afișări

Guvernul își dă cu tesla-n… salarii

de Moise Guran

Cel mai bun lucru care ni se poate întâmpla, indiferent de ciclul economic în care ne aflăm, este stimularea muncii. Aceasta este o dezbatere pe care societatea noastră trebuie să o aibă permanent și, deși contextul este unul special, mi-e teamă că nici pregătiți să vorbim despre asta nu suntem. Răspunzând unei inițiative parlamentare de reducere a contribuțiilor de asigurări sociale, Ministrul Muncii a avertizat că, într-o astfel de situație, guvernul ar fi nevoit să taie salariile bugetarilor. Hodoronc-tronc!

Tăierea salariilor a devenit o obsesie după ultima criză, ea nici nu se poate face decât pe o perioadă determinată, așa a stabilit în 2010 Curtea Constituțională, dar declarația ministrului Muncii pare un fel de suprareacție, ca a unuia care s-a întâlnit cu Bau-Bau și țipă de se sperie și Bau-Bau.

Sigur, parlamentarii noștri se află în an electoral și, dincolo de dărnicia specifică unor astfel de perioade, cele două partide mari par a fi organizat și un soi de concurs – cine pune mai grav Guvernul Tehnocrat în dificultate până la toamnă, câștigă! Practic, cam tot ce s-a votat în ultimele luni, dacă n-au fost imunități speciale, au fost cheltuieli suplimentare de la Buget.

Bineînțeles că și alocațiile pentru copii, ca și reducerea taxelor pe muncă, sunt lucruri bune, nu sunt rele, dar este la fel de bine înțeles că și astea trebuie organizate, ca să avem de unde le da, să nu ne mai mințim cum am făcut în 2008 cu creșterea salariilor profesorilor cu 50% și care s-a anulat imediat după alegeri, căci banii respectivi nu existau.

Ceea ce nu înseamnă însă că îi dau dreptate ministrului Muncii, Dragoș Pîslaru. De fapt, declarația lui a făcut mai mult rău decât bine, inclusiv guvernului, fie doar și pentru că pentru politrucii celor două partide mari ar fi mană electorală cerească dacă Cioloș ar tăia salariile. Ceea ce mă deranjează cu adevărat este că, pornind de la o realitate aproape aritmetică, aceea că trebuie să tai de undeva dacă nu îți ajung banii, ministrul Muncii comite exact delictul de absență a viziunii economice pe care l-au făcut și înaintașii săi din guvernul Boc.

Nu tăierea salariilor este soluția! N-a fost niciodată și nici nu va fi.

Dacă nu s-ar mai învârti atât de mult în jurul cozii cu o reformă administrativă care să reducă personalul ineficient din sistemul bugetar, în special din Administrație, atunci poate guvernul însuși ar putea veni cu un plan de stimulare a muncii în general și a muncii legale în special, prin reducerea CAS-ului sau a altor taxe pe muncă.

Poate aritmetic, reducerea salariilor bugetarilor și reducerea numărului de bugetari să dea același rezultat. Economic însă, reducerea salariilor în niciun caz nu stimulează munca. Reducerea taxelor pe muncă o face, într-un mod pozitiv, ba chiar și reducerea, sau măcar eficientizarea aparatului bugetar, are de asemenea un efect de stimulare a muncii, chiar dacă o face într-un mod negativ, sub presiunea unor restructurări.

De aceea vă spun (și vă spuneam asta și pe vremea crizei) dacă nici nu învățăm nimic din perioadele dificile, apăi atunci ne alegem doar cu paguba.