afișări

Cum se vede România prin cifrele DNA

de Moise Guran

Probabil doamna Kovesi a fost în copilărie acel gen de fetiță care, atunci când Moș Crăciun îi aducea o păpușă, plângea că ea ar fi vrut mitralieră… Glumesc desigur, dar Artistul Vasile a insista să fie Moș Crăciun într-o astfel de ipoteză. (În redacția Biziday am avut chiar o dezbatere dacă să o facem Rambo sau Terminator. Era mai greu de recunoscut cu ochiul ăla roșu de robot.) Mai verosimil pare scenariul în care spiritul sportiv al fostei jucătoare de la Naționala de baschet are legătură cu faptul că an de an DNA își tot depășește cifrele. Unde vor ajuge în ritmul ăsta. Dar noi? Serios acum, Laura Codruța Kovesi este doar interfața vizibilă a performanței câtorva sute de oameni, procurorii și polițiștii DNA, niște oameni care nu, nu mai sunt singuri ca Stalone în Rambo ci au o bună parte a populației României de partea lor. Dar haideți să vedem cum se vede țara noastră prin cifrele DNA-ului.

intro pbz

Păcatul bilanțurilor DNA este că, în esență, ele reprezintă o abundență de cifre. DNA-ul nu face conferințe de presă, nu prea dă nici declarații, decât în mod excepțional, nu răspunde la întrebări… ci doar face rechizitorii. Și, cu toate acestea, DNA-ul este în fiecare zi la știri, de regulă în deschiderea jurnalelor.

Anul trecut DNA a făcut 1250 de dosare cu peste 500 de șefi, demnitari, politicieni, primari, miniștri și chiar una bucată prim ministru, trimiși în judecată. În ultimii trei ani, acest număr a crescut de cinci ori și, statistic, doar 8% dintre ei scapă… De exemplu, din 981 de sentințe definitive pronunțate anul trecut, doar 11 inculpați au fost achitați. DNA-ul este al dracului de eficient, statistic, de cancer ai mai mari șanse să scapi decât de DNA. (Bine, comparația nu e cea mai bună, dar o las că poate se mai înspăimântă careva.)

Ceea ce este, desigur bine, ca să-i răspund doameni Kovesi la una dintre întrebările pe care le-a lansat către societate, la acest bilanț. Este, la fel de sigur, rău că avem atât de mulți corupți, dar nu, faptul că DNA-ul scoate mai mulți la suprafață nu înseamnă în mod neapărat că numărul lor este în creștere. Îi aveam și înainte, atâta doar că nu eram poate nici noi conștienți de dimensiunea acestui fenomen din țara noastră.

Pe de altă parte, DNA-ul a apărut într-o anumită conjunctură a istoriei și este în esență reacția de răspuns a societății noastre împotriva acestor paraziți înfiorători care ne țin în foame de 25 de ani, ne schilodesc economic, politic și ne frânează chiar dezvoltarea socială. Nu cred că DNA-ul trebuie analizat mai mult de atât, nu mai are sens, DNA-ul își face treaba ca un antibiotic, care chiar al dracului de eficient, nu îți ține de foame și nici nu te ajută să muncești. Ceea ce evidențiază problema limitelor DNA, de la care societatea a ajuns să aștepte mai mult decât poate face. Și probabil aici bate doamna Kovesi cu întrebarea… a dus acest efort la instituții mai curate ale statului român?

Probabil că nu. Pentru că instituțiile le facem noi. Noi îi trimitem în Parlament, prin Consilii Județene și Locale, la Primărie și la Guvern. Iar apoi ei își fac în numele nostru legi prin care își lasă portițe ca să poată fura, dar își fac și legi blânde, legi cu imunități, sau care să le permită să scape ușor, cu suspendare. Iar apoi se întorc la noi să le redăm puterea prin alegeri. DNA-ul arestează, acuză, trimite în judecată, într-un anume grad DNA-ul chiar răspunde unei nevoi de răzbunare a societății. Când pică unul, adversarul său politic se bucură că îi face DNA-ul treaba, uitând apoi că și el, cel care îi va locul va fi tentat și, probabil, va ajunge la DNA. Miniștri vin și pleacă, unii cu cătușe, alții cu suspendare, lumea cască gura la televizor, aplaudă DNA-ul dar paradigma este aceeași. Ea nu ține de sistemul democratic, ține de imaturitatea acestei democrații, a noastră, incapabile să obțină mai mult de la lideri.

Dacă nu depășim această fază, minunea DNA își va depăși și ea cele trei zile de grație, chiar dacă, uite, durează deje de mai mulți ani… La scara istoriei unei nații, anul e zi. Probabil și lupta anticorupție se va banaliza, cifrele de la bilanțul anual al doamnei Kovesi ar putea să mai crească… așa și? Vom deveni din ce în ce mai puțin interesați, reușind cel mult să ne arate cât de mare și urât este fenomenul corupției.

Problema este că, dacă n-ai ambiția frumosului, și cu urâtul ajungi să te obișnuiești.

PS Ați sesizat ce aer de înmormântare era la Bilanțul DNA. Felicitări seci, reci… doar Livia Stanciu, șefa Înaltei Curți părea că se bucură. Parcă și Raluca Prună a scrâșnit din dinți când a declarat că va propune reînvestirea doamnei Kovesi. Ok. Era nefiresc să nu o propună.