afișări

Business, as usual

de Moise Guran

Vreau să lămurim câteva chestiuni legate de războaiele din Orientul Mijlociu, cele care au cauzat migraţia masivă la care asistăm în aceste zile. Nu de alta, dar acea zonă este acum ca un vas sub presiune, iar fenomenul este abia la început. Peste jumătate de an sau un an s-ar putea să vorbim nu de sute de mii, ci de milioane de emigranţi, fugiţi de război şi foamete.harta rusia buna blogDomnul Vladimir Putin a cerut o întrevedere cu preşedintele SUA, Barak Obama, pentru a lămuri chestiunea Siriei. Americanii nu au cu adevărat interes în Siria şi, de fapt, americanii şi ruşii au interese diferite, dar care nu se exclud reciproc în zona Golfului. Pentru Statele Unite, protejarea Peninsulei Arabice în special, iar acum şi reluarea legăturilor cu Iranul reprezintă un interes clar, devenit clasic, de aprovizionare cu ţiţei.

Rusiei nu îi trebuie ţiţeiul din Golf, are şi ea destul, dar are un interes în protejarea desfacerii de ţiţei şi mai ales gaze pe care o face în Europa.

Când România şi Ucraina începuseră explorări de mare adâncime cu americanii în Marea Neagră a izbucnit războiul din Ucraina, Crimeea a fost ocupată şi un competitor a fost scos din joc.

În Siria, ruşii au două baze militare importante, la care au adăugat o a treia în Cipru, astfel încât să poată controla estul Mediteranei. Și asta pentru că de acolo, din estul Mediteranei, vor porni exporturile de gaze israeliene, prin Turcia, tot către Europa, terenul de joacă al ruşilor. Interesul Rusiei este să controleze aceste exporturi, eventual printr-un parteneriat cu israelienii. Dacă nu vor reuşi asta, probabil că Libanul şi Siria vor rămâne zone instabile ce vor pune în pericol afacerea israeliană.

În această vară, Rusia a mutat forţe militare impresionante în Siria, unde aliatul ei, Bashar Al Asad, mai controlează cam 20% din teritoriu, dar acela este exact ţărmul Mediteranei de care ruşii au nevoie.

Americanii fie şi-au dat seama târziu de această mişcare a ruşilor, fie pur şi simplu le-au cedat mutarea. Oricum, Grecia şi Turcia, aliaţi NATO care ar fi putut încerca să oprească mişcările de trupe ruseşti, fac un joc destul de dubios cu Rusia.

Tot Rusia este cea care a blocat în Consiliul de Securitate o intervenţie multinaţională syriaplusiran_2331461bîmpotriva Siriei, chiar dacă Bashar Al Asad a folosit arme chimice. La fel de adevărat, înarmarea rebelilor sirieni de către Statele Occidentale nu a fost o acţiune foarte coerentă şi controlată şi, este posibil ca o parte din această acţiune să fi înarmat, de fapt, Statul Islamic.

Partea cea mai urâtă a poveştii este că şi Rusia, şi SUA folosesc Statul Islamic pentru a-şi menţine aliaţii arabi într-o stare de ameninţare şi dependenţă. Ca de obicei, războiul se reduce la putere, sfere de influenţă şi bani.

În acest timp, Europa îşi face garduri, căci ea nu are nimic de spus în legătură cu aceste realităţi crude. Sau poate este doar mulţumită, crezând, în mod fals, că de data asta nu va mai fi terenul de cafteală dintre americani şi ruşi.