afișări

Un terorist cam tâmpit și un avertisment pentru SRI

de Moise Guran

antitero

Cât de înfierbântat la creier trebuie să fii ca să îi faci pe maghiarii din România să se simtă vinovați de faptul că un tâmpit plănuia un atentat cu petarde? Ca jurnalist n-ai nicio scuză, mai ales dacă ți se spune că SRI-ul era cu ochii pe terorist de mai multe luni și că i-a trimis DIICOT-ul să-l ia pe tâmpit de lângă nevastă-sa din pat, dar n-a cerut secretizarea acțiunii. Ca jurnalist trebuie să te întrebi de ce SRI-ul n-a căutat conexiuni, legături, poate mai sunt și alții care vor dori să sperie lumea cu pocnitori de Ziua României, de ce tâmpitul ar fi plănuit un atentat în secuime, între unguri, când putea să-l planifice la București sau la Bârlad, dacă voia (oricum în altă parte decât între ai lui) și mai ales, trebuie să te întrebi de ce a ales DIICOT-ul să servească pe tavă presei, printr-un comunicat, un tâmpit zugrăvit în terorist iredentist, când, de fapt, astfel de lucruri nici nu se fac publice. Din punct de vedere operativ, secretul este mult mai productiv.

În concluzie, ca jurnalist, ești obligat să te uiți la beneficiarii acestor evenimente, mai ales dacă ele sunt cusute cu frânghie, ca să îți faci o idee cam cine ar fi vrut să-ți dea ție creierii în clocot și să transmiți mai departe fierbințeala ta și românilor și maghiarilor care, până una alta, trăiesc totuși în pace împreună.

Îmi opresc aici vorbele adresate colegilor jurnaliști, că altfel îmi vin altele și mai grele…

Aș vrea totuși să adresez un avertisment celor de la SRI, ofițerilor operativi, dar mai ales ofițerilor superiori din Consiliul Director:

Imaginea instituției dumneavoastră a crescut mult în ultimii ani, asta de când ați trecut lupta împotriva corupției între prioritățile SRI. Interesul politic la fiecare schimbare de putere va fi întotdeauna divertarea resurselor către altceva. Către orice altceva. Iar SRI-ul are o conducere politică. Mă refer atât la Eduard Hellvig, cât și la președintele Klaus Iohannis. Dincolo de vorbe și de declarații politice, acești oameni încă nu au produs dovada clară că vor continuarea acestei lupte. Ca trăitor în România și ca observator al vieții publice din țara noastră, impresia mea este că această luptă împotriva corupției este cel mai bun lucru ce s-a întâmplat după Revoluție, din punct de vedere al securității naționale.

Nu-l abandonați, stimați ofițeri și conducători ai SRI! Nu vă va spune nimeni cu subiect și predicat să-l abandonați, dar o realocare a resurselor către tot felul de pocnitori din Secuime, sau către altceva, la asta va duce.

Știm cu toții că organizațiile iredentiste maghiare sunt o glumă pentru SRI, sunt o glumă pe lângă mafia înfiorătoare dezvoltată de clasa politică în jurul banului public. Supravegherea și acțiunea discretă împotriva acelor organizații au permis și vor permite în timp cicatrizarea rănilor dintre români și maghiari, pentru o mai mare coerență națională.

Stimați ofițeri ai SRI, veți pierde prestigiul câștigat de instituția dumneavoastră în ultimii ani și, mai ales, veți lăsa România în ceea ce (toți știm și mai ales dumneavoastră știți) a fost cea mai mare vulnerabilitate strategică de la înființarea țării noastre – corupția. Căci nu poți securiza o țară ai cărei lideri pot fi cumpărați.

Vom dezbate foarte curând în România bugetul pe anul viitor, vom dezbate inclusiv banii alocați serviciilor secrete, DIICOT-ului, DNA-ului, Poliției și Justiției. Sincer să vă spun, cu povestea asta cu tâmpitul terorist, abia ne-ați ofensat inteligența unora dintre noi și ne-ați atras atenția asupra acestei dezbateri pentru resurse. Noi vă plătim. Vă rugăm, nu încercați să ne prostiți!