afișări

Iliescu nu e o fantomă din Game of Thrones

de Moise Guran

Nu e nimic mai păgubos decât uitarea. Poate doar ignoranţa. Uitarea şi ignoranţa au acelaşi efect asupra fiinţei umane, o extrag din axa timpului, căci nici cei care au uitat de unde vin, nici cei care n-au ştiut vreodată, nu mai au exact reprezentarea viitorului. Trăiesc întâmplător într-un prezent continuu, tâmp şi superficial, fără cauze şi fără perspective.12176153_10201238961091996_1898684354_oM-am minunat să văd câţi oameni de 40-50 de ani i-au urat lui Ion Iliescu viaţă lungă, ca să apuce o sentinţă în dosarul unui război prea civil de acum 25 de ani. Pentru mulţi dintre tinerii care populează discotecile din centrul vechi al Bucureştilor probabil că este greu de imaginat o invazie a minerilor pe acolo. Da’ ce, în Vale n-aveau cluburi, de ce să vină în Centrul Bucureştilor? Și dacă tot au venit… este de neimaginat azi să te apuci să baţi oamenii când poţi să bei cu ei, să fugăreşti tineri cu toporul doar pentru că sunt tineri sau pentru că poartă ochelari sau pentru că par aşa… mai intelectuali. De droguri ce să mai vorbim… cred că mulţi dintre cei care au azi 20-25 de ani nici nu înţeleg secvenţa cu minerul care spune că s-au găsit la peneţeu droguri, maşină de scris şi valută… Cât despre anchetarea lui Ion Iliescu… bătrânelul poate fi cel puţin boring, cel mult uncool.

Și totuşi, lumea noastră de azi s-a născut din acele conflicte ale unui război ce nu s-a terminat nici în decembrie 1989, nici în iunie 1990, ba chiar nici în 1996 sau după mineriadele din 1998 sau 1999.

Nu se terminase nici în 2007, când Centrul Vechi începuse să devină centrul de distracţii al Bucureştilor, căci, în acelaşi an, Parchetul oprea începerea urmăririi penale a lui Ion Iliescu şi îl dădea afară pe procurorul Dan Voinea, care încercase să facă asta.

Adevărata întrebare este dacă azi, când Ion Iliescu este doar investigat în legătură cu mineriadele de acum 25 de ani, azi, când tinerii nu mai ştiu cine sunt Marian Munteanu sau Virgil Măgureanu, iar Ion Iliescu şi chiar Nicolae Ceauşescu par nişte stafii din Game of Thrones, întrebarea este dacă azi acea lume a murit cu adevărat sau ea este încă aici, prezentă, în temerile şi spaimele celor care au peste 40 de ani, în vinovăţia mută, nespusă a celor de peste 65 de ani şi în ignoranţa derutată a celor de până în 30 de ani.

Milioanele de decreţei ce îi urează acum pe facebook viaţă lungă lui Ion Iliescu ştiu că acesta nu va face nicio zi de puşcărie, căci e prea bătrân.

Dar abia o sentinţă în acest proces ar fi reperul în timp al unei generaţii care ştie că i-au fost furate decenii, că a fost handicapată în viaţă exact de o lansare pe un drum strâmb, nedrept, de pe care abia acum începe să se corecteze. Nu, uitarea nu e o soluţie pentru nimeni, iar necunoaşterea trecutului cu atât mai puţin, căci te predispune la greşeli pentru viitor. De data asta, haideţi să ducem acest proces până la capăt, rugându-ne împreună ca Ion Iliescu să aibă sănătate şi o viaţă cât mai lungă.