  • amanet autoturisme
    Iulie 13, 2016 la ora 13:01

    Laptele, inainte sa iasa din fabrica, mai intai e adus la un anumit grad de grasime (0%, 0,1%, 1,5%, 1,8%, 3,5%, 3,8%[cel de capra]), asa ca se scoate grasimea si se duce la alte produse din lapte: Unt, smantana, iaurt cremos/grecesc, etc. Ideea e ca nu obtii un lapte 100% natural, ci unul procesat. Pentru asta platesti 5 lei/ 1 litru iar la poarta taranului se negociaza la sange cu marile centre de procesare, se ajunge la 0,50 lei/ 1 litru (zona Harghita).

    Răspunde
     
  • amanet autoturisme
    Iulie 13, 2016 la ora 12:56

    Hai sa ne uitam putin in urma, mai precis acu’30 ani: la colectiv (nu pub-ul) cand taranul smecherit facea cam orice ii statea in putinta sa falsifice sau sa inmulteasca laptele. Ba ca punea aracet (DA! Aracet in lapte sau unt sa ii creasca gradul de grasime) Cred ca lucrurile se vor schimba in bine! Da! trebuie sa se faca o selectie, iar selectia se va face si cu ajutorul Justitiei.

    Răspunde
     
  • all
    Iulie 13, 2016 la ora 12:55

    Hai bre ca stim care sunt primii. Cred ca si tu ai zis la emisiune sau pe blog.

    Răspunde
     
  • Adrian
    Iulie 13, 2016 la ora 12:51

    Corporatia cred ca este …

    Răspunde
     
    1. Moise
      Iulie 13, 2016 la ora 12:58

      E usor de ghicit, dar daca eu va rog sa nu ii dati numele, dvs intelegeti sa faceti pe dos?

      Răspunde
       
    2. Constantin
      Iulie 15, 2016 la ora 15:38

      Sa ne imaginam ca aveti un magazin de biciclete. La un moment dat vine cineva si va spune ca, deoarece magazinul dumneavoastra merge foarte bine, jumatate dintre bicicletele pe care le vindeti trebuie sa fie albastre. Ii explicati ca vopseaua mai scumpa face pretul bicicletelor albastre mai mare desi ele sunt mai proaste, ca nu se poarta anul acesta culoarea albastra, nu este preferata de cumparatori, se scorojeste mai repede decat celelalte vopsele si nici macar nu va poate aproviziona cu destule biciclete albastre astfel incat sa fie jumatate din cele pe care le vindeti. El va spune ca s-a dat o lege care va obliga sa expuneti bicicletele albastre chiar langa usa si periodic sa organizati actiuni de promovare a lor pe banii dumneavoastra. Iar plata pentru ele sa o faceti saptamanal, indiferent daca le-ati vandut sau nu. Nu-i asa ca va vine sa spuneti „ia-ti in m_ta toate bicicletele albastre si baga-ti-le-n c_r!”? Ei, atunci apar jurnalistii care va zic ca bicicletele albastre sunt sublime si legea care va obliga sa le vindeti este minunata! In termenii teoriei drepturilor de proprietate privata legitima masura poate fi calificata drept o incalcare a libertatii de angajare in schimburi.

      Răspunde
       
 
 
Adaugă comentariul
 
 

Emailul nu va fi făcut public. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.

Nume: *
Adresa de email: *
Pagină web
Comentariul*
 caractere rămase