afișări

Eșecul generalului și demisia procurorului general

de Moise Guran

Încercând să scape cumva de ancheta care probabil îl va trage în final pe linie politică moartă şi îl va forţa să plătească vreo câteva mii de coloane oficiale, fostul ministru de Interne, Gabriel Oprea, a devoalat, din greşeală, şi misterul amânatei demisii a procurorului general, Tiberiu Niţu. Demisia lui Tiberiu Nițu trebuie citită prin cheia planului lui Oprea. Eșecul acestui a dus în final și la capitularea lui Nițu.

12669759_10201536505010408_1452342769_oOprea a făcut la Comisia Juridică din Senat o contestaţie privind anchetarea sa de către DNA, când, de fapt, zice Oprea, de anchetarea sa şi a lui Niţu ar fi trebuit să se ocupe Parchetul General. Adică Niţu… Auzind asta te apucă râsul chiar dacă nici nu ştii că o contestaţie la Comisia Juridică este, oricum, ridicolă în sine… Parlamentul nu stabileşte cine ce Parchet face, căci asta ar încălca principiul fundamental al democraţiei, cel al separării puterilor în stat. Pentru un ofiţer de justiţie, cum susţine domnul Oprea că este, acţiunea poate arăta cel mult disperare… Asta era azi-dimineață. Comisia a respins cererea, semn că deja azi dimineață cartea era jucată.

În Parlament se va da mâine un vot pentru ridicarea imunităţii fostului ministru. Oprea însuşi a apucat să declare că le va cere parlamentarilor să încuviinţeze începerea urmăririi penale, după care, uite, a încercat să o scurtcircuiteze cererea DNA la Comisie, ca să nu se mai ajungă la votul respectiv.

Când l-am auzit pe Gabriel Oprea că le va cere colegilor să-i ridice imunitatea chiar l-am lăudat, dar era doar un bluf de imagine. Pe sub masă generalul încerca să își aranjeze un vot împotriva cererii DNA (ceva de tipul eu m-aș fi predat dar colegii n-au vrut), ba chiar e posibil ca la data declarației să fi avut chiar unele promisiuni de susținere. Care nu știu dacă au venit de la PSD, căci ieri, la discuțiile privind alegerile locale în două tururi, Cioloş a constatat că majorităţile din Parlament sunt volatile. E clar că Oprea era ăla volatilul și că dintr-un motiv sau altul încerca să îl pună pe Dragnea sub presiune. Sau poate doar făcea o figură frumoasă (o ofertă) pentru PNL și Iohannis.

Și, totuşi, ambele partide mari, altfel divergente în privinţa alegerilor într-unul sau în două tururi, au fost probabil de acord că apărarea lui Oprea cu imunitatea în chestiunea girofarurilor ar aduce prejudicii de imagine prea mari şi destul de inutile. Asta pentru că armata de strânsură a Generalului, partidul său fiind făcut din racolarea de parlamentari de pe la alţii, se va dezmembra oricum după decapitarea politică a liderului.

De aici şi disperarea lui Gabriel Oprea şi scrisoarea de azi către Kovesi, căreia generalul îi cere să trimită dosarul la Niţu. Ceea ce mă îngrijorează este însă tăcerea tuturor vis-a-vis de Nițu, timp de o săptămână.  Dacă greşelile tactice ale generalului Oprea sunt evidente, că vorba lui – cine nu munceşte, mai şi greşeşte, absenţa totală a oricărei poziţii publice a preşedintelui, a premierului sau chiar a ministrului de Justiţie, faţă de situaţia procurorului general, ar putea masca unele jocuri de culise privind schimbarea majorităţii din Parlament. În final Nițu a demisionat, probabil și imunitatea lui Oprea va fi ridicată, dar e posibil ca cineva foarte mare să fi schimbat deja majoritatea din parlament, folosind atât munca procurorilor DNA, dar şi nervii noştri, ai tuturor, după accidentul poliţistului Gigină. Mă enervează chestiile astea, căci sunt prea cinice.